ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3861/2011

Deliberând asupra recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Tribunalul Suceava, secția penală, prin Sentința penală nr. 41 din 19 februarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 6052/86/2009 a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului P.O., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, faptă prev. și ped. de art. 323 C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul P.O. la o pedeapsă de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.O. la o pedeapsă de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 71 C. pen.

a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la data de 13 iunie 2009 la zi. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată reținută în sarcina inculpatului L.L. și prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de deținere de droguri de mare risc. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, faptă prev. și ped.

de art. 323 C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003. În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul L.L. la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.L. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentință și i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la data de 13 iunie 2009 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpaților P.O.

și L.L. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.A.M., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la data de 13 iunie 2009 la 09 septembrie 2009. A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului C.Ș., din infracțiunea de transport și deținere de droguri de mare risc, fără drept, în infracțiunile de introducere în țară de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.Ș., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, faptă prev. și ped. de art. 323 C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.Ș. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de transport și deținere de droguri de mare risc, fără drept și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A.O.P., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, faptă prev. și ped.

de art. 323 C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.O.P. la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la introducere în țară de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.O.P. la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentință și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F.C.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, faptă prev. și ped.

de art. 323 C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.C.G. la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la introducere în țară de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocată liberarea condiționată privind pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 306/2003 a Tribunalului Botoșani, și s-a contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din această pedeapsă (1151 zile) cu pedeapsa rezultantă de 15 ani aplicată, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantităților de 1930 gr.

heroină cu cafeină și 1,2 gr. heroină cu cafeină depuse la camera de corpuri delicte în baza dovezilor de la dosar urmărire penală. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul L.L. la plata sumei de 7872 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.O. la plata sumei de 7872 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.A.M. la plata sumei de 3936 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.Ș. la plata sumei de 4136 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției în fondul Baroului de avocați Suceava).

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.O.P. la plata sumei de 4936 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul F.C.G. la plata sumei de 5136 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției în fondul Baroului de avocați Suceava). Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 52/D/P/2008 din 22 septembrie 2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen., s-a și învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaților L.L.

și P.O., pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni - art. 323 C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu art. 37 lit. b) C. pen.; trafic de droguri de mare risc - art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., A.A.M., pentru complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc și C.Ș., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 323 C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu art. 9 din Legea nr. 39/2003; art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 41 alin. (2) și art. 16 din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, instanța a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 152/D/P/2009 din 16 decembrie 2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, învestindu-se în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaților A.O.P., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la introducerea în țară de droguri de mare risc, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și F.C.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu art. 37 lit. a) C. pen., complicitate la infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc, cu art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen.

În esență, în actele de inculpare s-a reținut că inculpații s-au asociat în vederea introducerii în țară a drogurilor de mare risc, având participație penală în forma autoratului și complicității și au săvârșit, de asemenea, sub diferite forme de participație penală, infracțiunea de trafic de droguri de mare risc. Prin încheierea de ședință din 22 ianuarie 2010, instanța fondului, constatând că este dat cazul de conexare prevăzut de art. 33 lit. a) C. proc. pen., a dispus conexarea Dosarului nr. 8647/86/2009 al Tribunalului Suceava la Dosarul nr. 6052/86/2009 al aceleiași instanțe, în vederea asigurării soluționării unitare a cauzei și a reținerii unei unice situații de fapt. Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnarea în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc.

pen., dar și, potrivit art. 345 alin. (3) C. proc. pen., prin achitare, după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală, au fost audiați inculpații și martorii, instanța a examinat și apreciat materialul probator amintit, confirmând în mod parțial existența faptelor ilicite deduse judecății și tot parțial vinovăția penală a autorilor acestora, în care sens a reținut. Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc de către inculpații L., P., A. și F., tribunalul a constatat că probatoriul administrat în susținerea acesteia are ca punct de plecare declarația co-inculpatului C., care trebuie privită, în ceea ce privește valoarea probatorie, sub rezerva dispozițiilor art. 69 C. proc.

pen. în consecință, având în vedere că sub aspectul acestei infracțiuni organele de urmărire penală nu au administrat probe directe, au fost analizate susținerile inculpatului C., pe de o parte, și cele ale inculpaților L., P., A. și F., pe de altă parte, respectiv modalitatea în care susținerile lor s-au coroborat cu celelalte probe administrate. Tribunalul a constatat că situația de fapt prezentată prin declarația inculpatului C., sub aspectul modalității în care cantitatea de drog ar fi intrat în țară, este constantă în cuprinsul audierilor întreprinse atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, singura diferență notabilă fiind aceea că prin declarația inițială (Dosar 52D/P/2008) a ascuns identitatea persoanei racolate, iar ulterior a recunoscut că el a fost cel racolat.

Mai mult, și în Dosarul 102D/P/2009 (înregistrat pe rolul instanței sub numărul 8521/86/2009) același inculpat a dat declarație de martor în cuprinsul căreia a relatat, în esență, aceleași împrejurări ca și cele din prezenta cauză. De altfel, această din urmă declarație a fost depusă la dosarul instanței tocmai la solicitarea apărătorilor co-inculpaților, în scopul de a evidenția lipsa de credibilitate a susținerilor inculpatului Ș., însă în fața instanței nu au fost relevate inadvertențe în cuprinsul declarațiilor date în cele două dosare. Împrejurarea esențială ce s-a coroborat cu declarația inculpatului C. a fost aceea că asupra inculpaților L. și P. s-a descoperit, cu ocazia flagrantului, cantitatea de 2 kg heroină.

Această împrejurare nu a făcut dovada veridicității susținerilor inculpatului C. (drogurile putând ajunge în posesia acestora și în altă modalitate), însă a fost de natură a o face credibilă. De asemenea, inculpatul C. a indicat în mod expres modalitatea în care cei patru co-inculpați au procedat la introducerea în țară a coletului în care se aflau drogurile - prin intermediul unui autocar aparținând firmei de transport I.L.. Această susținere s-a coroborat în mod neechivoc cu declarația martorului V.I.

(a cărui declarație a fost constantă în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești - unde a și fost audiat de două ori); aceasta l-a indicat pe inculpatul F. ca fiind cel care a ridicat bagajul și a depus la dosarul cauzei biletul de călătorie al inculpatului P. Recunoașterea de către martor a inculpatului F. (inclusiv în ședință publică, la solicitarea apărătorilor inculpaților) s-a coroborat chiar cu susținerile inculpatului F. referitoare la împrejurarea că are rude ce lucrează și locuiesc în Grecia și circulă, transmite și primește pachete frecvent din această țară. Inculpatul C. a indicat de asemenea modalitatea în care cei patru co-inculpați au călătorit în Grecia, respectiv cu autoturismul R. condus de inculpatul A. Și această susținere s-a coroborat cu declarațiile martorilor S.I., E.S.

și Ș.A. referitoare la circumstanțele în care inculpatul A. a împrumutat mașina cu nr. (...), respectiv data împrumutului și numărul de kilometri parcurși. Deși inculpatul A. a încercat, prin probele propuse în apărare și prin declarația soției, să acrediteze ideea conform căreia nu ar fi părăsit țara, această susținere a fost neconvingătoare și contradictorie. Martorii indicați mai sus au arătat că inculpatul a solicitat împrumutarea mașinii pentru a face o deplasare în străinătate (martorul E.S. indicând chiar Belgia), în timp ce inculpatul și martorii audiați în apărare au susținut că acesta nu ar fi părăsit țara. Însă, niciunul dintre martorii audiați nu a afirmat că l-ar fi văzut pe inculpat în perioada de referință.

De asemenea, tribunalul a constatat că inculpatul A. nu a oferit o explicație pertinentă cu privire la motivul pentru care a împrumutat mașina și scopul în care a făcut-o. Fără îndoială că inculpatul are dreptul de a nu contribui la incriminarea sa iar tăcerea sa nu a fundamentat în mod decisiv sau exclusiv condamnarea, însă inclusiv jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este în sensul că tăcerea poate fi luată în considerare pentru aprecierea pertinenței și a caracterului concludent al probelor administrate în acuzare, în mod special atunci când (ca în cauza de față), situația impune în mod evident anumite explicații din partea acuzatului - cauza Beckles contra Marii Britanii.

Cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului C. (dosar 52D/P/2008) s-au descoperit bunuri ce au acreditat deplasarea acestui inculpat în Grecia și Turcia pe itinerarul indicat în declarațiile sale: bon fiscal din Grecia din data de 29 mai 2009, cărți de vizită ale hotelurilor indicate și cartele telefonice. Având în vedere cele reținute, constatând că probele indirecte administrate coroborează declarația inculpatului C. și nu o infirmă, precum și că probele administrate nu confirmă susținerile co-inculpaților L., P., F. și A., Tribunalul a concluzionat că declarația inculpatului C. se coroborează cu probele indirecte administrate, este corespunzătoare adevărului și a fost reținută la stabilirea situației de fapt în ceea ce privește infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc.

Referitor la modalitatea în care cei patru inculpați au participat la săvârșirea acestei infracțiuni, tribunalul a constatat, în primul rând, că inculpații F. și A. au avut un rol de sprijinire a introducerii (prin ridicarea coletului în România, respectiv asigurarea transportului), activitate ce se circumscrie complicității penale astfel cum este precizată de art. 26 C. pen. în ceea ce privește activitatea inculpaților L. și P., tribunalul a constatat că din probatoriul administrat aceștia sunt cei care au condus și conceput activitatea infracțională ce a avut ca scop introducerea în țară a drogurilor de mare risc. Inculpatul L. a fost cel care a contribuit la racolarea inculpatului C. și i-a propus acestuia din urmă deturnarea transportului, iar inculpatul P. s-a deplasat cu autocarul pentru a se asigura că transportul nu va fi depistat.

Mai mult, acești doi inculpați au negociat înstrăinarea cantității de heroină cu investigatorii sub acoperire și tot ei au fost cei care au fost depistați cu ocazia flagrantului. În consecință, având în vedere că din declarațiile celor audiați nu a rezultat în mod neechivoc modalitatea concretă și persoana ce a depus bagajul la firma de transport din Grecia, precum și contribuția celor doi inculpați în conceperea și executarea activității infracționale în ansamblu, Tribunalul a reținut că aceștia au săvârșit infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc ca autori, astfel cum s-a reținut și în actul de sesizare. Sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri, tribunalul a examinat, în primul rând, actul material din data de 12 iunie 2009 și care a fost finalizat prin flagrantul întocmit de către organele de urmărire penală.

În ceea ce privește situația de fapt referitoare la inculpații L. și P., tribunalul a constatat că probatoriul administrat este neechivoc în ceea ce privește împrejurarea că aceștia au oferit spre vânzare cantitatea de 5 kg heroină și au vândut efectiv cantitatea de 2 kg. Apărările inculpaților s-au referit la necunoașterea împrejurării că „marfa" oferită spre vânzare și ulterior vândută ar fi fost heroină, precum și la aceea că ar fi fost provocați de către agenții sub acoperire. Deși apărătorii inculpaților au solicitat administrarea probei cu expertiză pentru a stabili dacă substanța depistată este într-adevăr heroină, tribunalul a constatat că această probă nu este utilă în vederea soluționării cauzei, întrucât probatoriul administrat a dovedit neechivoc natura substanței.

În acest sens s-au invocat declarația inculpatului C., declarațiile date în calitate de martori de către investigatorii acoperiți în fața instanței (care au arătat că s-a negociat pentru achiziționarea de heroină), precum și, în mod special, raportul de constatare tehnico-științifică. Față de natura împrejurării ce s-a solicitat a fi lămurită, efectuarea unei expertize nu a părut necesară în vederea stabilirii naturii substanței, față de concluziile neechivoce ale raportului de constatare. De altfel, cererea inculpaților a fost surprinzătoare prin aceea că a fost formulată într-un moment în care cercetarea judecătorească se apropia de final, precum și prin aceea că, în sprijinul cererii, s-a invocat că anterior s-ar fi susținut că întreaga cantitate de drog ar fi fost distrusă.

Însă, din chiar conținutul raportului de constatare (care a fost cunoscut de către inculpați și apărători cel puțin de la data prezentării materialului de urmărire penală - procedură cu privire la care nu au fost formulate obiecțiuni) a rezultat expresis verbis că cele 1930 gr rămase s-au restituit organului de cercetare. În ceea ce privește prima susținere a inculpaților referitoare la împrejurarea că inculpații nu ar fi cunoscut că în pachet s-ar fi aflat heroină și că ar fi vrut, la sugestia inculpatului C., „să tragă o țeapă", tribunalul a constatat că probatoriul administrat nu a susținut o asemenea variantă. În considerentele prezentei hotărâri tribunalul a reținut deja că inculpații L. și P. au participat direct și nemijlocit la introducerea în țară a cantității de heroină descoperită asupra lor, iar activitatea infracțională având ca obiect vânzarea drogurilor era consecința și finalitatea introducerii drogurilor în țară.

Împrejurarea că unul dintre investigatorii sub acoperire s-a referit cu ocazia flagrantului la cuvântul „cacao" își găsește explicația, rezonabilă din perspectiva instanței, în aceea că au existat uneori cazuri în care s-a încercat vinderea unui amestec de cacao ca fiind heroină. Probatoriul administrat nu a îndreptățit însă o astfel de concluzie în prezenta cauză, iar instanța a concluzionat că apărarea inculpaților a fost astfel formulată tocmai pentru a specula posibilitatea ipotetică a unei confuzii (pe bază de culoare, granulație și consistență) între un amestec de cacao și heroină. Sub aspectul susținerilor apărării referitoare la împrejurarea că inculpații L. și P. ar fi fost provocați de către investigatorii sub acoperire și că infracțiunea de trafic de droguri (respectiv actul material din data de 12 iunie 2009) nu ar fi fost săvârșit niciodată în lipsa intervenției acestora, tribunalul a constatat că susținerile sunt nefondate.

Pentru a concluziona astfel au fost avute în vedere, pe de o parte, dispozițiile dreptului intern, respectiv art. 68 alin. (2) C. proc. pen., iar pe de altă parte, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie și distincția pe care Curtea o face între agentul infiltrat și agentul provocator (în mod special cauzele cauza Ramanauskas contra Lituaniei, Ludi contra Elveției, Teixeira contra Portugaliei, și, mai recent, cauza Constantin și Stoian împotriva României). Tribunalul a reținut că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, utilizarea agenților infiltrați este admisibilă în măsura în care este circumscrisă unor garanții, însă interesul public nu poate justifica utilizarea elementelor obținute ca urmare a unei provocări polițiste - un astfel de procedeu este susceptibil a priva de la început și în mod definitiv un acuzat de un proces echitabil (Teixeira, p. 35 - 36, 39, Ramanauskas pag.

54). Într-o societate democratică dreptul la o bună administrare a justiției ocupă un loc atât de eminent încât nu poate fi sacrificat în fața oportunității (Sequiera contra Portugaliei pag. 5). De asemenea, s-a mai arătat că agentul infiltrat trebuie în mod obligatoriu audiat pentru ca apărarea să-l poată interoga și să verifice credibilitatea acestuia. Audierea poate avea loc ținând cont de interesul legitim al autorităților polițiste de a păstra anonimatul în vederea protejării agentului sau în vederea folosirii lui ulterioare. Audierea este obligatorie chiar dacă condamnarea nu se întemeiază doar pe declarațiile scrise ale agentului infiltrat, însă în măsura în care aceste declarații servesc la stabilirea faptelor ce conduc ulterior la condamnare (Ludi pag.

47, 49). Orice probă obținută ca urmare a unei provocări din partea poliției trebuie înlăturată pentru ca procedura să fie conformă exigențelor unui proces echitabil (art. 6). În măsura în care acuzatul susține că a fost provocat, jurisdicțiile penale trebuie să examineze atent dosarul și din această perspectivă (Ramanauskas pag. 60). Însă, pentru a distinge între agentul provocator și cel infiltrat există mai multe criterii (Ramanauskas p. 56): - dacă intervenția polițiștilor este ordonată și controlată de un magistrat; - dacă autoritățile naționale aveau, aparent, rațiuni suficiente pentru a-1 bănui pe acuzat de respectiva activitate ilicită; - cazierul judiciar.

Există provocare din partea poliției atunci când agenții implicați (membrii ai forțelor de ordine sau persoane intervenind la cererea acestora) nu se limitează în a examina de o manieră pasivă activitatea ilicită, ci exercită asupra persoanei în cauză o influență de natură a o incita la comiterea unei infracțiuni care altfel nu ar mai fi fost săvârșită, în scopul de a face posibilă constatarea infracțiunii, adică pentru a obține dovezi și pentru a trage la răspundere (Ramanauskas p. 55, Eurofinacom p. 15). Raportând aceste principii la prezenta speță, tribunalul a constatat că inculpatul P. este cunoscut cu antecedente penale, iar organele de urmărire penală aveau date cu privire la implicarea sa în traficul de droguri de mare risc încă din luna octombrie 2008, așa cum a rezultat din procesul-verbal de sesizare din oficiu (dosar urmărire penală 52D/P/2008).

De asemenea s-a reținut că intervenția organelor statului a avut loc într-un moment în care (urmare a depistării inculpatului C. având asupra sa 2,5 gr heroină) se consumase deja o infracțiune extrem de gravă la regimul stupefiantelor (introducerea în țară de droguri de mare risc), iar intervenția a fost una promptă - flagrantul fiind realizat în 3 zile - și sub supravegherea și coordonarea unui magistrat, respectiv procurorul de caz. Pe de altă parte, la data respectivă declarația inculpatului C. trebuia verificată și tocmai în aceasta a constat activitatea de urmărire penală în zilele următoare.

Din probatoriul administrat rezultă în mod clar că drogurile nu au fost în posesia inculpatului C. (care a colaborat cu organele de poliție), așa cum de altfel au și recunoscut inculpații L. și P., iar operațiunea a fost efectuată nu în scopul obținerii de probe, ci în vederea capturării întregii cantități de heroină, a cărei punere în circulație prezintă un risc major pentru sănătatea publică și chiar destinele eventualilor consumatori. Un aspect deosebit de important l-a constituit afirmația neechivocă a inculpaților, cu ocazia flagrantului, în sensul că mai pot face rost de droguri în vederea vânzării către investigatorii sub acoperire, susținere care s-a coroborat cu declarația inculpatului C.Ș.

în sensul că inculpații încercaseră anterior să vândă cantitatea de drog. Contactul dintre investigatorii sub acoperire și inculpați a fost inițiat de către aceștia din urmă, în contextul în care inculpații L. și P. căutau în mod activ un cumpărător, iar inculpatul C. le-a furnizat un număr de telefon (dosar urmărire penală 52D/P/2008). Din conținutul convorbirilor ce au avut loc a rezultat neechivoc că prima convorbire între inculpatul L. și investigatorul sub acoperire a fost inițiată de către inculpat (dosar urmărire penală 52D/P/2008). Față de această împrejurare, având în vedere demersurile anterioare ale inculpaților pentru găsirea unui cumpărător, precum și susținerile exprese referitoare la posibilitatea procurării și vinderii unor alte cantități de drog, faptul că unele dintre conversațiile ulterioare au fost inițiate de investigatori sau că aceștia au stabilit locul și modalitatea în care vânzarea urma să aibă loc, a prezentat o relevanță redusă în cauză.

Față de toate aceste circumstanțe ale cauzei, tribunalul a concluzionat că acțiunea investigatorilor a fost eminamente pasivă și că, așa cum a reținut și Curtea Europeană în cauza Ludi contra Elveției, din momentul în care acuzatul își dă seama că îndeplinește un act ce cade sub incidența legii penale își asumă riscul de a întâlni un funcționar al poliției infiltrat și care încearcă în realitate să-l demaște. În ceea ce privește participarea inculpaților A. și A.A.M. la această activitate infracțională, din probatoriul administrat a rezultat în mod clar că acești inculpați au asigurat transportul celor doi (L. și P.). Din procesul-verbal al investigatorului sub acoperire N.G. (dosar urmărire penală 52D/P/2008), coroborată cu declarația acestuia dată în fața instanței (dosar fond), și având în vedere că inculpatul A.A.M.

i-a însoțit pe inculpații L. și P. atât la Bacău cât și la I.M., în momentul flagrantului, tribunalul a concluzionat că acesta a cunoscut natura activității infracționale desfășurate și a asistat la convorbirea dintre L. și P. referitoare la negocierea prețului heroinei. Toate aceste acte se circumscriu complicității penale conform art. 26 C. pen., astfel cum s-a reținut și prin rechizitoriu. De asemenea, inculpatul A. cunoștea că inculpații L. și P. se află în posesia cantității de drog, sprijinindu-i pe aceștia și la momentul introducerii în țară, și a continuat să asigure sprijin în vederea vânzării cantității de drog, asigurând transportul inculpatului P. către I.M. și așteptându-l pe acesta până la finalizarea tranzacției.

Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, tribunalul a reținut că de esența acesteia și ca deosebire de participație penală este necesitatea existenței unei anumite organizări a grupului, reguli de acționare, o anumită ierarhie și o repartizare a rolului între membrii grupului; diferența față de grupul infracțional organizat este dată în esență de durata în timp a celor două asocieri. În speță, probatoriul administrat a relevat că inculpații au acționat împreună în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, și chiar dacă activitatea infracțională a fost concepută și executată unitar, modalitatea în care inculpații au participat a relevat că nu a existat o organizare a activității tuturor inculpaților și nici o repartizare a rolurilor, participarea inculpaților A., A.A.M., C. și F. fiind în esență ocazională și ca urmare a unor solicitări din partea celorlalți doi inculpați.

În consecință, s-a apreciat că elementele constitutive ale acestei infracțiuni nu sunt întrunite în speță, iar activitatea inculpaților se circumscrie participației penale în forma autoratului și complicității - așa cum s-a reținut pentru fiecare dintre ei prin rechizitoriu. Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de către inculpații L. și P. în formă continuată, tribunalul a reținut că cei doi inculpați au încercat în mod repetat și față de mai multe persoane să vândă drogurile de mare risc, așa cum a rezultat din declarația inculpatului C., coroborată cu conținutul discuțiilor dintre inculpații L. și P. cu investigatorii sub acoperire și chiar cu conținutul interceptărilor telefonice și ale SMS-urilor consemnate la dosar (dosar urmărire penală 52D/P/2008).

În ceea ce privește cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpați, tribunalul a constatat că acestea sunt nefondate. Astfel, activitatea inculpatului L. nu a fost una de deținere a drogurilor de mare risc, ci acesta a negociat cu investigatorii condițiile de vânzare, iar cu ocazia flagrantului a încasat suma de bani negociată. Intenția sa a fost în mod constant aceea de a obține o sumă de bani consistentă pentru cantitatea de drog aflată în posesia sa și nu a constituit o activitate de deținere a drogurilor în vederea realizării unei alte operațiuni de către o altă persoană. De asemenea a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului C.Ș., cu motivarea că activitatea sa infracțională a fost în mod constant dirijată și coordonată de către inculpatul L., atât în interiorul țării, cât și în străinătate.

În consecință, s-a dispus achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, dispunându-se însă condamnarea inculpaților pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina lor prin actele de sesizare. Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor ce au fost aplicate, tribunalul s-a orientat către minimul special al pedepselor având în vedere cuantumul ridicat al acestora și împrejurarea că o parte deosebit de importantă a probatoriului a fost obținută prin utilizarea investigatorilor sub acoperire.

Însă, având în vedere gravitatea intrinsecă deosebit de ridicată a infracțiunilor ce constituie obiectul prezentei cauze și, mai ales, cantitatea ridicată de drog de mare risc cu care inculpații au fost surprinși, s-a analizat în mod riguros măsura în care se impune, în fiecare caz în parte, acordarea de circumstanțe atenuante. Astfel, în ceea ce privește activitatea inculpaților L. și P., tribunalul a reținut că aceștia au avut rolul central în săvârșirea ambelor procese infracționale (de introducere în țară a drogurilor și de comercializare a acestora), motive pentru care, având în vedere și conduita nesinceră a acestora în cursul procesului penal, reținerea de circumstanțe atenuante nu este justificată.

Deși inculpatul L. a făcut în mod cert dovada unui comportament bun anterior săvârșirii infracțiunii, reținerea acestei circumstanțe nu este obligatorie pentru instanță și nici nu se justifică prin raportare la circumstanțele reale ale cauzei și gradul de participare al inculpatului la activitatea infracțională. În ceea ce privește inculpatul P., acesta este cunoscut cu antecedente penale și avut asupra sa, cu ocazia flagrantului, un cuțit. De asemenea, având în vedere în principal existența antecedentelor penale, dar și conduita din cursul procesului penal, Tribunalul a conchis că reținerea de circumstanțe atenuante în ceea ce privește inculpatul F. nu are justificare legală. Însă, s-a reținut pentru inculpatul C. conduita bună pe care acesta a avut-o înainte de săvârșirea infracțiunii obiectivată în lipsa antecedentelor penale și faptul că are loc de muncă, motive pentru care tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen.

De asemenea s-a aplicat acestui inculpat dispoziția art. 16 din Legea nr. 143/2000, reținându-se că nu ar fi fost posibilă capturarea cantității de 2 kg heroină și prinderea celorlalți inculpați în lipsa cooperării acestuia cu organele de poliție. În sarcina inculpaților A.A.M. și A., având în vedere în principal lipsa antecedentelor penale (inculpatul A. fiind reabilitat) și gradul de contribuție la săvârșirea faptelor, tribunalul a reținut circumstanțe atenuante în baza art. 74 alin. (2) C. pen. 2. Împotriva acestei sentințe au declarat, în termen legal, apeluri procurorul, precum și inculpații, criticând-o ca nelegală și netemeinică. Procurorul a invocat greșita achitare a inculpaților P.O., L.L., C.Ș., A.O.P., F.C.

în ce privește săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003. Susținând că în mod greșit prima instanță, în motivarea sa, a constatat inexistența grupului infracțional organizat, așa cum este explicitat la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, întrucât trebuiau analizate elementele constitutive ale art. 323 C. pen., lucru ce nu s-a făcut, s-a solicitat condamnarea respectivilor inculpați și pentru această infracțiune. Apărătorul inculpatului L.L. a solicitat, în primul rând, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare motivat de faptul că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cu privire la primul act material al infracțiunii continuate de trafic de droguri, constând în aceea că inculpații L. și P. i-ar fi oferit inculpatului C.Ș.

un plic cu 2,5 g heroină pentru a întreprinde activități de identificare de posibili cumpărători. S-a susținut că nu s-a motivat în niciun fel acest aspect, fiind dat motivul de casare prevăzut de art. 385 9 C. proc. pen. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat, respectiv pentru introducere în țară de droguri de mare risc, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., susținând că nu există probe certe de vinovăție, ci doar prezumții, astfel că prezumția de nevinovăție nu este înlăturată, fiind incident principiul in dubio pro reo. În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului sub aspectul infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc.

pen., susținându-se că fapta a fost săvârșită de inculpatul C.Ș., care în fața instanței de judecată a confirmat că el a trimis coletul din Grecia. Sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, s-a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., atât pentru primul act material, respectiv oferirea de către inculpații L. și P. a unui plic cu 2,5 g heroină inculpatului C.Ș. pentru a întreprinde activități de identificare de posibili cumpărători, motivându-se că nu există probe certe cu privire la această faptă, ci doar declarația inculpatului C.Ș. Referitor la al doilea act material al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, respectiv cel din parcarea I.M.

din Suceava, când s-a organizat flagrantul, s-a solicitat de asemenea achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., motivându-se că toate probele obținute cu ocazia flagrantului sunt ilegale, inculpații L. și P. fiind determinați de către organul de urmărire penală, prin intermediul inculpatului colaborator C.Ș. și prin intermediul investigatorilor sub acoperire să săvârșească această infracțiune. În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., întrucât inculpații L. și P. au fost în eroare de fapt, aceștia susținând în mod constant că inculpatul C. le-a adus coletul și că urmărește „să dea o țeapă". S-a susținut de către apărătorul inculpaților L. și P. că, în mod greșit, instanța de fond a respins cererea lor prin care solicitau ca față de inculpatul C.Ș.

să se schimbe încadrarea juridică din infracțiunea de transport de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. De asemenea, în mod greșit s-au reținut în favoarea inculpatului C. dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât inculpatul nu a denunțat săvârșirea unor fapte penale, ci a ajutat la crearea unor noi fapte penale. Într-un alt subsidiar, s-a criticat individualizarea făcută pedepselor, solicitându-se ca, prin reținerea de circumstanțe atenuante facultative prev. de art. 74 lit. a) C. pen., să se reducă pedeapsa cu mult sub minimul special prevăzut de lege, iar modalitatea de executare să fie una neprivativă de liberate.

În ceea ce privește achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, s-a învederat instanței de apel că temeiul achitării este greșit, fiind incident în cauză art. 10 lit. a) C. proc. pen., și nu art. 10 lit. d) C. proc. pen., motiv pentru care a solicitat schimbarea temeiului achitării. În apărarea inculpatului P.O., apărătorul C.B. a susținut aceleași motive de apel ca și în cazul inculpatului L.L. La dosar au fost depuse concluzii scrise și de inculpatul L.L. care, în general, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, menținerea soluției primei instanțe de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc.

pen., pentru comiterea infracțiunii de constituire grup infracțional, solicitând cu privire la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. în subsidiar, s-a solicitat ca, ținând cont de circumstanțele inculpatului, să se orienteze pedeapsa aplicată sub minimul prevăzut de lege. Avocat C.C.C., pentru inculpatul A.A.M., a solicitat în general achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., susținând că faptei penale îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția. Într-un alt subsidiar, s-a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc.

pen., arătând că fapta de complicitate la trafic de droguri de mare risc nu a fost comisă de către acest inculpat. Acesta a rămas singur în automobilul situat în fața hotelului din municipiul Bacău, neexistând probe că el cunoștea ce urma să se desfășoare, iar la data când a avut loc flagrantul, inculpatul A.A.M. era plecat din oraș. S-a criticat și individualizarea pedepsei, solicitându-se a se reține circumstanțe atenuate facultative prev. de art. 74 lit. a) și c C. pen., făcându-se referire și la „provocarea polițistă" care ar fi dată în cauză. Avocat G.A., pentru inculpații F.C.G. și C.Ș., a arătat că în cauză nu există probe certe, că dubiile nu au fost înlăturate, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție, impunându-se ca atare achitarea lor în baza art. 10 lit. a) C. proc.

pen., iar în subsidiar, reținerea de circumstanțe atenuante facultative prev. de art. 74 C. pen., cu reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege. Pentru inculpatul C.Ș. s-a solicitat ca la individualizarea pedepsei instanța să țină cont de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, că acesta a recunoscut comiterea faptei, nu are antecedente penale și să se aplice o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării. Avocat C.M., pentru inculpatul A.O.P., a solicitat admiterea apelului și achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținând că fapta nu a fost comisă de către acest inculpat. În cauză nu există probe că el i-ar fi ajutat în vreun fel pe ceilalți inculpați la săvârșirea infracțiunilor de introducere în țară de droguri de mare risc și de trafic de droguri de mare risc.

S-a susținut că inculpatul-apelant A., la data organizării flagrantului, nu avea decât calitatea de taximetrist, nu avea cunoștință de conținutul bagajelor din autoturismul său, iar apelantul nu a fost niciodată în Grecia. Curtea, verificând sentința atacată pe baza materialului probator aflat la dosar și a probelor noi în apel, în raport cu motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de procuror și de inculpați, dar și din oficiu, cu privire la toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății - în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen. - a constatat următoarele: Prin rechizitoriul nr. 52/D/P/2008 din 22 septembrie 2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților L.L.

și P.O., pentru săvârșirea infracțiunilor de „asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni" prev. de art. 323 C. pen., rap. la art. 8, din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.; „introducere în țară de droguri de mare risc", faptă prev. și ped. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.; „trafic de droguri de mare risc", faptă prev. și ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., ambii în stare de arest preventiv; A.A.M. pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc", prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și C.Ș., pentru săvârșirea infracțiunilor de „asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni", prev. de art. 323 C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 9 din Legea nr. 39/2003 și „transport și deținere de droguri de mare risc", prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 16 din Legea nr. 143/2000. În fapt, s-a reținut că inculpatul C.Ș. se cunoștea cu inculpatul L.L. zis „L.", întrucât ambii au lucrat împreună la R. Inculpatul L.L. zis „L.", i-a propus inculpatului C.Ș. să facă un transport de droguri pentru inculpatul J.C.M., contra sumei de 1.500 de euro, drogurile urmând a fi transportate din Turcia în Spania.

După ce inculpatul C.Ș. a acceptat, inculpatul L.L. zis „L.", i-a propus să-l înșele pe beneficiarul drogurilor, adică, după ce va intra în posesia acestora să nu le mai ducă la destinație, ci să i le dea lui (inculpatului L.L. zis „L."), pentru ca acesta din urmă să le valorifice. Inculpatul L.L. zis „L.", i-a promis inculpatului C.Ș., înainte de a pleca în Turcia că, dacă va deturna pachetul cu droguri și i-1 va preda lui, după ce va vinde marfa îi va da suma de 2000 de Euro și-i va cumpăra o garsonieră. Inculpatul C.Ș. a fost de acord și cu această din urmă propunere și ca atare, în dimineața acelei zilei de 22 mai 2009, în jurul orelor 10.00 - 11.00 s-a întâlnit în parcul central din mun.

Suceava, lângă Biserica Romano-Catolică cu inculpatul L.L. zis „L." și inculpatul A.A.M. zis „V.", iar după puțin timp, a apărut și inculpatul J.C.M., zis „J.". Acesta din urmă l-a întrebat pe inculpatul C.Ș. dacă cunoaște limba engleză și dacă are pașaport, iar C.Ș. i-a spus că se descurcă, dar că nu are pașaport. J.C.M. i-a dat suma de 200 RON pentru a-și face pașaport la urgență, astfel că, în aceeași zi, în jurul orelor 13.30 inculpatul C.Ș. și-a făcut pașaport. După ce și-a scos pașaportul, J.C.M., i-a spus inculpatului C.Ș. că urma să plece chiar a doua zi în Turcia de unde urma să primească o cantitate de droguri de la o persoană, care îl va căuta la hotel, după care, va primi indicații în legătură cu locul unde urma să ducă drogurile respective.

Ca atare, a doua zi, J.C.M. împreună cu inculpatul L.L. zis „L.", l-au condus pe C.Ș. la autogara din Suceava, unde l-au îmbarcat pe un autocar cu destinația Istambul din Turcia. Înainte de a pleca din Suceava, J.C.M., l-a instruit pe inculpatul C.Ș. cu privire la activitatea ce urma să o desfășoare, și totodată i-a dat o cartelă telefonică, (spunându-i că va fi contactat pe numărul respectiv), un bilet pe care scria cartierul și hotelul unde urma să se cazeze, precum și suma de 310 Euro, pentru cheltuieli. Totodată, J.C.M., i-a dat lui C.Ș. suma de 200 RON pentru a-și cumpăra bilet de la Suceava până la Istambul. În data de 24 mai 2009, C.Ș. a ajuns la Istambul și s-a cazat la hotelul indicat de „J.", după care a așteptat două sau trei zile ca să fie contactat.

În timp ce se afla la Istanbul, C.Ș. a discutat cu J.C.M., care i-a spus acestuia din urmă să-și cumpere o cartelă de telefon turcească și să-l apeleze, pentru a-i vedea numărul. Astfel, după 3 zile, inculpatul C.Ș. a fost contactat de către un cetățean de origine turcă, care i-a dat o valiză și suma de 100 de dolari și 450 de euro pentru biletul de avion, spunându-i să cumpere un bilet de autocar până în Grecia - Atena, de unde urma să meargă cu avionul în Spania. După aceasta, C.Ș. i-a sunat atât pe inculpatul L.L. zis „L." cât și pe J.C.M. și le-a spus că va pleca a doua zi spre Grecia și că are „bagajul" asupra sa. În ziua de 28 mai 2009, C.Ș. a plecat din Istanbul și a ajuns la Atena a doua zi, ocazie cu care s-a cazat la un hotel și i-a sunat, atât pe inculpatul L.L.

zis „L.", cât și pe J.C.M. Inculpatul L.L. zis „L.", i-a spus inculpatului C.Ș. că vine și el în Atena, iar J.C.M., i-a spus să cumpere un bilet de avion spre Spania. La sfârșitul acelei zile, în jurul orelor 24.00, la hotelul unde era cazat inculpatul C.Ș. a ajuns inculpatul L.L. zis „L.", împreună cu inculpatul P.O., F.C. zis „F." și A.O.P., care era șofer. Aceștia au venit cu un autoturism R., cu numărul de înmatriculare (...), de culoare închisă. Au intrat cu toții în camera de hotel unde era cazat C.Ș., ocazie cu care acesta a predat valiza în care erau drogurile, precum și cheile de la valiză inculpaților L.L. zis „L." și P.O., care au deschis bagajul ocazie cu care au văzut cu toții că pe fundul dublu al valizei era un pachet vidat, cu ambalajul de culoare maro.

A doua zi inculpatul P.O. și L.L., au lipit cu super glue căptușeala peste fundul dublu al valizei, iar pe dea