ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4495/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața Curții de Apel Prin acțiunea formulată reclamanta M.T., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A.T., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea hotărârii nr. 614 din 13 noiembrie 2008, pronunțată de pârât în Dosarul nr. 293/2008 și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că îndeplinește funcția de asistent în cadrul secției de chirurgie a Spitalului de Urgență Floreasca. La data de 29 februarie 2008, petentul A.T. a fost internat în cadrul secției chirurgie cu diagnosticul „boala HIV, limfodenopatie generalizată, sens în care a fost întocmită foaia de observație în vederea efectuării intervenției chirurgicale”.

Petentul s-a prezentat la secția chirurgie împreună cu foaia de observație cu puțin timp înainte de terminarea turei reclamantei care fusese încunoștințată de medic că pacientul este infestat conform Ghidului practic de management al expunerii accidentale la produse biologice, reclamanta a comunicat colegei care trebuia să o înlocuiască starea bolnavului și a solicitat infirmierei de serviciu să pună la patul pacientului punga galbenă în vederea colectării deșeurilor biologice contaminate. Reclamanta a mai precizat că respectarea măsurilor din Ghidul practic reprezintă o obligație a personalului medical și nu reprezintă o discriminare astfel cum s-a reținut prin hotărârea contestată.

Reclamanta a mai arătat că hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este nelegală și abuzivă deoarece în mod greșit s-a atribuit caracter public informării colegelor, informare care s-a realizat în salon, cu respectarea confidențialității și a regulilor impuse în Ghidul practic. Pârâtul a formulat note scrise având caracterul unei întâmpinări, prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii în raport de dispozițiile art. 20 alin. (9) și (10) din O.G. nr. 137/2000 și, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În ședința publică din 22 octombrie 2009, motivat, instanța, în baza art. 16 11 din Legea nr. 554/2004, a admis cererea reclamantei și a citat în cauză, în calitate de pârât, pe numitul A.T.

- persoana care a formulat sesizare la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, acesta dobândind calitatea de pârât. 2. Apărarea pârâtului Pârâtul A.T. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive și, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. 3. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința civilă nr. 653 din 04 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității formulării acțiunii, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.T., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A.T., a anulat hotărârea nr. 614 din 13 noiembrie 2008, emisă de pârât în Dosarul nr. 293/2008 și, totodată, a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluția instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul A.T. nu poate fi reținută, deoarece persoana care a formulat sesizare la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a fost chemată în judecată în baza art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, ca alt subiect de drept interesat și nu în calitate de funcționar. A fost chemată în judecată pentru opozabilitate și pentru respectarea dreptului la apărare, în condițiile în care pârâtul A.T. a fost cel care a formulat sesizarea în baza art. 1 și 2 din O.G. nr. 137/2000, care a stat la baza emiterii hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 614 din 13 noiembrie 2008. Excepția tardivității formulării acțiunii a fost apreciată ca neîntemeiată și respinsă ca atare.

Reclamanta, deși nu era obligată în raport de dispozițiile art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, a formulat plângere prealabilă împotriva hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 614/2008, comunicată Spitalului de Urgență Floreasca, la data de 18 decembrie 2008 și comunicată în concret reclamantei la 07 ianuarie 2009 în termenul legal de 30 de zile, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a formulat plângere prealabilă la autoritatea pârâtă la 29 ianuarie 2009, iar în raport de răspunsul comunicat la plângere, din 03 februarie 2009, reclamanta a formulat în termenul legal prezenta acțiune în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004, acțiunea fiind înregistrată la data de 10 februarie 2009. Pe fond, instanța a apreciat, că hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 614 din 13 noiembrie 2008 este nelegală și netemeinică deoarece faptele sesizate de pârâtul A.T.

nu constituie acte de discriminare conform art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, republicată, și, pe cale de consecință, reclamanta nu se face vinovată de săvârșirea unei asemenea fapte contravenționale de natură a fi sancționată cu avertisment conform art. 2 alin. (5) și art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000. Pârâtul A.T. a formulat sesizare la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la 10 aprilie 2008, apreciind că reclamanta l-a supus unui tratament discriminatoriu și nedorit în raport de alți pacienți datorită bolii de care suferă, cu ocazia internării sale din data de 29 februarie 2008 la Spitalul Municipal Floreasca, secția chirurgie, cu un anumit diagnostic.

Petentul s-a prezentat la secția chirurgie împreună cu foaia de observație cu puțin timp înainte de terminarea turei reclamantei care fusese încunoștințată de medic că pacientul este infestat, conform Ghidului practic de management al expunerii accidentale la produse biologice, reclamantul a comunicat colegei care trebuia să o înlocuiască starea bolnavului și a solicitat infirmierei de serviciu să pună la patul pacientului punga galbenă în vederea colectării deșeurilor biologice contaminate. Instanța nu a reținut această situație menționată de autoritatea pârâtă deoarece reclamanta a respectat măsurile din Ghidul practic, care reprezintă o obligație a personalului și nu un act de discriminare.

Faptul că reclamanta a adus la cunoștință colegei ce urma să intre în tură și infirmierei despre faptul că pârâtul A.T. suferă de o anumită boală, nu reprezintă fapte de discriminare și măsuri de precauție menite să previne contaminarea celorlalți pacienți și a personalului medical. Petentul A.T. nu a fost supus vreunei diferențe de tratament, iar măsurile specifice luate față de el reprezintă respectarea unor obligații profesionale pentru reclamantă în calitate de asistentă. Măsurile au fost corecte, confidențiale - luate în salon și nu pe hol, cu respectarea Ghidului practic de măsuri care previne contaminarea accidentală a personalului medical și a altor pacienți. Foaia de observație a pârâtului A.T.

nu este publică, ci confidențială, iar faptul că s-a solicitat să i se pună un sac galben la pat, nu reprezintă un motiv de jignire pentru petent. În acest sens este și procesul-verbal din 26 martie 2008 al ședinței Consiliului Etic al Spitalului Clinic de Urgență București - în care s-a concluzionat că nu se confirmă acuzațiile petentului și că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile profesionale conform Codului deontologic și al prevederilor Legii nr. 46/2003. 4. Recursul declarat de pârâți Împotriva hotărârii instanței de fond pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A.T. au declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul A.T. nu și-a structurat criticile în motive de recurs, conform prevederilor art. 304 C. proc.

civ. Recurentul expune situația de fapt astfel cum a fost reținută în hotărârea nr. 614/2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pe care o apreciază ca fiind legală. Arată că instanța de fond nu a analizat probele administrate conform „exigențelor în materia nediscriminării” și cu prevederile legale, incidente, astfel că solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurată în sensul respingerii ca nefondată a cererii formulată de reclamanta M.T. Prin cererea de recurs formulată în cauză, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul-pârât și-a structurat și motivat recursul pe două motive principale: 1. Nelegalitatea sentinței civile nr. 653 din 04 februarie 2010 pentru încălcarea ori aplicarea greșită a unor norme de procedură/nesocotirea procedurii de control judiciar aplicat hotărârilor Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ca acte administrativ-jurisdicționale. Critică hotărârea primei instanțe pentru greșita soluționare a excepției tardivității promovării acțiunii, pe care o reiterează în recurs. Arată că hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 614/2008, ce face obiectul cauzei de fond, poartă natura juridică a unui act administrativ-jurisdicțional, precum toate hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării emise în baza art. 20 din O.G.

nr. 137/2000, republicată. Termenul legal de contestare (15 zile) a hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 614/2008, pe calea contenciosului administrativ, curge de la data comunicării efective, respectiv 22 decembrie 2008 (odată cu primirea hotărârii în cauză, prin intermediul serviciului poștal). Susține recurentul că aplicând dispozițiile art. 20 alin. (8), (9) și (10) din O.G. nr. 137/2000, republicată, hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, adoptată ca act administrativ-jurisdicțional [în acord cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. d) și e) din Legea nr. 554/2004] poate fi supusă controlului judiciar exclusiv în termen de 15 zile de la data comunicării, termen care a fost depășit în cauză.

2. Recurentul formulează critici de netemeinicie a sentinței nr. 613/2010 prin care s-a dispus admiterea acțiunii formulată de reclamantă și anularea hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 614/2008 deși din întreg materialul probator depus la dosarul cauzei se poate reține circumstanțierea unui comportament, având la bază diagnosticul de boala HIV al petentului, ce poate fi reținut sub incidența art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137.2000, republicată. 4. Apărarea intimatei-reclamante Prin întâmpinare, intimata-reclamantă M.T. a solicitat respingerea recursului declarat de recurenții-pârâți A.T. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și menținerea hotărârii pronunțate în cauză, ca temeinică și legală.

Motivează cu privire la primul punct al cererii recurentului-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării că hotărârea nr. 614/2008 emisă de recurentul-pârât prin care s-a dispus sancționarea acesteia cu avertisment, nu este un act administrativ-jurisdicțional deoarece emitentul său, instituția recurentă, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, nu este o autoritate administrativă învestită prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială. Arată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și în raport de prevederile art. 6, 7 din acest act normativ și data comunicării hotărârii atacate, acțiunea a fost promovată în termenul legal, astfel cum a reținut și prima instanță care a respins excepția tardivității.

În ceea ce privește al doilea punct al cererii de recurs, solicită să se constate că în mod corect, instanța, în raport de actele depuse și de susținerile părților, a apreciat că hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 614 din 13 noiembrie 2008 este nelegală și netemeinică deoarece faptele sesizate de pârâtul A.T. nu constituie acte de discriminare conform art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, republicată, și, pe cale de consecință, nu se face vinovată de săvârșirea unei asemenea fapte contravenționale de natură a fi sancționată cu avertisment conform art. 2 alin. (5) și art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumente de fapt și de drept relevante Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum și potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursurilor pentru primul motiv invocat și pentru considerentele ce vor fi expuse. Intimata-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, hotărârea nr. 614 din 13 noiembrie 2008 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin care această autoritate de stat autonomă a constatat că aspectele sesizate prin petiția înregistrată în 10 aprilie 2008, ce vizau atitudinea reclamantei, angajată la Spitalul de Urgență Floreasca, respectiv comportamentul discriminatoriu aplicat în considerarea statutului de persoană infectată HIV – constituie acte de discriminare conform art. 2 alin. (5) din O.G.

nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată. Prin hotărârea contestată a fost sancționată reclamanta M.T. cu avertisment, potrivit art. 2 alin. (5) și art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000. Conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei și necontestate de reclamanta-intimată, hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 614/2008 a fost comunicată la data de 22 decembrie 2008 la sediul Spitalului de Urgență Floreasca, prima instanță a avut în vedere însă înscrisul din care rezultă comunicarea efectivă către reclamanta-intimată la data de 07 ianuarie 2009 Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (8)-(10) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare: „(8) Hotărârea se comunică părților în termen de 15 zile de la adoptare și produce efecte de la data comunicării.

(9) Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit legii. (10) Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) și care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu”. Interpretând coroborat dispozițiile legale citate se desprinde în mod necesar concluzia că hotărârile pronunțate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în materia examinată pot fi atacate la Curtea de apel competentă în termen de 15 zile de la comunicare. De altfel, având în vedere natura administrativ jurisdicțională a hotărârii atacate, natură dedusă din modul în care este reglementată procedura în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, confirmată prin mai multe decizii ale Curții Constituționale (de ex.

Decizia nr. 997/2008 și Decizia nr. 1096/2008), aplicând dispozițiile art. 6 din Legea nr. 554/2004, se ajunge, de asemenea, la concluzia că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 referitoare la obligativitatea plângerii prealabile invocate de recurent. Prin modalitatea în care este reglementată procedura de soluționare a sesizărilor adresate Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, se constată că aceasta cuprinde elementele definitorii ale procedurii administrativ-jurisdicționale, hotărârea adoptată având natura juridică a unui act administrativ-jurisdicțional în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004. Activitatea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și actele adoptate de acesta au primit aceeași calificare juridică și în jurisprudența constantă a Curții Constituționale.

Conform art. 6 din Legea nr. 554/2004, actele administrativ-jurisdicționale pot fi atacate la instanța de contencios administrativ în termenul legal de 15 zile de la comunicare. Problema care trebuie examinată prioritar vizează excepția tardivității acțiunii care a fost invocată atât la fondul cauzei, cât și în recurs ca un motiv distinct. În contextul în care acțiunea a fost promovată la Curtea de Apel la data de 10 februarie 2009 prin raportare atât la data de 22 decembrie 2008, care rezultă din actele depuse la dosar, cât și la 07 ianuarie 2009, astfel cum susține reclamanta, ca fiind data comunicării hotărârii contestate, Înalta Curte constată că acțiunea a fost introdusă peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (8) și (9) din O.G.

nr. 137/2000. Fără posibilitate de tăgadă intimata-reclamantă nu avea obligația conform Legii nr. 554/2004 să formuleze plângere prealabilă către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în sensul revocării hotărârii nr. 614/2008 pentru că această hotărâre este act administrativ-jurisdicțional, dar în termen de 15 zile putea fi atacat direct la instanță conform art. 20 din O.G. nr. 137/2000, lucru care nu s-a întâmplat decât mult peste acest termen imperativ prevăzut de lege. În concluzie, Înalta Curte constată că prin admiterea acestei excepții, sentința recurată urmează a fi modificată în sensul respingerii acțiunii ca tardiv formulată. În acest context, criticile recurenților, vizând însăși legalitatea actului atacat în contencios administrativ, nu mai pot fi examinate în raport de soluția dată.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul și se va modifica sentința atacată în sensul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și de A.T. împotriva sentinței civile nr. 653 din 04 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta M.T., ca tardivă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2010.