ÎCCJ, decizie (scj.ro #82796)

Executare silită prin poprire începută de ADS. Termenul de formulare a contestației la executare. Dispoziții legale aplicabile Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Executarea silită Index alfabetic: contestație la executare - contract de arendă - excepția tardivității C. proc.civ., art. 399, art. 401 alin. (1) lit.a), lit. c) O.U.G. nr. 51/1998, art. 41 alin. (1), art. 42 O.U.G. nr. 64/2005, art. 1 alin. (2) Potrivit art. 41 alin. (1) din O.U.G.

nr. 51/1998, „Titlul executoriu se comunică debitorului și se pune în executare fără nicio formalitate”, iar potrivit art. 42, după comunicarea titlului executoriu către debitor, AVAS/ADS poate dispune prin ordin blocarea prin poprire a conturilor de orice natură pe care debitorul le deține în orice bancă sau organizație cooperatistă de credit, indiferent de moneda în care se constituie, poprirea nefiind supusă validării, iar terțul poprit fiind obligat să confirme blocarea conturilor și să facă de îndată reținerile prevăzute de lege și să vireze sumele reținute în contul indicat de ADS. Ca atare, singura obligație de comunicare privește comunicarea titlului executoriu, comunicare prin care se aduce la cunoștință debitorului modalitatea executării prin poprire în caz de neexecutare.

Prin urmare, în raport de art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., termenul de 15 zile în care trebuie formulată contestația la executare se calculează de la data la care contestatorul a primit comunicarea titlului executoriu și a somației de executare, iar nu de la data la care a luat cunoștință de ordinul de poprire. Secția a II-a civilă, Decizia nr. 632 din 18 februarie 2013 Prin sentința nr. 26 din 27 februarie 2012, Curtea de Apel București, Secția a V-a civilă, a admis contestația la executare formulată de contestatorul Ț.O. în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – prin A.D.S., a anulat formele de executare efectuate în baza contractului de arendă nr. 1 din 11 aprilie 2006, respectiv Ordinul de poprire nr. 60721 din 28 septembrie 2010, precum și formele de executare subsecvente acestuia, subsecvent respingerii excepțiilor tardivității și inadmisibilității contestației la executare.

Cu privire la excepția tardivității contestației invocată de pârâtă prin întâmpinare, prima instanță a apreciat că nu este incident art. 401 alin. (1) pct. c) C. proc. civ., întrucât în cauză este vorba de o executare silită fără somație și cum primul act de executare de care a luat cunoștință contestatorul este ordinul de poprire a cărei dovadă de comunicare nu s-a făcut, contestația s-a apreciat a fi făcută în termen. Excepția inadmisibilității întemeiată pe dispozițiile art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 s-a apreciat, de asemenea, a fi neîntemeiată, rațiunea reglementării fiind aceea a judecării cu celeritate a acestor tipuri de cerere, necomunicarea actelor înainte de formularea contestației neconstituind un fine de neprimire.

Pe fond, prima instanță a considerat întemeiată contestația deoarece titlul executoriu îl constituie un contract de arendă, pe care părțile l-au încheiat la 11 aprilie 2006 pentru o suprafață de 10 ha, dar pe care intimatul arendaș nu-l poate valorifica pentru arendă deoarece nu a pus la dispoziția arendașului terenul arendat, creanța neavând un caracter cert în sensul art. 379 alin. (3) C. proc. civ., considerente față de care contestația la executare a fost admisă, iar formele de executare efectuate în baza contractului de arendă anulate. În contra sentinței a declarat recurs intimata A.D.S. solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii contestației la executare în raport de prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. Recurenta a criticat, în primul rând, greșita soluționare a excepției tardivității formulării contestației la executare în raport de prevederile art. 401 alin. (1) C. proc. civ. pe care le apreciază ca fiind incidente în cauză. A precizat recurenta că titlul executor i-a fost comunicat în data de 5 august 2010, adresă primită de contestator la data de 20 august 2010 conform confirmării de primire, așa încât contestația înregistrată la 24 februarie 2011 pe rolul Judecătoriei Târgoviște a fost tardiv formulată. Pe fond, recurenta a criticat neexaminarea de către prima instanță a înscrisurilor depuse de ea în apărare și care fac dovada suprafețelor de teren exploatate de contestatoare în baza contractului de arendă, creanța pe care titlul o constată fiind certă, lichidă și exigibilă.

A susținut recurenta că procedura de executare este cea reglementată de O.U.G. nr. 64/2005, respectiv O.U.G. nr. 51/1998, în temeiul cărora a procedat și la comunicarea titlului către contestator. Recursul este fondat pentru considerentele care urmează: Prin contestația formulată și înregistrată la instanță în data de 24 februarie 2011, contestatorul Ț.O. a solicitat anularea titlului executoriu contestat și a tuturor formelor de executare silită promovate de pârâtă, precum și suspendarea executării până la soluționare. În cuprinsul contestației contestatorul referă la contractul de arendare încheiat la 11 aprilie 2006 despre care afirmă că acesta constituie titlu executoriu în temeiul O.U.G.

nr. 64/1995 și O.U.G. nr. 51/1998, contestația fiind întemeiată în drept și pe dispozițiile art. 399-404 C. proc. civ. Prin întâmpinarea formulată intimata a invocat mai multe excepții, printre care și excepția tardivității contestației la executare atașând acesteia dovezile de comunicare a titlului executoriu și confirmarea de primire. Procedând la soluționarea excepției tardivității, prima instanță a respins excepția cu motivarea că executarea silită fiind fără somație termenul de 15 zile se va calcula conform art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și cum primul act de executare de care a luat cunoștință contestatorul este ordinul de poprire care însă nu i-a fost comunicat niciodată, pârâta nefăcând dovada comunicării lui, a considerat contestația ca fiind făcută în termen.

Or, Înalta Curte constată că ceea ce intimatul a contestat a fost titlul executoriu, a cărei anulare a solicitat-o făcând referire și la corespondența purtată de părți pe marginea acestuia, poprirea fiind una din modalitățile de executare silită la care recurenta a făcut referire în somația de comunicare a titlului executoriu conform cu procedura reglementată de art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998 aplicabilă și recurentei în baza art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005. Potrivit art. 41 alin. (1) din O.U.G.

nr. 51/1998, „ Titlul executoriu se comunică debitorului și se pune în executare fără nicio formalitate ”, iar potrivit art. 42, după comunicarea titlului executoriu către debitor AVAS/ADS poate dispune prin ordin blocarea prin poprire a conturilor de orice natură pe care debitorul le deține în orice bancă sau organizație cooperatistă de credit, indiferent de moneda în care se constituie , poprirea nefiind supusă validării, iar terțul poprit obligat ca în termen de două zile să confirme blocarea conturilor și, după înființarea popririi, sub sancțiunea răspunderii solidare cu debitorul, terțul poprit este obligat să facă de îndată reținerile prevăzute de lege și să vireze sumele reținute în contul indicat de ADS.

Ca atare, singura obligație de comunicare privește comunicarea titlului executoriu, comunicare prin care se aduce la cunoștință debitorului modalitatea executării prin poprire în caz de neexecutare, a cărei dovadă s-a făcut în cauză. Prin urmare, în raport de art. 401 alin. (1) C. proc. civ. lit. a), termenul de 15 zile se calculează de la data la care contestatorul a primit comunicarea titlului executoriu și a somației de executare, 20 august 2010, dată în raport de care contestația prin care contestatorul solicită anularea acestuia, înregistrată la 24 februarie 2011, a fost tardiv formulată. Înalta Curte, pentru considerentele arătate, în raport de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., a admis recursul, a modificat în tot sentința atacată și a respins contestația la executare ca tardiv formulată.