ÎCCJ, decizie (scj.ro #84793)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84793) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Litigiu având ca obiect o

cerere întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr.554/2004. Obligația

citării conducătorului autorității publice.

Legea

nr. 554/2004, art. 28 alin. (1)

Codul

de procedură civilă, art. 304 pct. 5

Hotărârea

prin care s-a dispus, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

sancționarea conducătorului unei autorități publice cu amenda de 20% din

salariul minim pe economie pe zi întârziere, pronunțată de instanța de

executare în contradictoriu doar cu autoritatea publică obligată la emiterea

actului administrativ, și fără citarea în cauză a conducătorului respectivei

autorități, este nelegală, fiind dată cu încălcarea principiului

contradictorialității și a dreptului la apărare al conducătorului autorității

publice, care deși are recunoscută de legiuitor calitatea procesuală pasivă sub

aspectul amenzii pe zi de întârziere, a fost pus în imposibilitatea de a

formula apărări sau de a invoca eventuale excepții în cadrul litigiului astfel

judecat.

Decizia

nr. 659 din 9 februarie 2012

Prin acțiunea

înregistrată la data de 22. 09. 2011, pe rolul Curții de Apel Oradea Secția de

contencios administrativ și fiscal, reclamantul CC solicitat, în conformitate

cu prevederile art. 24 alin. 2 și 3 din Legea nr. 554/ 2004, amendarea

conducătorilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul

A.N.R.P., amendarea directorului Priboi Mihai din cadrul A.N.R.P., acordarea de

despăgubiri în cuantum de 775.000 Euro pentru neexecutarea Deciziei civile nr.

127/A/ 30. 06. 2008 a Curții de Apel Galați prin care s-a dispus acordarea de

despăgubiri pentru suprafața de 1550 mp teren situat în Galați, str.

Basarabiei, nr. 21 - 23, conform Titlului VII din Legea nr. 247/ 2005, teren

despăgubit la suma de 500 Euro/ mp.

A mai solicitat despăgubiri de 1.000.000 Euro și daune

cominatorii de 1.000 Euro/ zi de întârziere și a chemat în garanție Guvernul

României și Ministerul Finanțelor Publice.

Prin întâmpinare chematul în garanție Guvernul României a

invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție și excepția

lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României.

Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinarea formulată, a

invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză și a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată față de Ministerul Finanțelor

Publice.

Curtea de Apel Oradea Secția de contencios administrativ și

fiscal, prin sentința nr.35/CA/ din 14 noiembrie 2011 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chemaților în garanție Guvernul României

și Ministerul Finanțelor Publice și a respins excepția inadmisibilității

cererii de chemare în garanție.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul CC în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a

obligat pârâta la plata unor despăgubiri pentru întârziere în cuantum de 1.000

lei pe zi de întârziere, începând cu data de 9. 07. 2011, până la executarea

Deciziei nr. 3347/ 09. 06. 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A aplicat conducătorului autorității publice - președintele

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor o amendă de 20% din salariul

minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 9. 07. 2011 și

până la executarea Deciziei nr. 3347/ 09- 06. 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei

la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 775.000 Euro și 1.000.000 Euro

ca neîntemeiate și acțiunea față de pârâtul PM.

A respins cererea de chemare în garanție formulată împotriva

Guvernului României și Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind îndreptată

împotriva unor părți fără calitate procesuală pasivă în cauză.

Totodată a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de

43,6 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele

considerente:

Cu privire la excepția

inadmisibilității cererii de chemare

în garanție

Curtea a găsit că este neîntemeiată, deoarece potrivit dispozițiile

art. 60 și urm. Cod de procedură civilă, legea dă posibilitatea reclamantului

de a formula o astfel de cerere, pentru motivul că și reclamantul poate să cadă

în pretenții, prin respingerea acțiunii principale.

Curtea a reținut ca fiind întemeiată

excepția lipsei

calității procesuale pasive

a chemaților în garanție Guvernul României și

Ministerul Finanțelor Publice având în vedere că între reclamant și chemații în

garanție nu există nici un raport juridic. Finalizarea cererii de chemare în

garanție este diferită de a cererii principale, prin ea urmărindu-se

rezolvarea, în cadrul aceluiași proces, a altui raport juridic și anume a celui

dintre reclamant sau pârât și chematul în garanție.

Mai mult, Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice nu

au calitate de pârâți în dosarul nr. 541/ 35/ 2010, astfel cum rezultă din

Sentința nr. 277/ 20.10. 2010 prin care s-a constatat irevocabil că Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are calitate de reprezentant

legal al Guvernului României, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu are

calitate procesuală pasivă în cauză.

Pe fond instanța a constatat că prin Decizia nr. 3347 din 09.

35/ 2010 a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

să emită în favoarea reclamantului decizie de despăgubiri.

Conform dispozițiilor art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/ 2004,

„dacă

în urma admiterii acțiunii autoritatea

publică este obligată sa încheie, să

înlocuiască

sau să modifice actul administrații), să elibereze un alt înscris

sau să

efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii

definitive și irevocabile se face în termenul

prevăzut în cuprinsul acesteia,

iar în lipsa unui astfel de termen, în

cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii."

Prin urmare, în termen de 30 de zile de la pronunțarea Deciziei

nr. 3347/ 2011, respectiv până la data de 09. 07. 2011, pârâta Comisia Centrală

pentru stabilirea despăgubirilor avea obligația de a emite decizia de despăgubire

în favoarea reclamantului.

Cum o astfel de decizie de despăgubiri nu a fost emisă nici până

în prezent, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. 2 din Legea

nr. 554/ 2004 și a obligat pârâta la plata unor despăgubiri pentru întârziere

în cuantum de 1.000 lei/ zi de întârziere, începând cu data de 09. 07. 2011,

până la executarea Deciziei 3347/ 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și totodată a aplicat conducătorului autorității publice, respectiv

președintelui Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor o amendă de

20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data

de 09. 07. 2011 și până la executarea Deciziei nr. 3347/ 2011.

Despăgubirile solicitate de reclamant în cuantum de 775.000 Euro

și 1.000.000 Euro au fost respinse de către prima instanță, cu motivarea că nu

au fost dovedite de reclamant, iar afirmația că are interes să primească

despăgubirile prevăzute de Legea nr. 247/ 2005 pentru operația fiului său, nu

este suficientă în lipsa altor probe.

Curtea a respins și acțiunea formulată împotriva pârâtului

Priboi Mihai ca fiind neîntemeiată, deoarece acest pârât este directorul

A.N.R.P., iar acțiunea formulată fată de A.N.R.P. a fost respinsă ca prematură

prin Sentința nr. 277/ 2010 a Curții de Apel Oradea și menținută sentința sub

acest aspect de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ceea ce privește neexecutarea Deciziei nr. 127/ 2008

pronunțată de Curtea de Apel Galați, instanța a constatat că această hotărâre

judecătorească nu este pronunțată de instanța de contencios administrativ și nu

sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/ 2004.

În baza art. 274 Cod de procedură civilă, pârâta Comisia

Centrală pentru stabilirea despăgubirilor a fost obligată la plata către

reclamant a sumei de 43,6 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 35/CA din 14 octombrie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal a declarat recurs în termen legal pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care s-a solicitat admiterea

acestei căi extraordinare de atac și, în principal, casarea hotărârii atacate

și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță și, în subsidiar,

modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii

reclamantului CC, cu menținerea celorlalte dispoziții din hotărâre.

Recurenta a învederat, prin motivele de recurs, în ceea ce

privește aplicarea unei amenzi de 20% din salariul mediu brut pe economie

conducătorului autorității publice - președintele Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, că acesta nu a fost citai în litigiu. Or, așa cum

s-a reținut și în literatura de specialitate, în toate cazurile, persoanele

obligate la executarea hotărârii trebuie chemate în instanță pentru aplicarea

amenzii nominal, chiar dacă obligația este strâns legată de calitatea lor

(funcționare Sau ales local având o anumită competență). Totodată, a arătat

recurenta că potrivit art. 13 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 atribuția

de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire

aparține Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și că președintele

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților deși asigură conducerea

lucrărilor Comisiei centrale cotul acestuia este egal cu al celorlalți membri.

Prin urmare, având în vedere atribuțiile reglementate prin lege în sarcina

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, rezultă că în cazul

neexecutării unei hotărâri judecătorești răspunderea aparține Comisiei în

întregul său și nu președintelui, care are drept de vot egal cu ceilalți

membri. În cel mai rău caz se poate aplica sancțiunea amenzii comisiei și nu

președintelui acesteia, ținând seama de caracterul colegial al deciziilor

adoptate și de lipsa unei subordonări ierarhice a membrilor comisiei față de

președinte.

Sub aspectul obligării recurentei, în conformitate cu

dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare, la plata de

despăgubiri pentru întârziere de 1.000 lei pe zi de întârziere începând cu data

de 17 iulie 2011 și până la executarea sentinței civile nr. 298/CA/8 noiembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, s-a considerat că o asemenea obligare este neîntemeiată, prin prisma

următoarelor considerente:

Nu a existat în cauză un refuz nejustificat de soluționare a

cererii reclamantului, și nu se poate reține pasivitatea Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor de a-și îndeplini obligațiile statuate de

către instanță prin hotărârile judecătorești pronunțate. Dosarul reclamantului

trebuie să parcurgă întreaga procedură administrativă prevăzută de Titlul VII

din Legea nr. 247/2005, iar decizia reprezentând titlul de despăgubire se emite

numai în baza unui raport ce nu se poate efectua în termen de 30 de zile,

astfel că solicitarea la plata de despăgubiri de 1000 lei pe zi de întârziere

este o sarcină prea oneroasă față de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Cu privire la punerea în executare a deciziei civile nr. 3347

din 9 iunie 2011, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a precizat

că deși dosarul de despăgubire al reclamantului nu a fost completat cu

informațiile apreciate ca necesare în etapa verificării legalității respingerii

cererii de restituire în natură a imobilului notificat, dosarul de despăgubire

nr. 26873/CC a fost transmis la evaluator, iar evaluatorul a comunicat, cu

adresa nr. 62754/1 noiembrie 2011 că pentru efectuarea raportului de evaluare

îi sunt necesare documente din care să rezulte compunerea „imobilului".

În aceste condiții, Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire numai după

parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.

247/2005, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în

judecată a reclamantului fiind în consecință neîntemeiată.

În fine, cu referire la cheltuielile de judecată stabilite prin

hotărârea atacată, recurenta a apreciat că acordarea acestor cheltuieli este

neîntemeiată prin raportare la obiectul cauzei, fiind vorba de o obligație de a

face și nu o obligație bănească. Mai mult, s-a relevat că Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor reprezintă Statul Român în litigiile ce

vizează aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar față de această

împrejurare ea nu poate fi obligată să plătească în nume propriu cheltuielile

de judecată, neexistând un buget în acest sens.

Prin concluziile scrise depuse la dosar intimatul CC a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, precum și obligarea recurentei la plata

cheltuielilor de judecată.

Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în

cele ce urmează.

Prin cererea înregistrată sub nr. 483/35/CA/2011 la Curtea de Apel Oradea -Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul CC a solicitat amendarea conducătorilor Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților reprezentată de CND și AMV, amendarea directorului PM din cadrul

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, acordarea

despăgubirilor pentru neexecutarea unei sentințe judecătorești în valoare de

775.000 euro. Totodată, prin aceeași cerere, reclamantul CC a chemat în

judecată Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând

obligarea celor doi pârâți la plata de despăgubiri în cuantum de 1.000.000 euro

și daune cominatorii de 1.000 euro pe zi de întârziere.

Prin sentința nr. 35/C A din 14 noiembrie 2011 Curtea de Apel

Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus,

printre altele, admiterea în parte a acțiunii reclamantului în contradictoriu

cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu consecința

obligării pârâtei la plata unor despăgubiri pentru întârziere în cuantum de

1.000 lei pe zi de întârziere începând cu data de 9 iulie 2011 și până la

executarea deciziei nr. 3347 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, și a aplicării

conducătorului autorității publice - președintele Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere, începând cu data de 9 iulie 2011 și până la

executarea deciziei nr. 3347 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările

ulterioare, „(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este

obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să

elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative,

executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în

cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile

de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. (2) În cazul în care termenul nu

este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz,

persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de

întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".

De asemenea, conform dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

„Sancțiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică,

respectiv se acordă, de instanța de executare, la cererea reclamantului.

Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgență,

cu citarea

părților".

Pe de altă parte, se reține că, în scopul respectării

principiului fundamental al procesului civil al contradictorialității și

implicit al dreptului la apărare, art. 85 din Codul de procedură civilă -

aplicabil și în materia litigiilor de contencios administrativ potrivit art. 28

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - prevede cu claritate că „Judecătorul nu

poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea și înfățișarea părților,

afara numai dacă legea nu dispune altfel".

Se constată, în cauză, că a fost nesocotit de către instanța de

executare principiul contradictorialității, în condițiile în care judecarea

cererii reclamantului de a se aplica președintelui Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

amenda de 20% din

salariul minim pe economie pe zi de întârziere

(începând cu data de 9 iulie

2011 și până la executarea deciziei nr.

3347 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de

contencios administrativ și fiscal), s-a făcut fără ca această parte - căreia

legiuitorul îi recunoaște, prin art. 24 alin. (2) din legea contenciosului

administrativ, calitate procesuală pasivă, sub aspectul amenzii pe zi de

întârziere - sa fie citată în proces. A fost încălcat, în același timp, și

principiul dreptului la apărare, președintele Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor nefiind în măsură să formuleze apărări și să invoce

eventuale excepții.

În raport cu cele mai sus arătate, fiind incident motivul de

recurs prevăzut de art. 304 punctul 5 din Codul de procedură civilă („când,

prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2"),  în temeiul art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare, precum și a art. 312 alin. (1) - (3) și art. 313 din

Codul de procedură civilă, recursul declarat de Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 35/CA din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a fost

admis, hotărârea atacată a fost casată iar cauza a fost trimisă  spre rejudecare

aceleiași instanțe.