ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 6/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Olt la data de 27 februarie 2003, reclamantul D.I., în calitate de

asociat al SC D.V. SNC, în contradictoriu cu pârâtul V.V., a solicitat

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună dizolvarea SC D.V.

SNC și împărțirea patrimoniului societății constituit din teren agricol în

suprafață de 4956 mp. extravilan și mai multe bunuri mobile și imobile.

Pârâtul a formulat cerere

reconvențională prin care a solicitat instanței să oblige pârâtul

reconvențional să aducă, în vederea partajării, bunurile dobândite în perioada

în care societatea și-a desfășurat activitatea.

Tribunalul Olt, prin sentința nr. 763

din 10 noiembrie 2004, a admis în parte acțiunea reclamantului și a dispus

dizolvarea SC D.V. SNC, a respins capătul doi din acțiune precum și cererea

reconvențională formulată de reclamantul convențional V.V., ca prematur

formulate.

În fundamentarea acestei soluții

instanța a reținut, în esență, pe de o parte, că în speță sunt probate

cerințele prevăzute de art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990

republicată și, pe de altă parte, că în cauză trebuie să existe o hotărâre de

dizolvare a societății, definitivă și irevocabilă, pentru a putea proceda la

lichidarea societății.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel reclamantul D.I., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, apelantul arătând că instanța de fond trebuia să dispună în

principiu asupra dizolvării societății, urmând a se examina după rămânerea

definitivă a acestei hotărâri și cererea privind împărțirea întregului patrimoniu

și numirea unui lichidator.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 109 din 25 martie 2005, a respins apelul ca

nefondat, instanța de control judiciar reținând, în esență, că potrivit Legii

nr. 31/1990 republicată, dizolvarea și lichidarea unei societăți comerciale

sunt două etape distincte cu o succesiune precis determinată prin efectele

juridice pe care le produc.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs reclamantul D.I.

Criticile pe care recurentul le

subsumează motivelor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C.

proc. civ., poartă asupra modului în care instanțele s-au pronunțat asupra

prematurității capătului doi din acțiune și al cererii reconvenționale.

Înalta Curte, examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate care în realitate pot fi circumscrise

dispozițiilor art. 304.9 și celor ale art. 304.10, abrogate C. proc. civ.,

constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 232 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 31/1990, republicată, dizolvarea societăților comerciale trebuie

să fie înscrisă în registrul comerțului și publicată în M. Of. al României în

termen de 15 zile de la data la care hotărârea judecătorească a devenit

irevocabilă, pentru situația când dizolvarea a fost pronunțată de o instanță

judecătorească.

Potrivit art. 233 alin. (1) din

același act normativ dizolvarea societății are ca efect deschiderea procedurii

lichidării.

Legea prevede dizolvarea și

lichidarea unei societăți comerciale ca două etape obligatorii care se

intercondiționează în planul efectelor juridice pe care le produc.

În mod legal instanța de apel a

menținut hotărârea instanței de fond cu privire la prematuritatea capătului de

cerere privind împărțirea patrimoniului și al cererii reconvenționale (de

aducere în patrimoniu a unor bunuri în vederea partajării lor) întrucât nu erau

îndeplinite cerințele prevăzute imperativ de legiuitor cu privire la caracterul

hotărârii de dizolvare a societății și la termenul prevăzut de art. 232 alin.

(2) din Legea nr. 31/1990, republicată.

Criticile recurentului privind

greșita administrare de către instanța de apel a materialului probatoriu

administrat în cauză exced analizei acestei instanțe întrucât ele vizează

netemeinicia hotărârii și se întemeiază pe un text de lege abrogat, respectiv pct.

10 al art. 304 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced,

Curtea, constatând legalitatea deciziei atacate, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul D.I., împotriva deciziei nr. 109 din 25 martie 2005 a

Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 10 ianuarie 2006.