ÎCCJ, decizie (scj.ro #82796)

Executare silită

prin poprire începută de ADS. Termenul de formulare a contestației la

executare. Dispoziții legale aplicabile

Cuprins pe materii: Drept procesual civil.

Executarea silită

Index alfabetic: contestație la executare

- contract de

arendă

- excepția

tardivității

C. proc.civ., art. 399,

art. 401 alin. (1) lit.a), lit. c)

O.U.G. nr. 51/1998, art.

41 alin. (1), art. 42

O.U.G. nr. 64/2005, art.

1 alin. (2)

Potrivit

art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, „Titlul executoriu se comunică

debitorului și se pune în executare fără nicio formalitate”, iar

potrivit art. 42, după comunicarea titlului executoriu către debitor,

AVAS/ADS poate dispune prin ordin blocarea prin poprire a conturilor de orice

natură pe care debitorul le deține în orice bancă sau

organizație cooperatistă de credit, indiferent de moneda în care se

constituie, poprirea nefiind supusă validării, iar terțul poprit

fiind obligat să confirme blocarea conturilor și să facă de

îndată reținerile prevăzute de lege și să vireze

sumele reținute în contul indicat de ADS.

Ca

atare, singura obligație de comunicare privește comunicarea titlului

executoriu, comunicare prin care se aduce la cunoștință

debitorului modalitatea executării prin poprire în caz de neexecutare.

Prin

urmare, în raport de art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., termenul de 15

zile în care trebuie formulată contestația la executare se

calculează de la data la care contestatorul a primit comunicarea titlului

executoriu și a somației de executare, iar nu de la data la care a

luat cunoștință de ordinul de poprire.

Secția a II-a civilă, Decizia nr.

632 din 18 februarie 2013

Prin

sentința nr. 26 din 27 februarie 2012, Curtea de Apel București, Secția

a V-a civilă, a admis contestația la executare formulată de

contestatorul Ț.O. în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale – prin A.D.S., a anulat formele de executare efectuate

în baza contractului de arendă nr. 1 din 11 aprilie 2006, respectiv

Ordinul de poprire nr. 60721 din 28 septembrie 2010, precum și formele de

executare subsecvente acestuia, subsecvent respingerii excepțiilor

tardivității și inadmisibilității contestației la

executare.

Cu

privire la excepția tardivității contestației invocată

de pârâtă prin întâmpinare, prima instanță a apreciat că nu

este incident art. 401 alin. (1) pct. c) C. proc. civ., întrucât în cauză

este vorba de o executare silită fără somație și cum

primul act de executare de care a luat cunoștință contestatorul

este ordinul de poprire a cărei dovadă de comunicare nu s-a

făcut, contestația s-a apreciat a fi făcută în termen.

Excepția

inadmisibilității întemeiată pe dispozițiile art. 46 alin.

(1) din O.U.G. nr. 51/1998 s-a apreciat, de asemenea, a fi neîntemeiată,

rațiunea reglementării fiind aceea a judecării cu celeritate a

acestor tipuri de cerere, necomunicarea actelor înainte de formularea

contestației neconstituind un fine de neprimire.

Pe

fond, prima instanță a considerat întemeiată contestația

deoarece titlul executoriu îl constituie un contract de arendă, pe care

părțile l-au încheiat la 11 aprilie 2006 pentru o suprafață

de 10 ha, dar pe care intimatul arendaș nu-l poate valorifica pentru

arendă deoarece nu a pus la dispoziția arendașului terenul

arendat, creanța neavând un caracter  cert în sensul art. 379 alin.

(3) C. proc. civ., considerente față de care contestația la

executare a fost admisă, iar formele de executare efectuate în baza

contractului de arendă anulate.

În

contra sentinței a declarat recurs intimata A.D.S. solicitând modificarea

în tot a sentinței atacate în sensul respingerii contestației la

executare în raport de prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta

a criticat, în primul rând, greșita soluționare a excepției

tardivității formulării contestației la executare în raport

de prevederile art. 401 alin. (1) C. proc. civ. pe care le apreciază ca

fiind incidente în cauză.

A

precizat recurenta că titlul executor i-a fost comunicat în data de 5

august 2010, adresă primită de contestator la data de 20 august 2010

conform confirmării de primire, așa încât contestația

înregistrată la 24 februarie 2011 pe rolul Judecătoriei

Târgoviște a fost tardiv formulată.

Pe

fond, recurenta a criticat neexaminarea de către prima instanță

a înscrisurilor depuse de ea în apărare și care fac dovada

suprafețelor de teren exploatate de contestatoare în baza contractului de

arendă, creanța pe care titlul o constată fiind certă,

lichidă și exigibilă.

A

susținut recurenta că procedura de executare este cea

reglementată de O.U.G. nr. 64/2005, respectiv O.U.G. nr. 51/1998, în

temeiul cărora a procedat și la comunicarea titlului către

contestator.

Recursul

este fondat pentru considerentele care urmează:

Prin

contestația formulată și înregistrată la instanță

în data de 24 februarie 2011, contestatorul Ț.O. a solicitat anularea

titlului executoriu contestat și a tuturor formelor de executare

silită promovate de pârâtă, precum și suspendarea executării

până la soluționare.

În

cuprinsul contestației contestatorul referă la contractul de arendare

încheiat la 11 aprilie 2006 despre care afirmă că acesta constituie

titlu executoriu în temeiul O.U.G. nr. 64/1995 și O.U.G. nr. 51/1998,

contestația fiind întemeiată în drept și pe dispozițiile art.

399-404 C. proc. civ.

Prin

întâmpinarea formulată intimata a invocat mai multe excepții, printre

care și excepția tardivității contestației la

executare atașând acesteia dovezile de comunicare a titlului executoriu

și confirmarea de primire.

Procedând

la soluționarea excepției tardivității, prima

instanță a respins excepția cu motivarea că executarea

silită fiind fără somație termenul de 15 zile se va calcula

conform art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și cum primul act de

executare de care a luat cunoștință contestatorul este ordinul

de poprire care însă nu i-a fost comunicat niciodată, pârâta

nefăcând dovada comunicării lui, a considerat contestația ca

fiind făcută în termen.

Or,

Înalta Curte constată că ceea ce intimatul a contestat a fost titlul

executoriu, a cărei anulare a solicitat-o făcând referire și la

corespondența purtată de părți pe marginea acestuia,

poprirea fiind una din modalitățile de executare silită la care

recurenta a făcut referire în somația de comunicare a titlului

executoriu conform cu procedura reglementată de art. 42 din O.U.G. nr.

51/1998 aplicabilă și recurentei în baza art. 1 alin. (2) din O.U.G.

nr. 64/2005.

Potrivit

art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, „

Titlul executoriu se

comunică debitorului și se pune în executare fără nicio

formalitate

”, iar potrivit art. 42, după comunicarea titlului

executoriu către debitor AVAS/ADS

poate dispune prin ordin blocarea

prin poprire a conturilor de orice natură pe care debitorul le deține

în orice bancă sau organizație cooperatistă de credit,

indiferent de moneda în care se constituie

, poprirea nefiind supusă

validării, iar terțul poprit obligat ca în termen de două zile

să confirme blocarea conturilor și, după înființarea

popririi, sub sancțiunea răspunderii solidare cu debitorul,

terțul poprit este obligat să facă de îndată

reținerile prevăzute de lege și să vireze sumele

reținute în contul indicat de ADS.

Ca

atare, singura obligație de comunicare privește comunicarea titlului

executoriu, comunicare prin care se aduce la cunoștință

debitorului modalitatea executării prin poprire în caz de neexecutare, a

cărei dovadă s-a făcut în cauză.

Prin

urmare, în raport de art. 401 alin. (1) C. proc. civ. lit. a), termenul de 15

zile se calculează de la data la care contestatorul a primit comunicarea

titlului executoriu și a somației de executare, 20 august 2010,

dată în raport de care contestația prin care contestatorul

solicită anularea acestuia, înregistrată la 24 februarie 2011, a fost

tardiv formulată.

Înalta Curte,

pentru considerentele arătate, în raport de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ., a admis recursul, a modificat în tot sentința atacată și a

respins contestația la executare ca tardiv formulată.