ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3266/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. 1. Prin ordonanța din 24 noiembrie 2009 dată de procuror în Dosarul nr. 120/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia s-a dispus: a). Scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.M. pentru infracțiunile prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (două fapte) și art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (două fapte), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii învinuitului G.M.

în cuantum de 1000 RON. A fost obligat învinuitul la cheltuieli judiciare în sumă de 1000 RON; b). Neînceperea urmăririi penale față de G.M. pentru infracțiunea prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. (faptă din 21 iunie 2009); c). Disjungerea și declinarea cauzei privind pe N.D., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., N.D., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 260 alin. (1) C. pen., Ș.V. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. și art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 264 alin. (1) C. pen.

și L.E. cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu. Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele: Prin rezoluția din 29 septembrie 2009, s-a dispus începerea urmăririi penale față de G.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 13 2 din Legea 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. proc. pen. și art. 17 lit. a) din Legea 78/2000 rap. la art. 264 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. proc. pen. Din probatoriul administrat în cauză au rezultat următoarele: În anul 2006 sau 2007, numitul P.A.R. - asociat și administrator la SC A.E.

SRL Cisnădie - s-a prezentat la sediul Poliției Oraș Cisnădie unde s-a întâlnit cu învinuitul G.M. - organ de cercetare al poliției judiciare în cadrul Compartimentului Investigații Criminale cu atribuții în cercetarea infracțiunilor de furt, căruia i-a sesizat verbal că îl bănuiește pe martorul N.D. de furtul unei plăci video de o stație de lucru computerizată situată în incinta internetului cafe din orașul C., str. M. Cei doi s-au deplasat la domiciliul persoanei suspecte din str. L., oraș C., ocazie cu care l-au găsit împreună cu mama sa, N.D. Martorul N.D. a recunoscut că placa video sustrasă este în posesia sa, iar acesta i-a predat-o în prezența învinuitului G.M., fără a se întocmi vreun document în acest sens.

În acest context, martorul P.A.R., i-a explicat învinuitului că nu mai are pretenții materiale, că nu dorește "să-i facă rău" autorului faptei de furt și că nu vrea să dea declarații sau să depună plângere. De altfel, nici ulterior nu a sesizat în scris organele judiciare despre comiterea infracțiunii. Martorul P.A.R. a menționat că nu își mai aduce aminte dacă învinuitul a mai fost însoțit și de un alt polițist. De asemenea, acesta mai declară că învinuitul nu i-a solicitat vreo sumă de bani pentru că I-a ajutat să-și recupereze bunul și nici mama lui N.D. nu i-a dat vreo sumă de bani pentru a-l ierta pe fiul său. În declarația sa, martorul S.I. confirmă aspectele menționate de martorul P.A.R.

sub aspectul sesizării verbale a furtului, a deplasării la locuința autorului faptei N.D. împreună cu învinuitul, a recunoașterii faptei în prezența mamei sale, N.D., a sa, a învinuitului și a numitului P.A.R., a recuperării și predării către ultima persoană a două-trei componente de computer (probabil și o placă rețea, martorul precizează că nu are cunoștințe în domeniu). Martorul S.I. nu își amintește data exactă a efectuării activităților și nici să se fi întocmit vreun act cu ocazia desfășurării acestora, dar menționează că învinuitul l-a invitat pe numitul P.A.R. la poliție pentru a sesiza în scris fapta, însă acesta a refuzat. Martorul mai declară că nu au fost răsplătiți de numitul P.A.R., pentru că l-au ajutat să-și recupereze bunurile și nici de familia lui N.D.

pentru a nu-l cerceta. Martorul S.I. menționează că este posibil ca învinuitul să fi consemnat un denunț oral în acest caz, dar nu a văzut personal un astfel de document, iar de atunci nu a avut spre cercetare și soluționare această faptă. Din declarația martorului M.M.G. rezultă faptul că, în perioada 2006 - 2007, a fost încadrat la Poliția orașului Cisnădie - Compartimentul ordine publică și de câte ori lucra în biroul învinuitului, care avea mai multe mese, își amintește că învinuitul (fără să poată preciza data exactă) a purtat o discuție (telefonică sau directă) cu numitul P.A.R., în cursul căreia învinuitul încerca să-l convingă pe cel din urmă să se deplaseze la poliție pentru a depune o plângere sau să dea o declarație, însă nu poate preciza obiectul acesteia, și dacă, în aceste condiții, sus-numitul a depus plângere sau declarație și nici dacă învinuitul a întocmit un document care să cuprindă cele constatate.

Fiind ascultată numita N.D., în calitate de martor, aceasta declară că este mama numitului N.D. și învinuitul nu l-a cercetat pe fiul său în legătură cu un furt dintr-un internet-cafe din orașul C. De asemenea, aceasta susține că învinuitul nu a venit la domiciliul său pentru recuperarea bunurilor furate și nici nu a dat vreo sumă de bani patronului acestui internet pentru retragerea plângerii față de fiul său. Martora a declarat că nu îl cunoaște pe numitul P.A.R. Dispozițiile art. 2 din Ordinul comun nr. 10/124/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și M.A.I., modificat prin Ordinul comun nr. 286/C/1165/2006 privind unele măsuri de eficientizare a activității de cercetare penală prevăd faptul că "după ce au fost sesizate într-unul din modurile arătate în art. 221 alin. (1) din C. proc.

pen., organele de poliție vor încunoștința de îndată, în scris parchetele care le supraveghează activitatea, despre infracțiunile de care au luat cunoștință". Procedura privind activitatea polițiștilor cu atribuții pentru organizarea și desfășurarea sarcinilor specifice de descoperire și cercetare a infracțiunilor de furt PRO-PS/ICX 10, intrată în vigoare la nivelul Poliției Române la data de 06 martie 2009, are printre referințele normative care stau la baza procedurii următoarele acte normative și documente: C. proc. pen., Instrucțiunile M.l. nr. S/420 din 01 aprilie 2003 privind efectuarea cercetării la fața locului de către unitățile de poliție, Legea 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare și fișa postului personalului desemnat cu atribuții respective.

În cuprinsul Procedurii se prevede că sesizarea săvârșirii unei infracțiuni de furt prin modurile prevăzute de art. 221 alin. (1) C. proc. pen., va fi raportată de îndată comandatului, adjunctului său ori polițistului ce asigură continuitatea la comanda unității de poliție. La data de 30 septembrie 2009, prin Ordinul M.A.I. nr. S/235/30 septembrie 2009, au fost abrogate Instrucțiunile M.l. nr. S/420 din 01 aprilie 2003 privind efectuarea cercetării la fața locului de către unitățile de poliție. La data de 01 septembrie 2009, a intrat în vigoare Ordinul comun nr. 182 din 14 august 2008 al M.A.I. și 1754/C/05 august 2009 al procurorului general al României privind procedura cercetării la fața locului, care nu diferă prea mult de dispozițiile cuprinse în Instrucțiunile menționate mai sus.

Dispozițiile art. 11 alin. (2) din Ordinul comun amintit prevăd obligativitatea polițistului care întocmește procesul-verbal de consemnare a sesizării să îl înainteze de îndată șefului unității. Din adresa nr. 6051l/CD din 14 septembrie 2009 reiese că în Registrele de lucrări penale cu autori cunoscuți/necunoscuți aflate la Poliția Orașului Cisnădie nu sunt înregistrate plângeri aparținând numitului P.A.R. în perioada 2006 - 2007, prin care se reclama furtul unor componente de calculator din incinta internetului cafe din strada M., oraș C. Din adresa nr. 62900/MRU din 02 noiembrie 2009, emisă de I.P.J. Sibiu - Serviciul Resurse Umane rezultă că, în perioada 01 ianuarie 2006 - 30 iunie 2007, în cadrul Compartimentului investigații criminale din Poliția Orașului Cisnădie și-au desfășurat activitatea învinuitul împreună cu martorul S.I.

Din extrasul din fișa postului cu atribuțiile de serviciu ale învinuitului pentru perioada 2006 - 2007, anexă la adresa nr. 62493/MRU din 16 septembrie 2009 pus la dispoziție de către I.P.J. Sibiu - Serviciul Management Resurse Umane, rezultă următoarele: - învinuitul are gradul de subcomisar de poliție și a fost încadrat la Poliția Orașului Cisnădie - Compartimentul investigații criminale; - din definirea sumară a atribuțiilor postului reiese că "desfășoară activități de combatere a faptelor penale de natură juridică, soluționează lucrări penale și cauze cu A.N. și A.C., sprijină și coordonează activitatea lucrătorului care desfășoară activitatea în cadrul compartimentului". La capitolul "descrierea sarcinilor, îndatoririlor și responsabilităților postului" se menționează: "participă la C.F.L.

în cazul infracțiunilor de natură juridică pe raza de competență", "desfășoară activități de combatere a faptelor penale pe linie juridică", "execută activități de descoperire a autorilor infracțiunilor comise pe raza de competență". În primăvara anului 2007, după sărbătorile pascale, partea vătămată Z.M.P. a fost anunțat telefonic de vecinul său D.P.P. despre faptul că cineva ar fi pătruns în locuința sa din orașul Cisnădie. Partea vătămată a luat legătura telefonie cu fiul său Z.C.C., acesta comunicându-i că din interiorul locuinței lipsește unitatea centrală de la computer. Partea vătămată s-a prezentat la sediul Poliției Orașului Cisnădie, unde după ce a discutat cu ofițerul de serviciu, a fost îndrumat de acesta către învinuitul G.M.

- organ de cercetare a poliției judiciare în cadrul Compartimentului investigații criminale cu atribuții în cercetarea infracțiunilor de furt, căruia i-a sesizat verbal cele întâmplate. Cei doi, împreună cu tehnicianul-criminalist agent șef Ș.V. din cadrul aceleiași unități de poliție s-au deplasat la locuința părții vătămate unde au efectuat cercetarea locului faptei (inclusiv activități pentru ridicarea unor urme papilare ale autorului faptei). La momentul sosirii poliției, se aflau fiul părții vătămate și vecinul D.P.P., pe ultimul învinuitul întrebându-l ce cunoaște în legătură cu fapta comisă. De asemenea, învinuitul i-a solicitat fiului părții vătămate să precizeze prietenii cu care a venit în ultimul timp în locuință și după ce a fost amintit numitul N.D., învinuitul a menționat că îl are în atenție, deoarece a comis și alte fapte antisociale.

La insistențele învinuitului, partea vătămată s-a deplasat cu acesta la domiciliul numitului N.D. Aici învinuitul s-a întâlnit cu acesta și mama sa, N.D. Cu acordul acesteia, numitul N.D. i-a însoțit pe cei doi la sediul Poliției Orașului Cisnădie. Pe drum, partea vătămată a aflat de la învinuit că sus-numitul a mai furat componente de calculator dintr-un internet-cafe, el a soluționat cazul, iar mama acestuia i-a dat patronului suma de 3.000 euro pentru a-și retrage plângerea. La sediul poliției, tehnicianul criminalist Ș.V. a constatat că urmele papilare ridicate de la fața locului sunt ale numitului N.D. Partea vătămată a întocmit sesizarea și i-a predat-o învinuitului, fără să primească număr de înregistrare, iar tehnicianul criminalist i-a luat amprentele, deoarece i-a spus că trebuie să le excludă de cele ale autorului faptei.

A doua zi, partea vătămată a dat o declarație cu valoarea prejudiciului cauzat în fața învinuitului, căruia i-a predat-o la final. În acest moment, învinuitul G.M. i-a explicat că cei care nu au furat din locuința sa fac parte din anumite clanuri, că poliția nu îi poate acorda protecție și că ar trebui să își retragă plângerea, fapt cu care partea vătămată nu a fost de acord. A treia zi, partea vătămată s-a prezentat la poliție cu actele de proveniență ale unității centrale sustrasă de la computer pentru a le depune la dosar, însă învinuitul nu i Ie-a primit. La câteva zile după furt, partea vătămată și fiul său au fost opriți pe strada L. de către numita N.D. Aceasta a rugat partea vătămată să-l ierte pe fiul său.

Numitul Z.M.P. apreciază valoarea bunului furat la suma de 1.000 RON și se constituie parte vătămată în procesul penal, rezervându-și dreptul de a se constitui în viitor parte civilă. Martorul D.S.I. susține că a observat lucrători de poliție care au efectuat cercetarea la fața locului, dar nu poate indica identitatea acestora. Martorul M.A.M. declară că a auzit de furtul din locuință de la partea vătămată și fiul său, iar martorul F.M. susține că a auzit de la vecini despre această infracțiune. Martorul S.I., colegul învinuitului, declară că nu își amintește să fi participat la cercetarea la fața locului faptei în cazul furtului din locuința părții vătămate, în cursul anului 2007, susținând că numai acesta și învinuitul avea atribuții în acest sens.

Martorul D.P.P., vecinul părții vătămate, susține că nu l-a înștiințat telefonic pe acesta despre posibilitatea ca cineva să-i fi intrat în locuință și nici nu a fost investigat de învinuit cu ocazia cercetării la fața locului. Cu toate acestea, susține că a auzit de la vecinii din curte faptul că din locuința părții vătămate a fost furat un computer. Martora N.D. declară că nu cunoaște partea vătămată, nu s-a întâlnit cu aceasta nu își amintește să fi venit în anul 2007 la domiciliul său împreună cu învinuitul pentru ca cel din urmă să-l cerceteze pe fiul său N.D. pentru un presupus furt din locuință. Din adresa nr. 62900/MRU din 02 noiembrie 2009 emisă de I.P.J. Sibiu Serviciul Resurse Umane rezultă că, în perioada 01 ianuarie 2006 - 03 iunie 2007, în cadrul Compartimentului criminalistic - a funcționat și ag.

șef de poliție Ș.V. Fiind audiat Ș.V., acesta menționează că nu cunoaște partea vătămată, nu dorește să fie confruntat cu aceasta și nu a participat la o cercetare criminalistică la locuința părții vătămate. Acesta face referire la atribuțiile sale în cazul cercetării la fața locului și ulterior acestei activități, specificând faptul că de la începutul anului 2007 folosește același aparat digital cu card de memorie pentru fotografiile judiciare. În timpul ascultării sus-numitului, acesta a precizat faptul că persoanele suspecte de comiterea diferitelor infracțiuni pe raza de competență a Poliției Oraș Cisnădie sunt fotografiate personal, la dispoziția polițistului de caz și transmise ulterior la I.P.J.

Sibiu - Serviciul de Criminalistică pentru a fi implementate în aplicația informatică "I.". De asemenea, în stația de lucru computerizată amplasată în biroul său din cadrul poliției a introdus toate fotografiile suspecților începând cu anul 2007, iar dacă l-a fotografiat pe numitul N.D. din orașul Cisnădie, atunci fotografia celui în cauză se regăsește în situația sa de lucru. Din adresa nr. 66007/C din 29 octombrie 2009 emisă de I.P.J. Sibiu - Serviciul de Criminalistică rezultă că N.D. a fost amprentat și fotografiat de agent șef de poliție Ș.V.

la data de 27 aprilie 2007 într-un alt caz de furt (însă în imediata apropiere a datei cercetării furtului în dauna părții vătămate, respectiv 13 aprilie 2007). Fiind audiat învinuitul, acesta declară că nu își amintește să fi participat în anul 2007 la cercetarea furtului din locuința părții vătămate ori să fi fost sesizat acesta cu privire la infracțiunea de furt din locuință și nu dorește să fie confruntat cu partea vătămată. Atât partea vătămată, cât și martorul Z.C.C. declară că agentul șef de poliție Ș.V. a tratat locul faptei pentru a ridica urme papilare, iar cu ocazia cercetării la fața locului efectuată la data de 11 septembrie 2009 s-au observat urme de praf negru pe fereastra din termopan și a ridicat amprentele părții vătămate pentru excludere.

Din registrul de evidență a deplasărilor la fața locului, aflat în gestiunea agentului șef de poliție Ș.V., nu a fost identificată vreo mențiune cu privire la cercetarea efectuată împreună cu învinuitul, la data de 13 aprilie 2007, la locuința părții vătămate. Din verificările efectuate în evidențele dosarelor penale existente la Poliția Orașului Cisnădie pe anul 2007, nu au fost identificate sesizări care să aibă ca obiect furtul din locuința părții vătămate. Un alt aspect al sesizării părții vătămate se referă la întocmirea abuzivă a procesului-verbal de contravenție din 21 iunie 2009 de către agent șef L.E. din cadrul Poliției Oraș Cisnădie. Din verificările efectuate la sediul unității de poliție și din declarația sus-numitului rezultă că partea vătămată a sesizat la număr unic de urgență "112" faptul că vecinii i-au distrus bunurile aflate în proprietatea sa.

Polițistul s-a deplasat la fața locului (însoțit de învinuit și o persoană suspectă pe care o conduceau la sediul poliției) și după verificările efectuate, când a constatat că de fapt sunt distruse trei flori, a decis să sancționeze partea vătămată pentru că a apelat în mod neîntemeiat la număr unic de urgență "112", fără însă să fie instigat de învinuit. Procedând la verificarea site-ului oficial al Sistemului Național Unic pentru Apeluri de Urgență "112" (www. 112.ro) s-a constatat că pe link-ul x se specifică ce este o situație de urgență, iar în exemplele menționate nu se identifică situația părții vătămate ca fiind o situație de urgență. Din cele menționate mai sus și actele existente la dosar, s-a considerat că în sarcina polițistului nominalizat nu se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni, partea vătămată având dreptul legal să conteste procesul-verbal întocmit de acesta.

Având în vedere persoana învinuitului, modul și împrejurările comiterii faptelor, scopul urmărit, procurorul a apreciat că faptele în conținutul lor concret nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni și că aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ este suficientă pentru a conduce la atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei. Având în vedere faptul că numitul N.D. nu a fost cercetat pentru comiterea celor două infracțiuni de furt, s-a disjuns și declinat cauza în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu. De asemenea s-a disjuns și declinat cauza privind pe N.D. în vederea efectuării cercetărilor penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) din C. pen., deoarece aceasta a făcut afirmații mincinoase și nu a spus tot ce știa privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebată cu ocazia audierii în calitate de martor.

Totodată, având în vedere atribuțiile de serviciu ale agentului de poliție Ș.V., faptele acestuia de neluare a măsurilor legale ca urmare a cercetării la fața locului la locuința persoanei vătămate Z.M.P. și de favorizare a numitului N.D., s-a dispus disjungerea și declinarea cauzei privind pe Ș.V. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 13 2 din Legea 78/2000 rap. la art. 247 C. pen. și art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 264 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. În baza art. 10 lit. d) din C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.M. pentru infracțiunea prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen.

în legătură cu sancționarea contravențională a persoanei vătămate Z.M.P., deoarece nu a rezultat că învinuitul G.M. are vreo contribuție la sancționarea contravențională a persoanei vătămate, aceasta fiind de fapt sancționată contravențional de către agentul șef de poliție L.E., dispunându-se și disjungerea și declinarea cauzei privind pe L.E. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu pentru efectuarea cercetărilor penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. 2. Împotriva ordonanței procurorului a formulat plângere petentul, în temeiul art. 278 C. proc. pen., plângerea fiind soluționată de procurorul șef serviciu al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia, care prin ordonanța din 05 ianuarie 2010 dispusă în Dosarul nr. 437/II/2/2009, a respins plângerea formulată de petentul G.M.

3. Petentul G.M. a criticat soluția adoptată de procuror la instanța de judecată, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, arătând că soluția de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea sancțiunii amenzii administrative în sumă de 1000 RON este nelegală, opinând că în cauză s-ar fi impus o soluție de scoatere de sub urmărire penală întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen. Petentul a criticat sub aspectul nelegalității și netemeiniciei soluția de disjungere și declinare a competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, arătând că în mod corect procurorul trebuia să soluționeze cauza și cu privire la faptele pentru care a emis o soluție de disjungere și declinare a competenței.

Prin Sentința penală nr. 27 din 18 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. s-a admis în parte plângerea formulată de petentul G.M. împotriva ordonanței procurorului din 24 noiembrie 2009 dată în Dosarul nr. 120/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia. S-a desființat ordonanța atacată cu privire la temeiul scoaterii de sub urmărire penală a învinuitului G.M. pentru infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., reținându-se ca temei al scoaterii de sub urmărire penală art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen. și s-a redus cuantumul amenzii la 500 RON și cheltuielile judiciare la 500 RON, menținându-se celelalte dispoziții din ordonanța atacată. Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de petent și a regulilor de bază ale unui proces penal, respectiv principiul oficialității și al legalității procesului penal, s-a constatat că procurorul a reținut că învinuitul G.M., în calitate de ofițer de poliție judiciară în grad de subcomisar la Poliția Orașului Cisnădie, cu intenție, în scopul protejării făptuitorului N.D. - autor al unei fapte de furt în dauna părților vătămate Z.M. și P.V., cu încălcarea atribuțiilor sale legale de serviciu, nu a dispus efectuarea măsurilor legale de înregistrare sub număr penal a sesizărilor primite în calitatea sa de ofițer de poliție cu privire la faptele penale de furt în dauna părților vătămate.

Față de această stare de fapt, văzând întreg ansamblul probator administrat în cauză, declarații de martori, procese-verbale întocmite de ofițerii de poliție judiciară anume desemnați în cauză, s-a apreciat că soluția adoptată de procuror în cauză este legală și temeinică, motiv pentru care plângerea petentului G.M. sub acest aspect a fost respinsă. În ceea ce privește critica adusă de petent prin plângerea împotriva ordonanței 120/P/2009 prin care s-a dispus o soluție de disjungere și declinare a competenței de soluționare a cauzei, aceasta nu a putut fi primită întrucât, potrivit art. 278 1 C. proc.

pen., pot fi atacate cu plângere doar soluțiile de netrimitere în judecată, în ceea ce privește declinarea competenței de soluționare a cauzei și disjungerea acesteia nu echivalează cu o soluționare a cauzei, iar competența de soluționare a cauzei după materie, teritoriu și calitatea persoanelor aparțin fără echivoc Judecătoriei Sibiu, motiv pentru care sub acest aspect plângerea a fost apreciată ca inadmisibilă și a fost respinsă. Verificând rezoluția atacată, instanța a admis în parte plângerea și a schimbat temeiul scoaterii de sub urmărire penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, din următoarele considerente: Fapta învinuitului G.M., care în calitate de ofițer de poliție judiciară, având gradul de subcomisar la Poliția Orașului Cisnădie, nu a încunoștințat de îndată în scris parchetul care supraveghează activitatea despre infracțiunile de furt săvârșite în dauna părților vătămate P.V.

și Z.M., despre care a luat cunoștință, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Potrivit art. 13 2 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Prin neînregistrarea celor două infracțiuni de furt în dauna părților vătămate P.V. și Z.M. învinuitul a obținut pentru N.D., persoana suspectă de săvârșirea faptelor, un avantaj care nu poate fi evaluat în bani în acest stadiu procesual, dar care l-a protejat pe suspect de cercetarea și urmărirea penală.

Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta învinuitului care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, nu și-a îndeplinit obligația de a înregistra sesizările persoanelor vătămate, a cauzat o vătămare intereselor legale ale persoanei vătămate Z. și statului, care este titular al acțiunii penale. În legătură cu dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, instanța de fond a reținut că nu este întrunit conținutul constitutiv al infracțiunii de favorizare a persoanelor care au comis o infracțiune prevăzută în secțiunea a 2-a și a 3-a din Legea nr. 78/2000, infracțiunea de furt de care este acuzat N.D. neîncadrându-se în secțiunile menționate mai sus, iar învinuitul nu se poate favoriza pe el însuși.

Având în vedere considerentele de mai sus și dispozițiile Deciziei nr. 44 din 13 octombrie 2008 Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit cărora, în cazul unei instrumentări complete, instanța, în cazul plângerii formulate în baza art. 278 1 C. proc. pen. de persoana față de care s-a dispus netrimiterea în judecată, poate dispune schimbarea temeiului de drept al soluției dispuse prin ordonanță, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., instanța de fond a admis plângerea petentului, a desființat în parte ordonanța procurorului privind temeiul scoaterii de sub urmărire penală pentru infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. a) raportat la art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., reținând ca temei al scoaterii de sub urmărire penală art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen. și, pe cale de consecință, a redus cuantumul amenzii cu caracter administrativ aplicate învinuitului G.M. la 500 RON și cheltuielile judiciare la 500 RON, menținând celelalte dispoziții din ordonanța atacată. B. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia și petiționarul G.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Parchetul a criticat hotărârea instanței de fond întrucât aceasta a redus cuantumul amenzii administrative fără vreun argument de fapt sau vreun temei legal care să justifice această soluție care, pe de altă parte, nu face parte dintre cele limitativ prevăzute de art. 278 1 alin. (8) C. proc.

pen. Totodată, parchetul a criticat reducerea cheltuielilor judiciare în condițiile sus-menționate. Recurentul-petiționar G.M. a criticat hotărârea primei instanțe instanței, arătând în esență că D.N.A. nu era competentă să efectueze urmărirea penală în cauză, întrucât dispozițiile art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 și 264 C. pen. nu erau incidente. D.N.A. a plecat de la prezumția obținerii unui avantaj patrimonial pentru făptuitorul N.D., prezumție care este însă răsturnată de soluția dispusă față de acesta de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu (NUP), sesizat prin disjungerea dispusă prin ordonanța criticată. Însăși această disjungere, ca și cea dispusă față de agentul de poliție S.V.

- care ar fi participat la cercetarea la fața locului în cazul furtului comis de la locuința părții vătămate Z.M.P. - este criticată de către recurent, întrucât prin jocul acestor disjungeri s-a ajuns la stabilirea unor situații de fapt contradictorii, respectiv a fost favorizată o persoana care nu a comis o faptă penală sau s-a asigurat acesteia un avantaj patrimonial sau nepatrimonial dobândit prin săvârșirea unei fapte de care, așa cum s-a dovedit ulterior, nu s-a făcut vinovată persoana favorizată. Recurentul-petiționar a mai criticat modul de efectuare a urmăririi penale, prin refuzul nejustificat al procurorului de a administra probe în apărare, precum și prin reținerea unei situații de fapt care nu este susținută decât de declarația părții vătămate Z.M.P., aflat într-o evidentă relație de dușmănie cu petiționarul.

Examinând recursurile declarate în cauză sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt întemeiate pentru motivele ce urmează a fi expuse: Organul de urmărire penală - Direcția Națională Anticorupție - nu era competent să efectueze urmărirea penală în cauză, nefiind incidente dispozițiile art. 13 2 din Legea 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. și art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 264 alin. (1) din C. pen, pentru care învinuitul G.M. a fost cercetat. Aceasta întrucât, pe de o parte, din însăși plângerea numitului Z.M.P.

- făcută la circa 2 ani de la data săvârșirii presupusului furt de la locuința sa, însă la doar 4 zile după ce fusese sancționat contravențional de către un lucrător de poliție care fusese însoțit de învinuit -, nu rezultă nici un element al vreunei infracțiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000, chiar reclamantul susținând că "nu știu dacă este corupție", dar "nu mai am încredere în polițiști". Practic, ceea ce se reclamă este neînregistrarea de către învinuit a unei plângeri penale referitoare la săvârșirea unui furt din locuința părții vătămate, cel bănuit fiind cercetat într-o primă fază, dar apoi cercetările au fost tergiversate sub diverse motivații, însă nici un moment, nici măcar în declarațiile ulterioare, nu se face referire la vreun avantaj patrimonial sau nepatrimonial pe care l-ar fi obținut învinuitul pentru sine sau pentru altul.

Or, în aceste condiții, fapta putea constitui, la o primă evaluare, favorizarea infractorului sau abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 și 264 C. pen., de competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, determinat de gradul de subcomisar de poliție judiciară deținut de învinuit încă din anul 2005. Mai mult, înainte de a începe urmărirea penală în cauză, procurorul ar fi putut să observe că nu este întrunit conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, întrucât acțiunea de favorizare trebuia să privească persoane care au comis o infracțiune prevăzută în secțiunea a 2-a și a 3-a din Legea nr. 78/2000; or, infracțiunea de furt de care era acuzat N.D.

- furt - nu era prevăzută în nici una din secțiunile menționate mai sus. Pe de altă parte, nici infracțiunea prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. nu era conturată în cauză, în plângere și declarațiile ulterioare neexistând nici un indiciu că învinuitul ar fi obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial. De altfel, în conținutul ordonanței atacate, procurorul nu face nici o referire la acest element constitutiv al infracțiunii, rezumându-se să preia parte din conținutul referatului întocmit de lucrătorul D.G.A. care a fost delegat să efectueze activități de urmărire penală. A susține că prin neînregistrarea celor două infracțiuni de furt în dauna părților vătămate P.V.

și Z.M. învinuitul a obținut pentru N.D., persoana suspectă de săvârșirea faptelor, un avantaj care nu poate fi evaluat în bani în acest stadiu procesual, dar care l-a protejat pe suspect de cercetarea și urmărirea penală - așa cum încearcă judecătorul fondului a suplini lipsa oricărei motivări a procurorului sub acest aspect -, este contrar practicii unităților de parchet din subordinea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care instrumentează plângerile împotriva polițiștilor, procurorilor și judecătorilor reclamați că prin exercitarea atribuțiilor lor de serviciu favorizează interesele judiciare ale părților cu interes contrar celui avut de petenți - atunci când nu există indicii de corupție -, precum și jurisprudenței instanțelor naționale.

În plus, prin această atribuire nelegală de competență, dublată de o serie de disjungeri, inclusiv în cazul de indivizibilitate în care se afla agentul de poliție S.V. - care ar fi participat împreună cu învinuitul la cercetarea la fața locului în cazul furtului comis de la locuința părții vătămate Z.M.P. - s-a ajuns la stabilirea unor situații de fapt contradictorii de către organele de urmărire penală învestite în acest mod. Astfel, avantajul care nu poate fi evaluat în bani în acest stadiu procesual, dar care constă în protejarea suspectului N.D. de cercetarea și urmărirea penală, despre care se susține de către judecătorul fondului, în suplinirea motivației procurorului, că ar fi fost obținut de învinuit pentru N.D., nu există, întrucât prin Rezoluția nr. 1862/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta, reținându-se că nu pot fi reținuse în sarcina sa infracțiunile prev. de art. 208 - 209 C. pen.

sau 221 C. pen. În concluzie, cum în cauză urmărirea penală a fost efectuată de un alt organ decât cel competent, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de petiționarul G.M. și de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia - fiind o chestiune de legalitate -, va casa sentința penală recurată și va desființa ordonanța nr. 120/P/2009 din 24 noiembrie 2009 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia, trimițând cauza pentru refacerea urmăririi penale la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, având în vedere calitatea de ofițer de poliție judiciară (cu gradul de subcomisar) a recurentului - petiționar.

Cu ocazia efectuării urmăririi penale, la stabilirea situației de fapt se vor avea în vedere și obligațiile concrete care reveneau recurentului - petiționar, ce efectuase cercetarea la fața locului, în vederea înregistrării în registrul de lucrări penale, dacă există o procedură de supunere spre aprobare de către șeful unității a procesului-verbal de consemnare a sesizării, precum și incidența actelor normative (ordine, regulamente M.A.I.) în vigoare la data săvârșirii presupuselor fapte de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Totodată, se vor administra și probele solicitate în apărare de recurent, în sensul audierii numitului P.A.R. cu privire la refuzul acestuia de a formula o sesizare scrisă, a agentului de poliție S.V.

despre împrejurarea întocmirii de către recurent a procesului-verbal de consemnare a denunțului oral și sesizare din oficiu și depunerea acestuia în mapa comandantului, precum și audierea șefului Poliției orașului Cisnădie din anul 2007 referitor la împrejurarea dacă a fost încunoștințat în vreun mod despre săvârșirea faptelor reclamate și felul în care a dispus cu privire la continuarea cercetărilor. Se vor administra orice alte probe necesare stabilirii adevărului. În baza art. 192 alin. (3) din același cod cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Cu majoritate de voturi: Admite recursurile declarate de P.I.C.C.J. - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia și petiționarul G.M. împotriva Sentinței penale nr. 27 din 18 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Casează sentința recurată, desființează ordonanța nr. 120/P/2009 din 24 noiembrie 2009 a P.I.C.C.J. Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia și trimite cauza pentru refacerea urmăririi penale la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2010. Cu opinia separată a doamnei magistrat judecător R.C.

în sensul admiterii recursului declarat de P.I.C.C.J. - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Sentinței penale nr. 27 din 18 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, casarea în parte a acesteia numai în ceea ce privește dispoziția de reducerea cuantumului amenzii administrative de 500 RON aplicată învinuitului G.M. și cheltuieli judiciare de 500 RON - dispoziție pe care o înlătură -, cu menținerea celelalte dispoziții ale sentinței recurate, precum și respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de petiționarul G.M. Considerentele adoptării acestei soluții sunt următoarele: Rezultă din probele administrate că prin Sentința penală nr. 27 din 18 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a dispus, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen., admiterea în parte a plângerii formulate de petiționarul G.M. împotriva ordonanței procurorului din 24 noiembrie 2009 dată în Dosarul nr. 120/P/2009 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Alba Iulia. A desființat ordonanța atacată privind temeiul scoaterii de sub urmărire penală a învinuitului G.M. pentru infracțiunea de favorizare a infractorului prev. de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 alin. (1) C. pen. S-a reținut, ca temei al scoaterii de sub urmărire penală pentru această infracțiune, dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Pentru infracțiunea prev. de art. 13 2 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap.

la art. 246 C. pen. s-a dispus reducerea cuantumului amenzii administrative de la 1000 la 500 RON și a cheltuielilor judiciare de la 1000 RON la 500 RON. Au fost menținute celelalte dispoziții din ordonanța atacată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin rezoluția din 29 septembrie 2009, procurorul a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul G.M. - organ de cercetare al poliției judiciare în cadrul Compartimentului Investigații Criminale - pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. proc. pen. și art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. proc. pen. A. Procurorul a reținut, urmare probelor administrate, că în cursul anului 2006 sau 2007, persoana vătămată P.A.R. - asociat și administrator la SC A.E. SRL Cisnădie - s-a prezentat la sediul Poliției orașului Cisnădie unde s-a întâlnit cu învinuitul G.M., ofițer de poliție judiciară cu atribuții în cercetarea infracțiunilor de furt, căruia i-a sesizat verbal faptul că îl bănuiește pe numitul N.D. despre sustragerea unei plăci video de la o stație de lucru computerizată situată în incinta internetului cafe din orașul Cisnădie, str. M. Învinuitul G.M. și persoana vătămată P.A.R. s-au deplasat la domiciliul persoanei suspecte N.D. care a recunoscut sustragerea plăcii video, aceasta fiind predată numitului P.A.R.

în prezența învinuitului G.M., fără a se întocmi vreun act în acest sens. În aceste condiții persoana vătămată P.A. i-a spus învinuitului G.M. că nu mai are pretenții de la autorul furtului, că nu vrea să dea declarații și nici să depună plângere. Martorul S.I. confirmă împrejurările susținute de persoana vătămată P.A.R. sub aspectul sesizării verbale a infracțiunii de furt, la deplasarea învinuitului la domiciliul autorului faptei precum și recunoașterea - în prezența mamei sale - a sustragerii bunului dar și recuperarea acestuia. De asemenea, martorul arată că nu își amintește întocmirea vreunui act dar că învinuitul G.M. I-a invitat pe martorul P.A. la poliție pentru a sesiza în scris fapta, însă acesta a refuzat.

Arată că nici el și nici învinuitul G.M. nu au fost răsplătiți de P.A. pentru că l-au ajutat să-și recupereze bunurile dar nici de familia autorului faptei pentru ca acesta să nu fie cercetat. Martora N.D. a arătat că învinuitul G.M. nu I-a cercetat pe fiul său în legătură cu sustragerea de bunuri și că nu a dat bani patronului internetului pentru retragerea plângerii. Reține procurorul că, potrivit art. 2 din Ordinul comun nr. 10/124/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și M.A.I., modificat prin Ordinul comun nr. 286/C/1165/2006 privind unele măsuri de eficientizare a activității de cercetare penală "după ce au fost sesizate într-unul din modurile arătate în art. 221 alin. (1) C. proc.

pen., organele de poliție vor încunoștiința de îndată, în scris parchetele care le supraveghează activitatea, despre infracțiunile de care au luat cunoștință". Potrivit procedurii privind activitatea polițiștilor cu atribuții pentru organizarea și desfășurarea sarcinilor specifice de descoperire și cercetare a infracțiunilor de furt - astfel cum este reglementată prin normele C. proc. pen., prin Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare și fișei postului personalului desemnat cu atribuțiile respective dar și Instrucțiunile M.A.I. nr. S/420 din 1 aprilie 2003 - săvârșirii unei infracțiuni de furt trebuie raportată, de îndată, condamnatului, adjunctului său ori polițistului care asigură continuitatea la comanda unității de poliție.

În ceea ce privește cercetarea la fața locului, potrivit Ordinului nr. 182 din 14 august 2008 al M.A.I. și 1754/C/5 august 2009 al Procurorului General al României, polițistul este obligat să întocmească proces-verbal de consemnare pe care trebuie să-l înainteze, de îndată, șefului unității. Din adresa din 14 septembrie 2009 reiese că în registrele de lucrări penale cu autori cunoscuți/necunoscuți aflate la Poliția orașului Cisnădie, nu sunt înregistrate plângeri aparținând numitului P.A.R. în perioada 2006 - 2007, prin care să reclame furtul unor componente de calculator din incinta SC A.E. SRL Cisnădie. De asemenea, din adresa din 2 noiembrie 2009 emisă de I.P.J. Sibiu - Serviciul Resurse Umane -rezultă că, în perioada 1 ianuarie 2006 - 30 iunie 2007, în cadrul Compartimentului Investigații Criminale din cadrul Poliției orașului Cisnădie și-au desfășurat activitatea învinuitul G.M.

și martorul S.I. Din fișa postului rezultă că învinuitul G.M. avea gradul de subcomisar de poliție, fiind încadrat la Poliția orașului Cisnădie - Compartimentul Investigații Criminale; acesta desfășura activități de combatere a faptelor penale, soluționarea lucrărilor penale și cauze cu A.N. și A.C., sprijinea și coordona activitatea lucrătorului care desfășura activitatea în cadrul compartimentului; participă la CFL în cazul infracțiunilor săvârșite pe raza sa de competență; execută activități de descoperire a autorilor infracțiunilor comise pe raza de competență. B. Cu privire la cea de-a doua faptă se reține că în primăvara anului 2007, după Sărbătorile Pascale, partea vătămată Z.M.P. a fost anunțat telefonic de martorul D.P.P.

că persoane necunoscute au pătruns în locuința sa din orașul Cisnădie, fiindu-i sustrasă unitatea centrală de calculator. Partea vătămată s-a prezentat la sediul Poliției orașului Cisnădie, unde ofițerul de serviciu l-a îndrumat către învinuitul G.M. căruia i-a sesizat verbal cele întâmplate. Cei doi, împreună cu tehnicianul criminalist Ș.V. din cadrul aceleiași unități de poliție s-au deplasat la locuința părții vătămate unde au efectuat cercetarea la fața locului, inclusiv activități pentru ridicarea urmelor papilare. La fața locului se afla fiul părții vătămate dar și martorul D.P.P. În aceleași împrejurări învinuitul i-a cerut fiului părții vătămate să indice persoanele care au venit în ultimul timp în locuință, fiind amintit și N.D.

cu privire la care învinuitul a afirmat că îl are în atenție deoarece a comis și alte fapte antisociale. La întoarcere, partea vătămată a aflat de la învinuit că N.D. a mai sustras și alte componente de calculator dintr-un internet cafe, soluționând dosarul, în condițiile în care mama acestuia i-a dat patronului suma de 3000 euro pentru a-și retrage plângerea. La sediul poliției, tehnicianul criminalist Ș.V. a constatat că urmele papilare ridicate de la fața locului sunt ale numitului N.D. Partea vătămată a întocmit sesizarea și i-a predat-o învinuitului, fără să primească număr de înregistrare iar tehnicianul criminalist i-a luat amprentele, deoarece i-a spus că trebuie să le excludă de cele al autorului faptei.

În zilele următoare, partea vătămată a dat o declarație relativ la prejudiciul cauzat, prezentând totodată și actele de proveniență ale unității centrale sustrasă de la calculator. Deși martorul Ș.V. a arătat că nu a participat la cercetarea la fața locului prin adresa din 2 noiembrie 2009 emisă de I.P.J. Sibiu - Serviciul Resurse Umane - rezultă că în perioada 1 ianuarie 2006 - 3 iunie 2007, acesta și-a desfășurat activitatea în cadrul Compartimentului criminalistic exercitând funcția de agent șef de poliție. De asemenea din adresa din 29 octombrie 2009 dată de I.P.J. Sibiu rezultă că numitul N.D. a fost amprentat și fotografiat de agentul șef de poliție Ș.V. la data de 27 aprilie 2007 într-un alt caz de furt.

Din registrul de evidență a deplasărilor la fața locului, aflat în gestiunea agentului șef de poliție Ș.V., nu a fost identificată vreo mențiune cu privire la cercetarea efectuată împreună cu învinuitul G.M. la data de 13 aprilie 2007, la locuința părții vătămate. De asemenea, din verificarea dosarelor înregistrate la Poliția orașului Cisnădie în anul 2007 nu au fost identificate sesizări care să aibă ca obiect furtul din locuința părții vătămate Z.M. Față de actele premergătoare efectuate în cauză procurorul reține că faptele învinuitului G.M. realizează elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. proc.

pen. (2 fapte) și art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (2 fapte). Raportat însă la persoana învinuitului, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, scopul urmărit, procurorul a apreciat că faptele acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni astfel că, în temeiul disp. art. 249 C. pen. raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. și art. 181 C. pen., a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1000 RON. A obligat, totodată, învinuitul la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 1000 RON. Prin aceeași ordonanță, în temeiul disp.

art. 228 alin. (4) C. proc. pen., art. 10 lit. d), art. 30 C. proc. pen., art. 38 C. pen. și art. 45 C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.M. pentru infracțiunea prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. (fapte din 21 iunie 2009) respectiv disjungerea și declinarea cauzei privind pe N.D. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. i) C. pen., N.D., cercetată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 alin. (1) C. pen., Ș.V. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. și art. 17 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 264 alin. (1) C. pen.

și L.E. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu. Prin ordonanța nr. 437/II/2/2009 din 5 ianuarie 2010 dată de procurorul șef serviciu de la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia s-a dispus respingerea plângerii petentului G.M. împotriva ordonanței nr. 120/P din 24 noiembrie 2009 emisă de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia. Împotriva ordonanței procurorului, în temeiul disp. art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere la instanța competentă, respectiv la Curtea de Apel Alba Iulia. A criticat, pe de o parte, soluția de scoatere de sub urmărire penală, apreciind că se impune schimbarea temeiului de drept, în sensul reținerii dispozițiilor art. 10 lit. a) sau d) în loc de art. 10 lit. b 1 ) C. proc.

pen. De asemenea, a criticat și soluția de disjungere, respectiv declinare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu. Instanța de fond, verificând rezoluția atacată a admis în parte plângerea, a schimbat temeiul scoaterii de sub urmărire penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, apreciind că fapta învinuitului G.M., care în calitate de ofițer de poliție judiciară, având gradul de subcomisar la Poliția Orașului Cisnădie, nu a încunoștințat de îndată, în scris, parchetul care supraveghează activitatea despre infracțiunile de furt săvârșite în dauna părților vătămate P.V. și Z.M., despre care a luat cunoștință, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen.

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Potrivit art. 13 2 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcționarul pub