ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4495/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4495/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

de Apel

Prin acțiunea formulată

reclamanta M.T., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării și A.T., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care

să se dispună anularea hotărârii nr. 614 din 13 noiembrie 2008, pronunțată de pârât

în Dosarul nr. 293/2008 și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că îndeplinește funcția de asistent în cadrul secției de chirurgie

a Spitalului de Urgență Floreasca.

La data de 29

februarie 2008, petentul A.T. a fost internat în cadrul secției chirurgie cu diagnosticul

„boala HIV, limfodenopatie generalizată, sens în care a fost întocmită foaia de

observație în vederea efectuării intervenției chirurgicale”.

Petentul s-a prezentat

la secția chirurgie împreună cu foaia de observație cu puțin timp înainte de terminarea

turei reclamantei care fusese încunoștințată de medic că pacientul este infestat

conform Ghidului practic de management al expunerii accidentale la produse biologice,

reclamanta a comunicat colegei care trebuia să o înlocuiască starea bolnavului și

a solicitat infirmierei de serviciu să pună la patul pacientului punga galbenă în

vederea colectării deșeurilor biologice contaminate.

Reclamanta a mai precizat

că respectarea măsurilor din Ghidul practic reprezintă o obligație a personalului

medical și nu reprezintă o discriminare astfel cum s-a reținut prin hotărârea contestată.

Reclamanta a mai arătat

că hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este nelegală

și abuzivă deoarece în mod greșit s-a atribuit caracter public informării colegelor,

informare care s-a realizat în salon, cu respectarea confidențialității și a regulilor

impuse în Ghidul practic.

Pârâtul a formulat note

scrise având caracterul unei întâmpinări, prin care a invocat excepția tardivității

formulării acțiunii în raport de dispozițiile art. 20 alin. (9) și (10) din O.G.

nr. 137/2000 și, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În ședința publică din

22 octombrie 2009, motivat, instanța, în baza art. 16

11

din Legea

nr. 554/2004, a admis cererea reclamantei și a citat în cauză, în calitate de pârât,

pe numitul A.T. - persoana care a formulat sesizare la Consiliul Național

pentru Combaterea Discriminării, acesta dobândind calitatea de pârât.

Pârâtul A.T. a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii și excepția

lipsei calității procesuale pasive și, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii,

ca neîntemeiată.

Apel

Prin sentința civilă

nr. 653 din 04 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității formulării acțiunii, a

admis acțiunea formulată de reclamanta M.T., în contradictoriu cu pârâții Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării și A.T., a anulat hotărârea nr. 614

din 13 noiembrie 2008, emisă de pârât în Dosarul nr. 293/2008 și, totodată, a luat

act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluția instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de pârâtul A.T. nu poate fi reținută, deoarece persoana care a formulat

sesizare la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a fost chemată în

judecată în baza art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, ca alt subiect de drept

interesat și nu în calitate de funcționar. A fost chemată în judecată pentru opozabilitate

și pentru respectarea dreptului la apărare, în condițiile în care pârâtul A.T. a

fost cel care a formulat sesizarea în baza art. 1 și 2 din O.G. nr. 137/2000, care

a stat la baza emiterii hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea

Discriminării nr. 614 din 13 noiembrie 2008.

Excepția tardivității

formulării acțiunii a fost apreciată ca neîntemeiată și respinsă ca atare.

Reclamanta, deși nu era

obligată în raport de dispozițiile art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, a formulat

plângere prealabilă împotriva hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea

Discriminării nr. 614/2008, comunicată Spitalului de Urgență Floreasca, la data

de 18 decembrie 2008 și comunicată în concret reclamantei la 07 ianuarie 2009 în

termenul legal de 30 de zile, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

reclamanta a formulat plângere prealabilă la autoritatea pârâtă la 29 ianuarie 2009,

iar în raport de răspunsul comunicat la plângere, din 03 februarie 2009, reclamanta

a formulat în termenul legal prezenta acțiune în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004,

acțiunea fiind înregistrată la data de 10 februarie 2009.

Pe fond, instanța a apreciat,

că hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 614 din

13 noiembrie 2008 este nelegală și netemeinică deoarece faptele sesizate de pârâtul

A.T. nu constituie acte de discriminare conform art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000,

republicată, și, pe cale de consecință, reclamanta nu se face vinovată de săvârșirea

unei asemenea fapte contravenționale de natură a fi sancționată cu avertisment conform

art. 2 alin. (5) și art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Pârâtul A.T. a formulat

sesizare la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la 10 aprilie 2008,

apreciind că reclamanta l-a supus unui tratament discriminatoriu și nedorit în raport

de alți pacienți datorită bolii de care suferă, cu ocazia internării sale din data

de 29 februarie 2008 la Spitalul Municipal Floreasca, secția chirurgie, cu un anumit

diagnostic.

Petentul s-a prezentat

la secția chirurgie împreună cu foaia de observație cu puțin timp înainte de terminarea

turei reclamantei care fusese încunoștințată de medic că pacientul este infestat,

conform Ghidului practic de management al expunerii accidentale la produse biologice,

reclamantul a comunicat colegei care trebuia să o înlocuiască starea bolnavului

și a solicitat infirmierei de serviciu să pună la patul pacientului punga galbenă

în vederea colectării deșeurilor biologice contaminate.

Instanța nu a reținut

această situație menționată de autoritatea pârâtă deoarece reclamanta a respectat

măsurile din Ghidul practic, care reprezintă o obligație a personalului și nu un

act de discriminare. Faptul că reclamanta a adus la cunoștință colegei ce urma să

intre în tură și infirmierei despre faptul că pârâtul A.T. suferă de o anumită boală,

nu reprezintă fapte de discriminare și măsuri de precauție menite să previne contaminarea

celorlalți pacienți și a personalului medical.

Petentul A.T. nu a fost

supus vreunei diferențe de tratament, iar măsurile specifice luate față de el reprezintă

respectarea unor obligații profesionale pentru reclamantă în calitate de asistentă.

Măsurile au fost corecte, confidențiale - luate în salon și nu pe hol, cu respectarea

Ghidului practic de măsuri care previne contaminarea accidentală a personalului

medical și a altor pacienți.

Foaia de observație a

pârâtului A.T. nu este publică, ci confidențială, iar faptul că s-a solicitat să

i se pună un sac galben la pat, nu reprezintă un motiv de jignire pentru petent.

În acest sens este și procesul-verbal din 26 martie 2008 al ședinței Consiliului

Etic al Spitalului Clinic de Urgență București - în care s-a concluzionat că nu

se confirmă acuzațiile petentului și că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile profesionale

conform Codului deontologic și al prevederilor Legii nr. 46/2003.

pârâți

Împotriva hotărârii instanței

de fond pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A.T. au declarat

recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul A.T. nu și-a

structurat criticile în motive de recurs, conform prevederilor art. 304 C.

proc. civ.

Recurentul expune situația

de fapt astfel cum a fost reținută în hotărârea nr. 614/2006 a Consiliului

Național pentru Combaterea Discriminării, pe care o apreciază ca fiind legală.

Arată că instanța de fond

nu a analizat probele administrate conform „exigențelor în materia nediscriminării”

și cu prevederile legale, incidente, astfel că solicită admiterea recursului și

modificarea sentinței recurată în sensul respingerii ca nefondată a cererii formulată

de reclamanta M.T.

Prin cererea de recurs

formulată în cauză, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării invocă prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul-pârât și-a

structurat și motivat recursul pe două motive principale:

civile nr. 653 din 04 februarie 2010 pentru încălcarea ori aplicarea greșită a unor

norme de procedură/nesocotirea procedurii de control judiciar aplicat hotărârilor

Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ca acte administrativ-jurisdicționale.

Critică hotărârea primei

instanțe pentru greșita soluționare a excepției tardivității promovării acțiunii,

pe care o reiterează în recurs.

Arată că hotărârea Consiliului

Național pentru Combaterea Discriminării nr. 614/2008, ce face obiectul cauzei de

fond, poartă natura juridică a unui act administrativ-jurisdicțional, precum toate

hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării emise în baza

art. 20 din O.G. nr. 137/2000, republicată.

Termenul legal de contestare

(15 zile) a hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 614/2008,

pe calea contenciosului administrativ, curge de la data comunicării efective, respectiv

22 decembrie 2008 (odată cu primirea hotărârii în cauză, prin intermediul serviciului

poștal).

Susține recurentul că

aplicând dispozițiile art. 20 alin. (8), (9) și (10) din O.G. nr. 137/2000,

republicată, hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, adoptată

ca act administrativ-jurisdicțional [în acord cu prevederile art. 2 alin. (1)

lit. d) și e) din Legea nr. 554/2004] poate fi supusă controlului judiciar exclusiv

în termen de 15 zile de la data comunicării, termen care a fost depășit în cauză.

critici de netemeinicie a sentinței nr. 613/2010 prin care s-a dispus admiterea

acțiunii formulată de reclamantă și anularea hotărârii Consiliului Național

pentru Combaterea Discriminării nr. 614/2008 deși din întreg materialul probator

depus la dosarul cauzei se poate reține circumstanțierea unui comportament, având

la bază diagnosticul de boala HIV al petentului, ce poate fi reținut sub incidența

art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137.2000, republicată.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă

M.T. a solicitat respingerea recursului declarat de recurenții-pârâți A.T. și Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării și menținerea hotărârii pronunțate în cauză,

ca temeinică și legală.

Motivează cu privire la

primul punct al cererii recurentului-pârât Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării că hotărârea nr. 614/2008 emisă de recurentul-pârât prin care s-a

dispus sancționarea acesteia cu avertisment, nu este un act administrativ-jurisdicțional

deoarece emitentul său, instituția recurentă, Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării, nu este o autoritate administrativă învestită prin lege

organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială.

Arată că în cauză sunt

aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și în

raport de prevederile art. 6, 7 din acest act normativ și data comunicării hotărârii

atacate, acțiunea a fost promovată în termenul legal, astfel cum a reținut și prima

instanță care a respins excepția tardivității.

În ceea ce privește al

doilea punct al cererii de recurs, solicită să se constate că în mod corect, instanța,

în raport de actele depuse și de susținerile părților, a apreciat că hotărârea Consiliului

Național pentru Combaterea Discriminării nr. 614 din 13 noiembrie 2008 este nelegală

și netemeinică deoarece faptele sesizate de pârâtul A.T. nu constituie acte de discriminare

conform art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, republicată, și, pe cale de consecință,

nu se face vinovată de săvârșirea unei asemenea fapte contravenționale de natură

a fi sancționată cu avertisment conform art. 2 alin. (5) și art. 26 alin. (1) din

O.G. nr. 137/2000.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

de drept relevante

Examinând hotărârea atacată

prin prisma criticilor formulate, precum și potrivit art. 304

1

C.

proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursurilor

pentru primul motiv invocat și pentru considerentele ce vor fi expuse.

Intimata-reclamantă a

supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ,

hotărârea nr. 614 din 13 noiembrie 2008 a Consiliului Național pentru

Combaterea Discriminării prin care această autoritate de stat autonomă a constatat

că aspectele sesizate prin petiția înregistrată în 10 aprilie 2008, ce vizau atitudinea

reclamantei, angajată la Spitalul de Urgență Floreasca, respectiv comportamentul

discriminatoriu aplicat în considerarea statutului de persoană infectată HIV – constituie

acte de discriminare conform art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea

și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.

Prin hotărârea contestată

a fost sancționată reclamanta M.T. cu avertisment, potrivit art. 2 alin. (5) și

art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Conform înscrisurilor

aflate la dosarul cauzei și necontestate de reclamanta-intimată, hotărârea Consiliului

Național pentru Combaterea Discriminării nr. 614/2008 a fost comunicată la data

de 22 decembrie 2008 la sediul Spitalului de Urgență Floreasca, prima instanță a

avut în vedere însă înscrisul din care rezultă comunicarea efectivă către reclamanta-intimată

la data de 07 ianuarie 2009

Potrivit dispozițiilor

art. 20 alin. (8)-(10) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea

tuturor formelor de discriminare:

„(8)

Hotărârea

se comunică părților în termen de 15 zile de la adoptare și produce efecte de la

data comunicării.

(9)

Hotărârea

Colegiului director poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit

legii.

(10)

Hotărârile

emise potrivit prevederilor alin. (2) și care nu sunt atacate în termenul de 15

zile constituie de drept titlu executoriu”.

Interpretând coroborat

dispozițiile legale citate se desprinde în mod necesar concluzia că hotărârile pronunțate

de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în materia examinată pot fi

atacate la Curtea de apel competentă în termen de 15 zile de la comunicare.

De altfel, având în vedere

natura administrativ jurisdicțională a hotărârii atacate, natură dedusă din modul

în care este reglementată procedura în fața Consiliului Național pentru

Combaterea Discriminării, confirmată prin mai multe decizii ale Curții Constituționale

(de ex. Decizia nr. 997/2008 și Decizia nr. 1096/2008), aplicând dispozițiile

art. 6 din Legea nr. 554/2004, se ajunge, de asemenea, la concluzia că în cauză

nu sunt incidente prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 referitoare la obligativitatea

plângerii prealabile invocate de recurent.

Prin modalitatea în care

este reglementată procedura de soluționare a sesizărilor adresate Consiliului

Național pentru Combaterea Discriminării, se constată că aceasta cuprinde elementele

definitorii ale procedurii administrativ-jurisdicționale, hotărârea adoptată având

natura juridică a unui act administrativ-jurisdicțional în sensul art. 2 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Activitatea Consiliului

Național pentru Combaterea Discriminării și actele adoptate de acesta au primit

aceeași calificare juridică și în jurisprudența constantă a Curții Constituționale.

Conform art. 6 din Legea

nr. 554/2004, actele administrativ-jurisdicționale pot fi atacate la instanța de

contencios administrativ în termenul legal de 15 zile de la comunicare.

Problema care trebuie

examinată prioritar vizează excepția tardivității acțiunii care a fost invocată

atât la fondul cauzei, cât și în recurs ca un motiv distinct.

În contextul în care acțiunea

a fost promovată la Curtea de Apel la data de 10 februarie 2009 prin raportare atât

la data de 22 decembrie 2008, care rezultă din actele depuse la dosar, cât și la

07 ianuarie 2009, astfel cum susține reclamanta, ca fiind data comunicării hotărârii

contestate, Înalta Curte constată că acțiunea a fost introdusă peste termenul prevăzut

de art. 20 alin. (8) și (9) din O.G. nr. 137/2000.

Fără posibilitate de tăgadă

intimata-reclamantă nu avea obligația conform Legii nr. 554/2004 să formuleze plângere

prealabilă către

Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării în sensul revocării hotărârii nr. 614/2008

pentru că această hotărâre este act administrativ-jurisdicțional, dar în termen

de 15 zile putea fi atacat direct la instanță conform art. 20 din O.G. nr. 137/2000,

lucru care nu s-a întâmplat decât mult peste acest termen imperativ prevăzut de

lege.

În concluzie, Înalta Curte

constată că prin admiterea acestei excepții, sentința recurată urmează a fi modificată

în sensul respingerii acțiunii ca tardiv formulată.

În acest context, criticile

recurenților, vizând însăși legalitatea actului atacat în contencios administrativ,

nu mai pot fi examinate în raport de soluția dată.

instanței de recurs

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se

va admite recursul și se va modifica sentința atacată în sensul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și de A.T. împotriva sentinței

civile nr. 653 din 04 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta M.T., ca tardivă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2010.