ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 632/2013

Asupra recursului de

fața:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 557/44/2011

la Curtea de Apel Galați, reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâtul

Guvernul României, a solicitat anularea dispozițiilor art. 8, art. 9 alin. (3)

și alin.(4) și art. 11 din H.G. nr. 737/2010 motivat de faptul că, prin acest

act normativ, se impun norme care îi creează prejudicii prin încălcarea

drepturilor constituționale și a principiilor stabilite de Legea nr. 19/2000 și

Legea nr. 119/2010.

Pârâtul Guvernul României,

prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului motivat de

faptul ca H.G. nr. 737/2010 a fost abrogată.

În cauză, M.M.F.P.S.

a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României.

Hotărârea instanței

de fond.

Curtea de Apel Galați,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 421 din 13

decembrie 2011 a admis cererea de intervenție și a respins acțiunea

reclamantului, ca nefondată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că prin O.U.G.nr. 59/2011, publicată în M. Of.

al României nr. 457 din 30 iunie 2011, a fost abrogată H.G.nr. 737/2010, a

cărei anulare a solicitat-o reclamantul.

Față de

considerentele de mai sus, instanța a admis cererea de intervenție formulată de

M.M.F.P.S. în interesul pârâtului.

Recursul declarat în

cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul, C.M., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În

criticile formulate se arată că

petentul a solicitat să se constate

nelegalitatea normelor prevăzute de art. 8, art. 9 alin. (3), art. 9 alin. (4)

și art. 11 din H.G. nr. 737/2010 prin care se impun drepturi care creează

prejudicii beneficiarilor de pensii de serviciu, conform unor decizii de

acordare a pensiei, prin încălcarea drepturilor constituționale și a

principiilor stabilite prin Legea nr. 19/2000, la care face trimitere Legea nr.

119/2010.

Se

susține de către recurent că normele criticate de nelegalitate au produs efecte

juridice și tocmai pentru a se elimina efectele produse de către o normă

nelegală, a solicitat constatarea nelegalității H.G. nr. 737/2010.

Apreciază

că abrogarea H.G. nr. 737/2010 prin O.U.G. nr. 59/20211, denota nelegalitatea întregului

act normativ.

Recurentul

formulează critici și cu privire la cererea de intervenție apreciind-o ca nelegală,

pe motiv că acest minister face parte integrantă din structura intimatei astfel

că nu se poate invoca prevederea art. 49 C. proc. civ., intervenientul nereprezentând

o altă persoană, ci o componentă a structurii intimatei.

Respingerea

acțiunii ca nefondate pe considerentul că s-au anulat textele de lege din H.G. nr.

737/2010, reprezintă practic, respingerea acțiunii ca lipsită de interes, dar

analizând faptul că

prin

actul normativ, respectiv articolele criticate de nelegalitate în cele 2

plângeri prealabile formulate, se produce o vătămare a petentului, respectiv,

prin aplicarea acestei metodologii de recalculare a pensiilor s-a diminuat

cuantumul pensiei aflată în plată până la momentul recalculării, deși prin

aplicarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 119/2010 se impune aplicarea

prevederilor Legii nr. 19/2000 atât la aplicarea principiilor de recalculare,

cât și la aplicarea principiilor de plată a pensiei. Or, susține recurentul, unul

din principiile prevăzute de Legea nr. 19/2000 este cel conform căruia, dacă în

urma recalculării rezultă un cuantum mai mic, se menține în plată cuantumul mai

favorabil. Susține de asemenea că normele stabilite prin H.G. nr. 737/2010 trebuiau

să reprezinte o "metodologie de recalculare a pensiilor", totuși

aceste norme completează practic prevederile Legii nr. 119/2010. Astfel,

prevederea art. 8 din H.G. nr. 737/2010 constituie o normă ce excede cadrului

prevăzut de Legea nr. 119/2010, având în vedere că impune ca "Drepturile de

pensie de serviciu recalculate potrivit prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale prezentei

hotărâri se acordă pe baza deciziei de recalculare emise de către casele teritoriale

de pensii în evidența cărora se află beneficiarii pensiilor de serviciu", față

de prevederea art. 7 din Legea nr. 119/2010, citat, potrivit căruia procedura

de recalculare și plată se efectuează prin aplicarea principiilor Legii nr. 19/2000,

care impun ca în urma recalculării să se mențină în plată cuantumul mai

favorabil.

Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta

Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile

formulate precum și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este

fondat pentru considerentele ce vor fi expuse, în continuare:

-

Instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată pe considerentul că prin O.U.G.

nr. 59/2011, publicată în M.Of. a fost abrogată H.G. nr. 737/2010 a cărei

anulare o solicită reclamantul.

Înalta

Curte reține că, într-adevăr acțiunea în anularea unui act administrativ

abrogat nu poate fi primită, întrucât efectele juridice ale actului contestat

au încetat.

Cât privește efectele

juridice, anterior abrogării sale, posibil aducătoare de vătămări ale

drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane, se reține că acest fapt

impune ca cercetarea legalității actului administrativ să poată fi făcută

oricând dar pe calea excepției de nelegalitate, inclusiv după abrogarea sa.

Distinct de aceste

aspecte, Înalta Curte reține că H.G.nr. 737/2010 privind metodologia de

recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) și

lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor a fost emisă în temeiul prevederilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010

precum și al dispozițiilor art. 108 din Constituția României.

Așa cum o arată și

titlul actului administrativ normativ contestat, prin conținutul acestuia s-a

reglementat„metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu

prevăzute la art. 1 lit. c) și lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor”, constituind normele procedurale

efective de punere în executare a dispozițiilor legale în temeiul cărora a fost

emis actul administrativ în discuție.

H.G. nr. 737/2010 nu

a conținut, așadar, principii sau norme de drept substanțial referitoare la

pensii, acestea fiind reglementate de Legile nr. 19/2000 și nr. 119/2010,

dispozițiile acestui din urmă act normativ constituind și temeiul legal al

emiterii actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat.

Rolul H.G. nr. 737/2010,

precum și sfera de aplicare a acesteia, s-a rezumat la stabilirea

instrumentelor de ordin procedural, practic, care să permită aplicarea

dispozițiilor actului legislativ cu forță juridică superioară, care este Legea nr.

119/2010, pentru a cărei executare a fost emis actul administrativ contestat.

Cu referire la

criticile raportate la dispozițiile O.U.G. nr. 59/2001, Înalta Curte reține că

abrogarea H.G. nr. 737/2010 prin O.U.G. nr. 59/2011, ca eveniment de tehnică

legislativă intervenită după intrarea în vigoare a actului respectiv, nu este

de natură a demonstra nelegalitatea respectivei H.G. De altfel, în debutul

ordonanței de urgență care conține expunerea motivelor care au fundamentat adoptarea

actului nu sunt identificate elemente care să conducă la concluzia că H.G. nr. 737/2010

este nelegală. Totodată, așa cum s-a reținut anterior, legalitatea H.G. nr. 737/2010

se analizează în raport cu dispozițiile actelor normative cu forță juridică

superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de

principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, astfel că un act

normativ ulterior, cum este O.U.G. nr. 59/2011, nu poate fundamenta ideea că

actul administrativ cu caracter normativ emis anterior și în baza unei alte

reglementări ar fi fost emis în mod nelegal.

Cu referire la

critica din recurs în sensul că H.G. nr. 737/2010 a încălcat principiul

drepturilor câștigate, se reține că problema atingerii aduse acestui principiu

a fost analizată și de Curtea Constituțională care, în considerentele Deciziei nr.

873/2010, a argumentat că Legea nr. 119/2010, în temeiul și pentru executarea

căreia a fost adoptată H.G. nr. 737/2010, nu contravine acestui principiu (pct.

1 paragrafele 3 și 4 din motivarea Deciziei nr. 873/2010 a Curții

Constituționale).

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a

sentinței atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.M. împotriva Sentinței nr. 421 din 13 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 8 februarie 2013.