ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3861/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3861/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei

constată următoarele:

Sentința penală nr. 41 din 19 februarie 2010 pronunțată în Dosarul nr.

6052/86/2009 a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului P.O., sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, faptă

prev. și ped. de art. 323 C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 3 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. l-a condamnat

pe inculpatul P.O. la o pedeapsă de 18 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2)

C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.O. la o pedeapsă de 13 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate

prin prezenta sentință și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 18

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive

de la data de 13 iunie 2009 la zi.

A respins cererea de

schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc în formă continuată reținută în sarcina inculpatului L.L. și prevăzută de

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., în infracțiunea de deținere de droguri de mare risc.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost

achitat inculpatul L.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în

vederea săvârșirii de infracțiuni, faptă prev. și ped. de art. 323 C. pen.,

raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 3 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul L.L. la o pedeapsă de 15

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri

de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost

condamnat inculpatul L.L. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă

de 3 ani.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele

aplicate prin prezenta sentință și i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea

mai grea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă

de 5 ani.

În baza art. 71 C.

pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării

preventive de la data de 13 iunie 2009 la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpaților

P.O. și L.L.

În baza art. 26 C.

pen., raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74

alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.A.M.,

la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la trafic de droguri și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă

de 2 ani.

În baza art. 71 C.

pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării

preventive de la data de 13 iunie 2009 la 09 septembrie 2009.

A fost respinsă

cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina

inculpatului C.Ș., din infracțiunea de transport și deținere de droguri de mare

risc, fără drept, în infracțiunile de introducere în țară de droguri de mare

risc și trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost

achitat inculpatul C.Ș., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în

vederea săvârșirii de infracțiuni, faptă prev. și ped. de art. 323 C. pen.,

raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din

Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost

condamnat inculpatul C.Ș. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de transport și deținere de droguri de mare risc, fără drept și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 C.

pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost

achitat inculpatul A.O.P., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în

vederea săvârșirii de infracțiuni, faptă prev. și ped. de art. 323 C. pen.,

raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 26 C.

pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74

alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.O.P.

la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la introducere în țară de droguri de mare risc și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 26 C.

pen., raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74

alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.O.P.

la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la trafic de droguri și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă

de 3 ani.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele

aplicate prin prezenta sentință și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai

grea de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C.

pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost

achitat inculpatul F.C.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în

vederea săvârșirii de infracțiuni, faptă prev. și ped. de art. 323 C. pen.,

raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 26 C.

pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.C.G. la o pedeapsă de 15 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la introducere în

țară de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă

de 5 ani.

În baza art. 61 alin.

(1) C. pen., a fost revocată liberarea condiționată privind pedeapsa rezultantă

de 15 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 306/2003 a Tribunalului

Botoșani, și s-a contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din

această pedeapsă (1151 zile) cu pedeapsa rezultantă de 15 ani aplicată,

dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 71 C.

pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantităților de 1930

gr. heroină cu cafeină și 1,2 gr. heroină cu cafeină depuse la camera de

corpuri delicte în baza dovezilor de la dosar urmărire penală.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul L.L. la plata sumei de 7872

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.O. la plata sumei de 7872

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.A.M. la plata sumei de

3936 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.Ș. la plata sumei de 4136

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 200 RON

reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției în fondul Baroului de avocați Suceava).

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.O.P. la plata sumei de

4936 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul F.C.G. la plata sumei de

5136 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 200 RON

reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției în fondul Baroului de avocați Suceava).

Instanța a fost

sesizată prin rechizitoriul nr. 52/D/P/2008 din 22 septembrie 2009 al Direcției

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Serviciul Teritorial Suceava, consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc.

pen., s-a și învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere

penală a inculpaților L.L. și P.O., pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere

în vederea săvârșirii de infracțiuni - art. 323 C. pen., raportat la art. 8 din

Legea nr. 39/2003, cu art. 37 lit. b) C. pen.; trafic de droguri de mare risc -

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41

alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., A.A.M., pentru complicitate la

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc și C.Ș., pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 323 C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr.

39/2003 cu art. 9 din Legea nr. 39/2003; art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu art. 41 alin. (2) și art. 16 din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, instanța

a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 152/D/P/2009 din 16 decembrie 2009 al

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, învestindu-se în vederea tragerii la

răspundere penală a inculpaților A.O.P., pentru săvârșirea infracțiunilor de

complicitate la introducerea în țară de droguri de mare risc, asociere în

vederea săvârșirii de infracțiuni și complicitate la infracțiunea de trafic de

droguri de mare risc, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și F.C.G., pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 C. pen., raportat la art. 8 din

Legea nr. 39/2003, cu art. 37 lit. a) C. pen., complicitate la infracțiunea de

introducere în țară de droguri de mare risc, cu art. 37 lit. a) și art. 33 lit.

a) C. pen.

În esență, în actele

de inculpare s-a reținut că inculpații s-au asociat în vederea introducerii în

țară a drogurilor de mare risc, având participație penală în forma autoratului

și complicității și au săvârșit, de asemenea, sub diferite forme de

participație penală, infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

Prin încheierea de

ședință din 22 ianuarie 2010, instanța fondului, constatând că este dat cazul

de conexare prevăzut de art. 33 lit. a) C. proc. pen., a dispus conexarea

Dosarului nr. 8647/86/2009 al Tribunalului Suceava la Dosarul nr. 6052/86/2009

al aceleiași instanțe, în vederea asigurării soluționării unitare a cauzei și a

reținerii unei unice situații de fapt.

Hotărând soluționarea

în fond a cauzei penale prin condamnarea în conformitate cu dispozițiile art.

345 alin. (2) C. proc. pen., dar și, potrivit art. 345 alin. (3) C. proc. pen.,

prin achitare, după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288

- art. 291 C. proc. pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse

la urmărirea penală, au fost audiați inculpații și martorii, instanța a

examinat și apreciat materialul probator amintit, confirmând în mod parțial

existența faptelor ilicite deduse judecății și tot parțial vinovăția penală a

autorilor acestora, în care sens a reținut.

Sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc de către

inculpații L., P., A. și F., tribunalul a constatat că probatoriul administrat

în susținerea acesteia are ca punct de plecare declarația co-inculpatului C.,

care trebuie privită, în ceea ce privește valoarea probatorie, sub rezerva

dispozițiilor art. 69 C. proc. pen. în consecință, având în vedere că sub

aspectul acestei infracțiuni organele de urmărire penală nu au administrat

probe directe, au fost analizate susținerile inculpatului C., pe de o parte, și

cele ale inculpaților L., P., A. și F., pe de altă parte, respectiv modalitatea

în care susținerile lor s-au coroborat cu celelalte probe administrate.

Tribunalul a

constatat că situația de fapt prezentată prin declarația inculpatului C., sub

aspectul modalității în care cantitatea de drog ar fi intrat în țară, este constantă

în cuprinsul audierilor întreprinse atât în cursul urmăririi penale cât și în

fața instanței, singura diferență notabilă fiind aceea că prin declarația

inițială (Dosar 52D/P/2008) a ascuns identitatea persoanei racolate, iar

ulterior a recunoscut că el a fost cel racolat. Mai mult, și în Dosarul

102D/P/2009 (înregistrat pe rolul instanței sub numărul 8521/86/2009) același

inculpat a dat declarație de martor în cuprinsul căreia a relatat, în esență,

aceleași împrejurări ca și cele din prezenta cauză. De altfel, această din urmă

declarație a fost depusă la dosarul instanței tocmai la solicitarea

apărătorilor co-inculpaților, în scopul de a evidenția lipsa de credibilitate a

susținerilor inculpatului Ș., însă în fața instanței nu au fost relevate inadvertențe

în cuprinsul declarațiilor date în cele două dosare.

Împrejurarea

esențială ce s-a coroborat cu declarația inculpatului C. a fost aceea că asupra

inculpaților L. și P. s-a descoperit, cu ocazia flagrantului, cantitatea de 2

kg heroină. Această împrejurare nu a făcut dovada veridicității susținerilor

inculpatului C. (drogurile putând ajunge în posesia acestora și în altă

modalitate), însă a fost de natură a o face credibilă.

De asemenea,

inculpatul C. a indicat în mod expres modalitatea în care cei patru

co-inculpați au procedat la introducerea în țară a coletului în care se aflau

drogurile - prin intermediul unui autocar aparținând firmei de transport I.L..

Această susținere s-a coroborat în mod neechivoc cu declarația martorului V.I.

(a cărui declarație a fost constantă în cursul urmăririi penale și al

cercetării judecătorești - unde a și fost audiat de două ori); aceasta l-a

indicat pe inculpatul F. ca fiind cel care a ridicat bagajul și a depus la

dosarul cauzei biletul de călătorie al inculpatului P. Recunoașterea de către

martor a inculpatului F. (inclusiv în ședință publică, la solicitarea

apărătorilor inculpaților) s-a coroborat chiar cu susținerile inculpatului F.

referitoare la împrejurarea că are rude ce lucrează și locuiesc în Grecia și

circulă, transmite și primește pachete frecvent din această țară.

Inculpatul C. a

indicat de asemenea modalitatea în care cei patru co-inculpați au călătorit în

Grecia, respectiv cu autoturismul R. condus de inculpatul A. Și această

susținere s-a coroborat cu declarațiile martorilor S.I., E.S. și Ș.A.

referitoare la circumstanțele în care inculpatul A. a împrumutat mașina cu nr.

(...), respectiv data împrumutului și numărul de kilometri parcurși. Deși

inculpatul A. a încercat, prin probele propuse în apărare și prin declarația

soției, să acrediteze ideea conform căreia nu ar fi părăsit țara, această

susținere a fost neconvingătoare și contradictorie. Martorii indicați mai sus

au arătat că inculpatul a solicitat împrumutarea mașinii pentru a face o

deplasare în străinătate (martorul E.S. indicând chiar Belgia), în timp ce

inculpatul și martorii audiați în apărare au susținut că acesta nu ar fi

părăsit țara. Însă, niciunul dintre martorii audiați nu a afirmat că l-ar fi

văzut pe inculpat în perioada de referință. De asemenea, tribunalul a constatat

că inculpatul A. nu a oferit o explicație pertinentă cu privire la motivul

pentru care a împrumutat mașina și scopul în care a făcut-o. Fără îndoială că

inculpatul are dreptul de a nu contribui la incriminarea sa iar tăcerea sa nu a

fundamentat în mod decisiv sau exclusiv condamnarea, însă inclusiv

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este în sensul că tăcerea

poate fi luată în considerare pentru aprecierea pertinenței și a caracterului

concludent al probelor administrate în acuzare, în mod special atunci când (ca

în cauza de față), situația impune în mod evident anumite explicații din partea

acuzatului - cauza Beckles contra Marii Britanii.

Cu ocazia

percheziției efectuate la domiciliul inculpatului C. (dosar 52D/P/2008) s-au

descoperit bunuri ce au acreditat deplasarea acestui inculpat în Grecia și

Turcia pe itinerarul indicat în declarațiile sale: bon fiscal din Grecia din

data de 29 mai 2009, cărți de vizită ale hotelurilor indicate și cartele

telefonice.

Având în vedere cele

reținute, constatând că probele indirecte administrate coroborează declarația

inculpatului C. și nu o infirmă, precum și că probele administrate nu confirmă

susținerile co-inculpaților L., P., F. și A., Tribunalul a concluzionat că

declarația inculpatului C. se coroborează cu probele indirecte administrate,

este corespunzătoare adevărului și a fost reținută la stabilirea situației de

fapt în ceea ce privește infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare

risc.

Referitor la

modalitatea în care cei patru inculpați au participat la săvârșirea acestei

infracțiuni, tribunalul a constatat, în primul rând, că inculpații F. și A. au

avut un rol de sprijinire a introducerii (prin ridicarea coletului în România,

respectiv asigurarea transportului), activitate ce se circumscrie complicității

penale astfel cum este precizată de art. 26 C. pen. în ceea ce privește

activitatea inculpaților L. și P., tribunalul a constatat că din probatoriul

administrat aceștia sunt cei care au condus și conceput activitatea

infracțională ce a avut ca scop introducerea în țară a drogurilor de mare risc.

Inculpatul L. a fost cel care a contribuit la racolarea inculpatului C. și i-a

propus acestuia din urmă deturnarea transportului, iar inculpatul P. s-a

deplasat cu autocarul pentru a se asigura că transportul nu va fi depistat. Mai

mult, acești doi inculpați au negociat înstrăinarea cantității de heroină cu

investigatorii sub acoperire și tot ei au fost cei care au fost depistați cu

ocazia flagrantului. În consecință, având în vedere că din declarațiile celor

audiați nu a rezultat în mod neechivoc modalitatea concretă și persoana ce a

depus bagajul la firma de transport din Grecia, precum și contribuția celor doi

inculpați în conceperea și executarea activității infracționale în ansamblu,

Tribunalul a reținut că aceștia au săvârșit infracțiunea de introducere în țară

de droguri de mare risc ca autori, astfel cum s-a reținut și în actul de

sesizare.

Sub aspectul

infracțiunii de trafic de droguri, tribunalul a examinat, în primul rând, actul

material din data de 12 iunie 2009 și care a fost finalizat prin flagrantul

întocmit de către organele de urmărire penală.

În ceea ce privește

situația de fapt referitoare la inculpații L. și P., tribunalul a constatat că

probatoriul administrat este neechivoc în ceea ce privește împrejurarea că

aceștia au oferit spre vânzare cantitatea de 5 kg heroină și au vândut efectiv

cantitatea de 2 kg. Apărările inculpaților s-au referit la necunoașterea

împrejurării că „marfa" oferită spre vânzare și ulterior vândută ar fi

fost heroină, precum și la aceea că ar fi fost provocați de către agenții sub

acoperire.

Deși apărătorii

inculpaților au solicitat administrarea probei cu expertiză pentru a stabili

dacă substanța depistată este într-adevăr heroină, tribunalul a constatat că

această probă nu este utilă în vederea soluționării cauzei, întrucât

probatoriul administrat a dovedit neechivoc natura substanței. În acest sens

s-au invocat declarația inculpatului C., declarațiile date în calitate de martori

de către investigatorii acoperiți în fața instanței (care au arătat că s-a

negociat pentru achiziționarea de heroină), precum și, în mod special, raportul

de constatare tehnico-științifică. Față de natura împrejurării ce s-a solicitat

a fi lămurită, efectuarea unei expertize nu a părut necesară în vederea

stabilirii naturii substanței, față de concluziile neechivoce ale raportului de

constatare. De altfel, cererea inculpaților a fost surprinzătoare prin aceea că

a fost formulată într-un moment în care cercetarea judecătorească se apropia de

final, precum și prin aceea că, în sprijinul cererii, s-a invocat că anterior

s-ar fi susținut că întreaga cantitate de drog ar fi fost distrusă. Însă, din

chiar conținutul raportului de constatare (care a fost cunoscut de către

inculpați și apărători cel puțin de la data prezentării materialului de

urmărire penală - procedură cu privire la care nu au fost formulate obiecțiuni)

a rezultat expresis verbis că cele 1930 gr rămase s-au restituit organului de

cercetare.

În ceea ce privește

prima susținere a inculpaților referitoare la împrejurarea că inculpații nu ar

fi cunoscut că în pachet s-ar fi aflat heroină și că ar fi vrut, la sugestia

inculpatului C., „să tragă o țeapă", tribunalul a constatat că probatoriul

administrat nu a susținut o asemenea variantă. În considerentele prezentei

hotărâri tribunalul a reținut deja că inculpații L. și P. au participat direct

și nemijlocit la introducerea în țară a cantității de heroină descoperită

asupra lor, iar activitatea infracțională având ca obiect vânzarea drogurilor

era consecința și finalitatea introducerii drogurilor în țară. Împrejurarea că

unul dintre investigatorii sub acoperire s-a referit cu ocazia flagrantului la

cuvântul „cacao" își găsește explicația, rezonabilă din perspectiva

instanței, în aceea că au existat uneori cazuri în care s-a încercat vinderea

unui amestec de cacao ca fiind heroină. Probatoriul administrat nu a

îndreptățit însă o astfel de concluzie în prezenta cauză, iar instanța a

concluzionat că apărarea inculpaților a fost astfel formulată tocmai pentru a

specula posibilitatea ipotetică a unei confuzii (pe bază de culoare, granulație

și consistență) între un amestec de cacao și heroină.

Sub aspectul

susținerilor apărării referitoare la împrejurarea că inculpații L. și P. ar fi

fost provocați de către investigatorii sub acoperire și că infracțiunea de

trafic de droguri (respectiv actul material din data de 12 iunie 2009) nu ar fi

fost săvârșit niciodată în lipsa intervenției acestora, tribunalul a constatat

că susținerile sunt nefondate. Pentru a concluziona astfel au fost avute în

vedere, pe de o parte, dispozițiile dreptului intern, respectiv art. 68 alin.

(2) C. proc. pen., iar pe de altă parte, jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului în materie și distincția pe care Curtea o face între agentul

infiltrat și agentul provocator (în mod special cauzele cauza Ramanauskas

contra Lituaniei, Ludi contra Elveției, Teixeira contra Portugaliei, și, mai

recent, cauza Constantin și Stoian împotriva României).

Tribunalul a reținut

că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, utilizarea

agenților infiltrați este admisibilă în măsura în care este circumscrisă unor

garanții, însă interesul public nu poate justifica utilizarea elementelor obținute

ca urmare a unei provocări polițiste - un astfel de procedeu este susceptibil a

priva de la început și în mod definitiv un acuzat de un proces echitabil

(Teixeira, p. 35 - 36, 39, Ramanauskas pag. 54). Într-o societate democratică

dreptul la o bună administrare a justiției ocupă un loc atât de eminent încât

nu poate fi sacrificat în fața oportunității (Sequiera contra Portugaliei pag.

5).

De asemenea, s-a mai

arătat că agentul infiltrat trebuie în mod obligatoriu audiat pentru ca

apărarea să-l poată interoga și să verifice credibilitatea acestuia. Audierea

poate avea loc ținând cont de interesul legitim al autorităților polițiste de a

păstra anonimatul în vederea protejării agentului sau în vederea folosirii lui

ulterioare. Audierea este obligatorie chiar dacă condamnarea nu se întemeiază

doar pe declarațiile scrise ale agentului infiltrat, însă în măsura în care

aceste declarații servesc la stabilirea faptelor ce conduc ulterior la

condamnare (Ludi pag. 47, 49).

Orice probă obținută

ca urmare a unei provocări din partea poliției trebuie înlăturată pentru ca

procedura să fie conformă exigențelor unui proces echitabil (art. 6). În măsura

în care acuzatul susține că a fost provocat, jurisdicțiile penale trebuie să

examineze atent dosarul și din această perspectivă (Ramanauskas pag. 60).

Însă, pentru a

distinge între agentul provocator și cel infiltrat există mai multe criterii

(Ramanauskas p. 56):

- dacă intervenția

polițiștilor este ordonată și controlată

de un magistrat;

- dacă autoritățile

naționale aveau, aparent, rațiuni suficiente pentru a-1 bănui pe acuzat de

respectiva activitate ilicită;

- cazierul judiciar.

Există provocare din

partea poliției atunci când agenții implicați (membrii ai forțelor de ordine

sau persoane intervenind la cererea acestora) nu se limitează în a examina de o

manieră pasivă activitatea ilicită, ci exercită asupra persoanei în cauză o

influență de natură a o incita la comiterea unei infracțiuni care altfel nu ar

mai fi fost săvârșită, în scopul de a face posibilă constatarea infracțiunii,

adică pentru a obține dovezi și pentru a trage la răspundere (Ramanauskas p.

55, Eurofinacom p. 15).

Raportând aceste

principii la prezenta speță, tribunalul a constatat că inculpatul P. este

cunoscut cu antecedente penale, iar organele de urmărire penală aveau date cu

privire la implicarea sa în traficul de droguri de mare risc încă din luna

octombrie 2008, așa cum a rezultat din procesul-verbal de sesizare din oficiu

(dosar urmărire penală 52D/P/2008). De asemenea s-a reținut că intervenția organelor

statului a avut loc într-un moment în care (urmare a depistării inculpatului C.

având asupra sa 2,5 gr heroină) se consumase deja o infracțiune extrem de gravă

la regimul stupefiantelor (introducerea în țară de droguri de mare risc), iar

intervenția a fost una promptă - flagrantul fiind realizat în 3 zile - și sub

supravegherea și coordonarea unui magistrat, respectiv procurorul de caz. Pe de

altă parte, la data respectivă declarația inculpatului C. trebuia verificată și

tocmai în aceasta a constat activitatea de urmărire penală în zilele următoare.

Din probatoriul administrat rezultă în mod clar că drogurile nu au fost în

posesia inculpatului C. (care a colaborat cu organele de poliție), așa cum de

altfel au și recunoscut inculpații L. și P., iar operațiunea a fost efectuată

nu în scopul obținerii de probe, ci în vederea capturării întregii cantități de

heroină, a cărei punere în circulație prezintă un risc major pentru sănătatea

publică și chiar destinele eventualilor consumatori.

Un aspect deosebit de

important l-a constituit afirmația neechivocă a inculpaților, cu ocazia

flagrantului, în sensul că mai pot face rost de droguri în vederea vânzării

către investigatorii sub acoperire, susținere care s-a coroborat cu declarația

inculpatului C.Ș. în sensul că inculpații încercaseră anterior să vândă

cantitatea de drog.

Contactul dintre

investigatorii sub acoperire și inculpați a fost inițiat de către aceștia din

urmă, în contextul în care inculpații L. și P. căutau în mod activ un

cumpărător, iar inculpatul C. le-a furnizat un număr de telefon (dosar urmărire

penală 52D/P/2008). Din conținutul convorbirilor ce au avut loc a rezultat

neechivoc că prima convorbire între inculpatul L. și investigatorul sub

acoperire a fost inițiată de către inculpat (dosar urmărire penală 52D/P/2008).

Față de această împrejurare, având în vedere demersurile anterioare ale

inculpaților pentru găsirea unui cumpărător, precum și susținerile exprese

referitoare la posibilitatea procurării și vinderii unor alte cantități de drog,

faptul că unele dintre conversațiile ulterioare au fost inițiate de

investigatori sau că aceștia au stabilit locul și modalitatea în care vânzarea

urma să aibă loc, a prezentat o relevanță redusă în cauză.

Față de toate aceste

circumstanțe ale cauzei, tribunalul a concluzionat că acțiunea investigatorilor

a fost eminamente pasivă și că, așa cum a reținut și Curtea Europeană în cauza

Ludi contra Elveției, din momentul în care acuzatul își dă seama că

îndeplinește un act ce cade sub incidența legii penale își asumă riscul de a

întâlni un funcționar al poliției infiltrat și care încearcă în realitate să-l

demaște.

În ceea ce privește

participarea inculpaților A. și A.A.M. la această activitate infracțională, din

probatoriul administrat a rezultat în mod clar că acești inculpați au asigurat

transportul celor doi (L. și P.). Din procesul-verbal al investigatorului sub

acoperire N.G. (dosar urmărire penală 52D/P/2008), coroborată cu declarația

acestuia dată în fața instanței (dosar fond), și având în vedere că inculpatul

A.A.M. i-a însoțit pe inculpații L. și P. atât la Bacău cât și la I.M., în

momentul flagrantului, tribunalul a concluzionat că acesta a cunoscut natura

activității infracționale desfășurate și a asistat la convorbirea dintre L. și

P. referitoare la negocierea prețului heroinei. Toate aceste acte se

circumscriu complicității penale conform art. 26 C. pen., astfel cum s-a

reținut și prin rechizitoriu.

De asemenea,

inculpatul A. cunoștea că inculpații L. și P. se află în posesia cantității de

drog, sprijinindu-i pe aceștia și la momentul introducerii în țară, și a

continuat să asigure sprijin în vederea vânzării cantității de drog, asigurând

transportul inculpatului P. către I.M. și așteptându-l pe acesta până la

finalizarea tranzacției.

Sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, tribunalul a

reținut că de esența acesteia și ca deosebire de participație penală este

necesitatea existenței unei anumite organizări a grupului, reguli de acționare,

o anumită ierarhie și o repartizare a rolului între membrii grupului; diferența

față de grupul infracțional organizat este dată în esență de durata în timp a

celor două asocieri. În speță, probatoriul administrat a relevat că inculpații

au acționat împreună în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, și chiar

dacă activitatea infracțională a fost concepută și executată unitar,

modalitatea în care inculpații au participat a relevat că nu a existat o

organizare a activității tuturor inculpaților și nici o repartizare a rolurilor,

participarea inculpaților A., A.A.M., C. și F. fiind în esență ocazională și ca

urmare a unor solicitări din partea celorlalți doi inculpați.

În consecință, s-a

apreciat că elementele constitutive ale acestei infracțiuni nu sunt întrunite

în speță, iar activitatea inculpaților se circumscrie participației penale în

forma autoratului și complicității - așa cum s-a reținut pentru fiecare dintre

ei prin rechizitoriu.

Sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de către inculpații L. și P. în

formă continuată, tribunalul a reținut că cei doi inculpați au încercat în mod

repetat și față de mai multe persoane să vândă drogurile de mare risc, așa cum

a rezultat din declarația inculpatului C., coroborată cu conținutul discuțiilor

dintre inculpații L. și P. cu investigatorii sub acoperire și chiar cu

conținutul interceptărilor telefonice și ale SMS-urilor consemnate la dosar

(dosar urmărire penală 52D/P/2008).

În ceea ce privește

cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpați,

tribunalul a constatat că acestea sunt nefondate. Astfel, activitatea

inculpatului L. nu a fost una de deținere a drogurilor de mare risc, ci acesta

a negociat cu investigatorii condițiile de vânzare, iar cu ocazia flagrantului

a încasat suma de bani negociată. Intenția sa a fost în mod constant aceea de a

obține o sumă de bani consistentă pentru cantitatea de drog aflată în posesia

sa și nu a constituit o activitate de deținere a drogurilor în vederea

realizării unei alte operațiuni de către o altă persoană.

De asemenea a fost

respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor reținute

în sarcina inculpatului C.Ș., cu motivarea că activitatea sa infracțională a

fost în mod constant dirijată și coordonată de către inculpatul L., atât în

interiorul țării, cât și în străinătate.

În consecință, s-a

dispus achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în

vederea săvârșirii de infracțiuni întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, nu sunt

întrunite elementele constitutive ale acesteia, dispunându-se însă condamnarea

inculpaților pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina lor prin actele

de sesizare.

Sub aspectul

individualizării judiciare a pedepselor ce au fost aplicate, tribunalul s-a

orientat către minimul special al pedepselor având în vedere cuantumul ridicat

al acestora și împrejurarea că o parte deosebit de importantă a probatoriului a

fost obținută prin utilizarea investigatorilor sub acoperire. Însă, având în

vedere gravitatea intrinsecă deosebit de ridicată a infracțiunilor ce

constituie obiectul prezentei cauze și, mai ales, cantitatea ridicată de drog

de mare risc cu care inculpații au fost surprinși, s-a analizat în mod riguros

măsura în care se impune, în fiecare caz în parte, acordarea de circumstanțe

atenuante.

Astfel, în ceea ce

privește activitatea inculpaților L. și P., tribunalul a reținut că aceștia au

avut rolul central în săvârșirea ambelor procese infracționale (de introducere

în țară a drogurilor și de comercializare a acestora), motive pentru care,

având în vedere și conduita nesinceră a acestora în cursul procesului penal,

reținerea de circumstanțe atenuante nu este justificată. Deși inculpatul L. a

făcut în mod cert dovada unui comportament bun anterior săvârșirii

infracțiunii, reținerea acestei circumstanțe nu este obligatorie pentru

instanță și nici nu se justifică prin raportare la circumstanțele reale ale

cauzei și gradul de participare al inculpatului la activitatea infracțională.

În ceea ce privește inculpatul P., acesta este cunoscut cu antecedente penale

și avut asupra sa, cu ocazia flagrantului, un cuțit.

De asemenea, având în

vedere în principal existența antecedentelor penale, dar și conduita din cursul

procesului penal, Tribunalul a conchis că reținerea de circumstanțe atenuante

în ceea ce privește inculpatul F. nu are justificare legală.

Însă, s-a reținut

pentru inculpatul C. conduita bună pe care acesta a avut-o înainte de

săvârșirea infracțiunii obiectivată în lipsa antecedentelor penale și faptul că

are loc de muncă, motive pentru care tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 74 lit. a) C. pen. De asemenea s-a aplicat acestui inculpat dispoziția

art. 16 din Legea nr. 143/2000, reținându-se că nu ar fi fost posibilă

capturarea cantității de 2 kg heroină și prinderea celorlalți inculpați în

lipsa cooperării acestuia cu organele de poliție. În sarcina inculpaților

A.A.M. și A., având în vedere în principal lipsa antecedentelor penale

(inculpatul A. fiind reabilitat) și gradul de contribuție la săvârșirea

faptelor, tribunalul a reținut circumstanțe atenuante în baza art. 74 alin. (2)

C. pen.

sentințe au declarat, în termen legal, apeluri procurorul, precum și

inculpații, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Procurorul a invocat

greșita achitare a inculpaților P.O., L.L., C.Ș., A.O.P., F.C. în ce privește

săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.

de art. 323 C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003. Susținând că în

mod greșit prima instanță, în motivarea sa, a constatat inexistența grupului

infracțional organizat, așa cum este explicitat la art. 2 lit. a) din Legea nr.

39/2003, întrucât trebuiau analizate elementele constitutive ale art. 323 C.

pen., lucru ce nu s-a făcut, s-a solicitat condamnarea respectivilor inculpați

și pentru această infracțiune.

Apărătorul

inculpatului L.L. a solicitat, în primul rând, desființarea sentinței și

trimiterea cauzei spre rejudecare motivat de faptul că instanța de fond nu a

intrat în cercetarea fondului cu privire la primul act material al infracțiunii

continuate de trafic de droguri, constând în aceea că inculpații L. și P. i-ar

fi oferit inculpatului C.Ș. un plic cu 2,5 g heroină pentru a întreprinde

activități de identificare de posibili cumpărători. S-a susținut că nu s-a

motivat în niciun fel acest aspect, fiind dat motivul de casare prevăzut de

art. 385

9

C. proc. pen. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază.

În subsidiar, s-a

solicitat achitarea inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost

condamnat, respectiv pentru introducere în țară de droguri de mare risc, în

temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., susținând că nu există probe certe de

vinovăție, ci doar prezumții, astfel că prezumția de nevinovăție nu este

înlăturată, fiind incident principiul in dubio pro reo.

În subsidiar, s-a

solicitat achitarea inculpatului sub aspectul infracțiunii de introducere în

țară de droguri de mare risc, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

susținându-se că fapta a fost săvârșită de inculpatul C.Ș., care în fața

instanței de judecată a confirmat că el a trimis coletul din Grecia.

Sub aspectul

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, s-a

solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., atât pentru primul

act material, respectiv oferirea de către inculpații L. și P. a unui plic cu

2,5 g heroină inculpatului C.Ș. pentru a întreprinde activități de identificare

de posibili cumpărători, motivându-se că nu există probe certe cu privire la

această faptă, ci doar declarația inculpatului C.Ș.

Referitor la al

doilea act material al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc,

respectiv cel din parcarea I.M. din Suceava, când s-a organizat flagrantul, s-a

solicitat de asemenea achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

motivându-se că toate probele obținute cu ocazia flagrantului sunt ilegale,

inculpații L. și P. fiind determinați de către organul de urmărire penală, prin

intermediul inculpatului colaborator C.Ș. și prin intermediul investigatorilor

sub acoperire să săvârșească această infracțiune.

În subsidiar, s-a

solicitat achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen.,

întrucât inculpații L. și P. au fost în eroare de fapt, aceștia susținând în

mod constant că inculpatul C. le-a adus coletul și că urmărește „să dea o țeapă".

S-a susținut de către

apărătorul inculpaților L. și P. că, în mod greșit, instanța de fond a respins

cererea lor prin care solicitau ca față de inculpatul C.Ș. să se schimbe

încadrarea juridică din infracțiunea de transport de droguri de mare risc, prev.

de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea de introducere în

țară de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, în mod greșit s-au reținut în favoarea inculpatului C.

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât inculpatul nu a denunțat

săvârșirea unor fapte penale, ci a ajutat la crearea unor noi fapte penale.

Într-un alt

subsidiar, s-a criticat individualizarea făcută pedepselor, solicitându-se ca,

prin reținerea de circumstanțe atenuante facultative prev. de art. 74 lit. a)

C. pen., să se reducă pedeapsa cu mult sub minimul special prevăzut de lege,

iar modalitatea de executare să fie una neprivativă de liberate.

În ceea ce privește

achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea

săvârșirii de infracțiuni, s-a învederat instanței de apel că temeiul achitării

este greșit, fiind incident în cauză art. 10 lit. a) C. proc. pen., și nu art.

10 lit. d) C. proc. pen., motiv pentru care a solicitat schimbarea temeiului

achitării.

În apărarea

inculpatului P.O., apărătorul C.B. a susținut aceleași motive de apel ca și în

cazul inculpatului L.L.

La dosar au fost

depuse concluzii scrise și de inculpatul L.L. care, în general, a solicitat

achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, menținerea

soluției primei instanțe de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

pentru comiterea infracțiunii de constituire grup infracțional, solicitând cu

privire la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc achitarea în baza

art. 10 lit. d) C. proc. pen. în subsidiar, s-a solicitat ca, ținând cont de

circumstanțele inculpatului, să se orienteze pedeapsa aplicată sub minimul

prevăzut de lege.

Avocat C.C.C., pentru

inculpatul A.A.M., a solicitat în general achitarea în baza art. 10 lit. a) C.

proc. pen., iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

susținând că faptei penale îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale

infracțiunii, respectiv intenția. Într-un alt subsidiar, s-a solicitat

achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că fapta de

complicitate la trafic de droguri de mare risc nu a fost comisă de către acest

inculpat. Acesta a rămas singur în automobilul situat în fața hotelului din

municipiul Bacău, neexistând probe că el cunoștea ce urma să se desfășoare, iar

la data când a avut loc flagrantul, inculpatul A.A.M. era plecat din oraș.

S-a criticat și

individualizarea pedepsei, solicitându-se a se reține circumstanțe atenuate

facultative prev. de art. 74 lit. a) și c C. pen., făcându-se referire și la

„provocarea polițistă" care ar fi dată în cauză.

Avocat G.A., pentru

inculpații F.C.G. și C.Ș., a arătat că în cauză nu există probe certe, că

dubiile nu au fost înlăturate, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție,

impunându-se ca atare achitarea lor în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar

în subsidiar, reținerea de circumstanțe atenuante facultative prev. de art. 74

C. pen., cu reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.

Pentru inculpatul

C.Ș. s-a solicitat ca la individualizarea pedepsei instanța să țină cont de

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, că acesta a recunoscut comiterea

faptei, nu are antecedente penale și să se aplice o pedeapsă cu suspendarea

condiționată a executării.

Avocat C.M., pentru

inculpatul A.O.P., a solicitat admiterea apelului și achitarea în baza art. 10

lit. c) C. proc. pen., susținând că fapta nu a fost comisă de către acest

inculpat. În cauză nu există probe că el i-ar fi ajutat în vreun fel pe

ceilalți inculpați la săvârșirea infracțiunilor de introducere în țară de

droguri de mare risc și de trafic de droguri de mare risc. S-a susținut că

inculpatul-apelant A., la data organizării flagrantului, nu avea decât

calitatea de taximetrist, nu avea cunoștință de conținutul bagajelor din

autoturismul său, iar apelantul nu a fost niciodată în Grecia.

Curtea, verificând

sentința atacată pe baza materialului probator aflat la dosar și a probelor noi

în apel, în raport cu motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de

procuror și de inculpați, dar și din oficiu, cu privire la toate celelalte

aspecte de fapt și de drept deduse judecății - în conformitate cu prevederile

art. 371 alin. (2) C. proc. pen. - a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 52/D/P/2008 din 22 septembrie 2009 al Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial

Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților L.L. și P.O., pentru

săvârșirea infracțiunilor de „asociere în vederea săvârșirii de

infracțiuni" prev. de art. 323 C. pen., rap. la art. 8, din Legea nr.

39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.; „introducere în țară de droguri de

mare risc", faptă prev. și ped. de art. 3 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.; „trafic de droguri de mare

risc", faptă prev. și ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33

lit. a) C. pen., ambii în stare de arest preventiv; A.A.M. pentru săvârșirea

infracțiunii de „complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de mare

risc", prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 și C.Ș., pentru săvârșirea infracțiunilor de „asociere în vederea

săvârșirii de infracțiuni", prev. de art. 323 C. pen. rap. la art. 8 din

Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 9 din Legea nr. 39/2003 și „transport și

deținere de droguri de mare risc", prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În fapt, s-a reținut

că inculpatul C.Ș. se cunoștea cu inculpatul L.L. zis „L.", întrucât ambii

au lucrat împreună la R.

Inculpatul L.L. zis

„L.", i-a propus inculpatului C.Ș. să facă un transport de droguri pentru

inculpatul J.C.M., contra sumei de 1.500 de euro, drogurile urmând a fi

transportate din Turcia în Spania.

După ce inculpatul

C.Ș. a acceptat, inculpatul L.L. zis „L.", i-a propus să-l înșele pe

beneficiarul drogurilor, adică, după ce va intra în posesia acestora să nu le

mai ducă la destinație, ci să i le dea lui (inculpatului L.L. zis „L."),

pentru ca acesta din urmă să le valorifice. Inculpatul L.L. zis „L.", i-a

promis inculpatului C.Ș., înainte de a pleca în Turcia că, dacă va deturna

pachetul cu droguri și i-1 va preda lui, după ce va vinde marfa îi va da suma

de 2000 de Euro și-i va cumpăra o garsonieră.

Inculpatul C.Ș. a

fost de acord și cu această din urmă propunere și ca atare, în dimineața acelei

zilei de 22 mai 2009, în jurul orelor 10.00 - 11.00 s-a întâlnit în parcul

central din mun. Suceava, lângă Biserica Romano-Catolică cu inculpatul L.L. zis

„L." și inculpatul A.A.M. zis „V.", iar după puțin timp, a apărut și

inculpatul J.C.M., zis „J.". Acesta din urmă l-a întrebat pe inculpatul

C.Ș. dacă cunoaște limba engleză și dacă are pașaport, iar C.Ș. i-a spus că se

descurcă, dar că nu are pașaport.

J.C.M. i-a dat suma

de 200 RON pentru a-și face pașaport la urgență, astfel că, în aceeași zi, în

jurul orelor 13.30 inculpatul C.Ș. și-a făcut pașaport.

După ce și-a scos

pașaportul, J.C.M., i-a spus inculpatului C.Ș. că urma să plece chiar a doua zi

în Turcia de unde urma să primească o cantitate de droguri de la o persoană,

care îl va căuta la hotel, după care, va primi indicații în legătură cu locul

unde urma să ducă drogurile respective.

Ca atare, a doua zi,

J.C.M. împreună cu inculpatul L.L. zis „L.", l-au condus pe C.Ș. la

autogara din Suceava, unde l-au îmbarcat pe un autocar cu destinația Istambul

din Turcia.

Înainte de a pleca

din Suceava, J.C.M., l-a instruit pe inculpatul C.Ș. cu privire la activitatea

ce urma să o desfășoare, și totodată i-a dat o cartelă telefonică, (spunându-i

că va fi contactat pe numărul respectiv), un bilet pe care scria cartierul și

hotelul unde urma să se cazeze, precum și suma de 310 Euro, pentru cheltuieli.

Totodată, J.C.M., i-a dat lui C.Ș. suma de 200 RON pentru a-și cumpăra bilet de

la Suceava până la Istambul.

În data de 24 mai

2009, C.Ș. a ajuns la Istambul și s-a cazat la hotelul indicat de „J.",

după care a așteptat două sau trei zile ca să fie contactat. În timp ce se afla

la Istanbul, C.Ș. a discutat cu J.C.M., care i-a spus acestuia din urmă să-și

cumpere o cartelă de telefon turcească și să-l apeleze, pentru a-i vedea

numărul.

Astfel, după 3 zile,

inculpatul C.Ș. a fost contactat de către un cetățean de origine turcă, care

i-a dat o valiză și suma de 100 de dolari și 450 de euro pentru biletul de

avion, spunându-i să cumpere un bilet de autocar până în Grecia - Atena, de

unde urma să meargă cu avionul în Spania.

După aceasta, C.Ș.

i-a sunat atât pe inculpatul L.L. zis „L." cât și pe J.C.M. și le-a spus

că va pleca a doua zi spre Grecia și că are „bagajul" asupra sa.

În ziua de 28 mai

2009, C.Ș. a plecat din Istanbul și a ajuns la Atena a doua zi, ocazie cu care

s-a cazat la un hotel și i-a sunat, atât pe inculpatul L.L. zis „L.", cât

și pe J.C.M.

Inculpatul L.L. zis

„L.", i-a spus inculpatului C.Ș. că vine și el în Atena, iar J.C.M., i-a

spus să cumpere un bilet de avion spre Spania.

La sfârșitul acelei

zile, în jurul orelor 24.00, la hotelul unde era cazat inculpatul C.Ș. a ajuns

inculpatul L.L. zis „L.", împreună cu inculpatul P.O., F.C. zis „F."

și A.O.P., care era șofer. Aceștia au venit cu un autoturism R., cu numărul de

înmatriculare (...), de culoare închisă.

Au intrat cu toții în

camera de hotel unde era cazat C.Ș., ocazie cu care acesta a predat valiza în

care erau drogurile, precum și cheile de la valiză inculpaților L.L. zis

„L." și P.O., care au deschis bagajul ocazie cu care au văzut cu toții că

pe fundul dublu al valizei era un pachet vidat, cu ambalajul de culoare maro.

A doua zi inculpatul

P.O. și L.L., au lipit cu super glue căptușeala peste fundul dublu al valizei,

iar pe dea