ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 632/2013

Asupra recursului de fața: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată sub nr. 557/44/2011 la Curtea de Apel Galați, reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat anularea dispozițiilor art. 8, art. 9 alin. (3) și alin.(4) și art. 11 din H.G. nr. 737/2010 motivat de faptul că, prin acest act normativ, se impun norme care îi creează prejudicii prin încălcarea drepturilor constituționale și a principiilor stabilite de Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 119/2010. Pârâtul Guvernul României, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului motivat de faptul ca H.G. nr. 737/2010 a fost abrogată.

În cauză, M.M.F.P.S. a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României. Hotărârea instanței de fond. Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 421 din 13 decembrie 2011 a admis cererea de intervenție și a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin O.U.G.nr. 59/2011, publicată în M. Of. al României nr. 457 din 30 iunie 2011, a fost abrogată H.G.nr. 737/2010, a cărei anulare a solicitat-o reclamantul. Față de considerentele de mai sus, instanța a admis cererea de intervenție formulată de M.M.F.P.S. în interesul pârâtului. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, C.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În criticile formulate se arată că petentul a solicitat să se constate nelegalitatea normelor prevăzute de art. 8, art. 9 alin. (3), art. 9 alin. (4) și art. 11 din H.G. nr. 737/2010 prin care se impun drepturi care creează prejudicii beneficiarilor de pensii de serviciu, conform unor decizii de acordare a pensiei, prin încălcarea drepturilor constituționale și a principiilor stabilite prin Legea nr. 19/2000, la care face trimitere Legea nr. 119/2010. Se susține de către recurent că normele criticate de nelegalitate au produs efecte juridice și tocmai pentru a se elimina efectele produse de către o normă nelegală, a solicitat constatarea nelegalității H.G. nr. 737/2010. Apreciază că abrogarea H.G.

nr. 737/2010 prin O.U.G. nr. 59/20211, denota nelegalitatea întregului act normativ. Recurentul formulează critici și cu privire la cererea de intervenție apreciind-o ca nelegală, pe motiv că acest minister face parte integrantă din structura intimatei astfel că nu se poate invoca prevederea art. 49 C. proc. civ., intervenientul nereprezentând o altă persoană, ci o componentă a structurii intimatei. Respingerea acțiunii ca nefondate pe considerentul că s-au anulat textele de lege din H.G.

nr. 737/2010, reprezintă practic, respingerea acțiunii ca lipsită de interes, dar analizând faptul că prin actul normativ, respectiv articolele criticate de nelegalitate în cele 2 plângeri prealabile formulate, se produce o vătămare a petentului, respectiv, prin aplicarea acestei metodologii de recalculare a pensiilor s-a diminuat cuantumul pensiei aflată în plată până la momentul recalculării, deși prin aplicarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 119/2010 se impune aplicarea prevederilor Legii nr. 19/2000 atât la aplicarea principiilor de recalculare, cât și la aplicarea principiilor de plată a pensiei. Or, susține recurentul, unul din principiile prevăzute de Legea nr. 19/2000 este cel conform căruia, dacă în urma recalculării rezultă un cuantum mai mic, se menține în plată cuantumul mai favorabil.

Susține de asemenea că normele stabilite prin H.G. nr. 737/2010 trebuiau să reprezinte o "metodologie de recalculare a pensiilor", totuși aceste norme completează practic prevederile Legii nr. 119/2010. Astfel, prevederea art. 8 din H.G. nr. 737/2010 constituie o normă ce excede cadrului prevăzut de Legea nr. 119/2010, având în vedere că impune ca "Drepturile de pensie de serviciu recalculate potrivit prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale prezentei hotărâri se acordă pe baza deciziei de recalculare emise de către casele teritoriale de pensii în evidența cărora se află beneficiarii pensiilor de serviciu", față de prevederea art. 7 din Legea nr. 119/2010, citat, potrivit căruia procedura de recalculare și plată se efectuează prin aplicarea principiilor Legii nr. 19/2000, care impun ca în urma recalculării să se mențină în plată cuantumul mai favorabil.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate precum și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse, în continuare: - Instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată pe considerentul că prin O.U.G. nr. 59/2011, publicată în M.Of. a fost abrogată H.G. nr. 737/2010 a cărei anulare o solicită reclamantul. Înalta Curte reține că, într-adevăr acțiunea în anularea unui act administrativ abrogat nu poate fi primită, întrucât efectele juridice ale actului contestat au încetat. Cât privește efectele juridice, anterior abrogării sale, posibil aducătoare de vătămări ale drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane, se reține că acest fapt impune ca cercetarea legalității actului administrativ să poată fi făcută oricând dar pe calea excepției de nelegalitate, inclusiv după abrogarea sa.

Distinct de aceste aspecte, Înalta Curte reține că H.G.nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) și lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor a fost emisă în temeiul prevederilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 precum și al dispozițiilor art. 108 din Constituția României. Așa cum o arată și titlul actului administrativ normativ contestat, prin conținutul acestuia s-a reglementat„metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) și lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor”, constituind normele procedurale efective de punere în executare a dispozițiilor legale în temeiul cărora a fost emis actul administrativ în discuție.

H.G. nr. 737/2010 nu a conținut, așadar, principii sau norme de drept substanțial referitoare la pensii, acestea fiind reglementate de Legile nr. 19/2000 și nr. 119/2010, dispozițiile acestui din urmă act normativ constituind și temeiul legal al emiterii actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat. Rolul H.G. nr. 737/2010, precum și sfera de aplicare a acesteia, s-a rezumat la stabilirea instrumentelor de ordin procedural, practic, care să permită aplicarea dispozițiilor actului legislativ cu forță juridică superioară, care este Legea nr. 119/2010, pentru a cărei executare a fost emis actul administrativ contestat. Cu referire la criticile raportate la dispozițiile O.U.G. nr. 59/2001, Înalta Curte reține că abrogarea H.G.

nr. 737/2010 prin O.U.G. nr. 59/2011, ca eveniment de tehnică legislativă intervenită după intrarea în vigoare a actului respectiv, nu este de natură a demonstra nelegalitatea respectivei H.G. De altfel, în debutul ordonanței de urgență care conține expunerea motivelor care au fundamentat adoptarea actului nu sunt identificate elemente care să conducă la concluzia că H.G. nr. 737/2010 este nelegală. Totodată, așa cum s-a reținut anterior, legalitatea H.G. nr. 737/2010 se analizează în raport cu dispozițiile actelor normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, astfel că un act normativ ulterior, cum este O.U.G.

nr. 59/2011, nu poate fundamenta ideea că actul administrativ cu caracter normativ emis anterior și în baza unei alte reglementări ar fi fost emis în mod nelegal. Cu referire la critica din recurs în sensul că H.G. nr. 737/2010 a încălcat principiul drepturilor câștigate, se reține că problema atingerii aduse acestui principiu a fost analizată și de Curtea Constituțională care, în considerentele Deciziei nr. 873/2010, a argumentat că Legea nr. 119/2010, în temeiul și pentru executarea căreia a fost adoptată H.G. nr. 737/2010, nu contravine acestui principiu (pct. 1 paragrafele 3 și 4 din motivarea Deciziei nr. 873/2010 a Curții Constituționale). Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.M. împotriva Sentinței nr. 421 din 13 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 februarie 2013.