ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 6/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Olt la data de 27 februarie 2003, reclamantul D.I., în calitate de asociat al SC D.V. SNC, în contradictoriu cu pârâtul V.V., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună dizolvarea SC D.V. SNC și împărțirea patrimoniului societății constituit din teren agricol în suprafață de 4956 mp. extravilan și mai multe bunuri mobile și imobile. Pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat instanței să oblige pârâtul reconvențional să aducă, în vederea partajării, bunurile dobândite în perioada în care societatea și-a desfășurat activitatea.

Tribunalul Olt, prin sentința nr. 763 din 10 noiembrie 2004, a admis în parte acțiunea reclamantului și a dispus dizolvarea SC D.V. SNC, a respins capătul doi din acțiune precum și cererea reconvențională formulată de reclamantul convențional V.V., ca prematur formulate. În fundamentarea acestei soluții instanța a reținut, în esență, pe de o parte, că în speță sunt probate cerințele prevăzute de art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 republicată și, pe de altă parte, că în cauză trebuie să existe o hotărâre de dizolvare a societății, definitivă și irevocabilă, pentru a putea proceda la lichidarea societății. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul D.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apelantul arătând că instanța de fond trebuia să dispună în principiu asupra dizolvării societății, urmând a se examina după rămânerea definitivă a acestei hotărâri și cererea privind împărțirea întregului patrimoniu și numirea unui lichidator.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 109 din 25 martie 2005, a respins apelul ca nefondat, instanța de control judiciar reținând, în esență, că potrivit Legii nr. 31/1990 republicată, dizolvarea și lichidarea unei societăți comerciale sunt două etape distincte cu o succesiune precis determinată prin efectele juridice pe care le produc. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul D.I. Criticile pe care recurentul le subsumează motivelor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., poartă asupra modului în care instanțele s-au pronunțat asupra prematurității capătului doi din acțiune și al cererii reconvenționale. Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate care în realitate pot fi circumscrise dispozițiilor art. 304.9 și celor ale art. 304.10, abrogate C. proc.

civ., constată că recursul este nefondat. Potrivit art. 232 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, dizolvarea societăților comerciale trebuie să fie înscrisă în registrul comerțului și publicată în M. Of. al României în termen de 15 zile de la data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă, pentru situația când dizolvarea a fost pronunțată de o instanță judecătorească. Potrivit art. 233 alin. (1) din același act normativ dizolvarea societății are ca efect deschiderea procedurii lichidării. Legea prevede dizolvarea și lichidarea unei societăți comerciale ca două etape obligatorii care se intercondiționează în planul efectelor juridice pe care le produc.

În mod legal instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond cu privire la prematuritatea capătului de cerere privind împărțirea patrimoniului și al cererii reconvenționale (de aducere în patrimoniu a unor bunuri în vederea partajării lor) întrucât nu erau îndeplinite cerințele prevăzute imperativ de legiuitor cu privire la caracterul hotărârii de dizolvare a societății și la termenul prevăzut de art. 232 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată. Criticile recurentului privind greșita administrare de către instanța de apel a materialului probatoriu administrat în cauză exced analizei acestei instanțe întrucât ele vizează netemeinicia hotărârii și se întemeiază pe un text de lege abrogat, respectiv pct. 10 al art. 304 C. proc.

civ. În considerarea celor ce preced, Curtea, constatând legalitatea deciziei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D.I., împotriva deciziei nr. 109 din 25 martie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2006.