ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2525/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2525/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
I. Prin sentința penală nr.
31 din 11 martie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis
plângerea formulată de petentul A.C. împotriva ordonanței din 24 septembrie 2008
dispusă în Dosar penal nr. 74/P/2007 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba și a
ordonanței din 14 noiembrie 2008 dispusă în Dosar penal nr. 385/II/2/2008 al D.N.A.
- Serviciul Teritorial Alba și în consecință:
A desființat ordonanțele
atacate.
A schimbat temeiul juridic
al soluției de scoatere de sub urmărire penală din art. 11 pct. 1 lit. b) rap.
la art. 10 lit. b)
1
C. proc. pen. în art. 11 pct. 1 lit. b) rap. la art.
10 lit. a) C. proc. pen.
A înlăturat aplicarea
sancțiunii cu caracter administrativ învinuitului în cuantum de 1000 lei.
Cheltuielile judiciare
avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
S-a constatat că prin
plângerea formulată de
petentul A.C.G. s-a solicitat desființarea ordonanței din 24 septembrie 2008
dispusă în Dosar penal nr. 74/P/2007 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba și a
ordonanței din 14 noiembrie 2008 dispusă în Dosar nr. 385/II/2/2008 al D.N.A. -
Serviciul Teritorial Alba și schimbarea temeiului juridic al scoaterii de sub
urmărire penală din art. 10 lit. b)
1
C. proc. pen. în art. 10 lit.
a) C. proc. pen.
In motivarea
plângerii petentul arată că organele de anchetă au apreciat că A.C. cu ocazia
exercitării atribuțiilor profesionale, în calitate de lucrător în cadrul
Serviciului de Cercetări Penale a participat la întocmirea referatului de
declinare a competenței în Dosarul nr. 50/8/P/2006 beneficiind ulterior de două
sticle cu țuică de prune de la numiții L.C. și P.A. care erau cointeresau, nu
atât în soluționarea judicioasă a cauzei, cât în întocmirea referatului de
declinare a competenței și a unor fișe statistice până la un anumit termen. S-a
mai reținut de asemenea că ar rezulta fără echivoc că întocmirea acestor fișe
și înregistrarea lor în evidenta operativa a I.P.J. Hunedoara, nu se putea
realiza decât în situația existenței referatului de declinare a competenței și
că petentul și-a dat acceptul referitor conținutul acesteia.
Cât privește
susținerea că acest mecanism artificial neconform cu bunele practice, care a
avut drept scop înregistrarea în evidența operativă a unui număr 12 infracțiuni
constatate de către organele de poliție pentru situația încheiată semestrul unu
2006 nu putea fi înfăptuit decât cu sprijinul învinuitului A.C. consideră că
este o susținere gratuită pentru că nu învinuitul este cel care a dat naștere
unor astfel de practici (dacă ea există într-adevăr) și nu a avut niciodată în
nici o împrejurare vreo tangență sau vreo atribuție pe această linie.
Lucrătorul operativ (judiciar circulație economic arme, etc.) întocmește
procesul verbal sesizare, face actele premergătoare și dacă constată existența
vreunui caz de
declinare a competenței în
favoare unui alt organ întocmește un referat de declinare a
acesteia.
După întocmirea unui referat de acest gen se întocmesc (tot de către
lucrătorul operativ) fișele statistice (fișa
persoanei și fișa infracțiunii). Aceste fișe se
trec în evidența IPJ
Hunedoara ca și infracțiuni constatate pe numele lucrătorului care le
întocmește (în speță L. și P.).
Nefiind
începută urmărirea penală, obligația de întocmire a referatelor și a
celor 12 fișe le revenea celor doi agenți. Așa
după cum se poate observa referatul de
declinare a competenței este
întocmit în numele lui L. iar cele 12 fișe sunt întocmite pe numele lui L. - 6
bucăți și P. - 6 bucăți fiind scrise de către L.
Conform normelor procedurale nici referatul întocmit și nici fișele nu
trebuie ș
i nu
aveau cum să ajungă pe la petent sau alt lucrător de cercetări penale. Cele 12
fișe se vizează și se aprobă de către șeful
Serviciului operativ și de către unul dintre cei doi adjuncți ai I.P.J.
Hunedoara. Petentul arată că nu putea fi implicat, în maniera
descrisă
mai sus în ajutorul acordat celor doi agenți precum și de faptul că ar fi primit
pentru „serviciile prestate două sticle cu țuică", iar împrejurarea că din
conținutul discuțiilor telefonice dintre L. și
P. rezultă într-o formă extrem de
voalată că „sunt băiat bun și că dau și
ei o țuică" (adică nu poate fi considerat că aceasta poate constitui o
motivație serioasă și realistă a învinuirii aduse, petentul
neputând fi răspunzător de conținutul
convorbirilor telefonice dintre aceste două
persoane).
În ce privește
episodul referitor la pretinderea de către A.C. a sumei de 1000 euro de la cetățeanul
italian R.L. pentru a-i facilita
acestuia o
soluție mai favorabilă se precizează că acest lucru nu corespunde realității ș
i mai ales nu este dovedit sub nici o formă și cu
nici o probă administrată în această
cauză.
Examinând
actele și lucrările dosarului, în conformitate cu dispozițiile art
278
1
alin. (7) C. proc. pen. instanța
constată că plângerea este fondată, urmând a fi admisă
pentru următoarele
considerente:
Prin ordonanța din 24 septembrie 2008 dispusă în Dosar penal nr. 74/P/2007
al D.N.A - Serviciul Teritorial Alba s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală
a învinuitului A.C.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C.
pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a)
C. pen. și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ în cuantum de 1.000
lei RON.
În motivarea ordonanței se reține că față de A.C.G., care la momentul
comiterii faptelor avea gradul profesional de inspector principal de poliție în
cadrul I.P.J. Sibiu, Serviciul Cercetări Penale, prin rezoluția din 15 iunie 2008,
s-a dispus începerea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de luare de
mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr.
78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen.
S-a reținut că învinuitul în cursul anului 2006, a primit de la agenții de poliție L.C. și P.A. două sticle cu țuică, întrucât în cadrul
exercitării atribuțiilor de serviciu a participat la întocmirea unui referat cu
propunerea de declinare a competenței la D.I.I.C.O.T. și aflat spre
instrumentare la I.P.J. Hunedoara. De asemenea, s-a reținut că în cursul anului
2007 învinuitul i-a pretins cetățeanului italian R.L. suma de 1000 euro pentru
a propune o soluție favorabilă acestuia, cetățeanul italian fiind cercetat într-o
cauză penală de către A.C.G. În vederea obținerii sumei solicitate, învinuitul
a consemnat pe verso dovezii mențiunile „E 1000" și a întinat-o
lui R.L., după ce anterior obținuse pentru acesta
prelungirea valabilității
dreptului de a conduce autovehiculele pe
drumurile publice.
Prin ordonanța din 25 februarie 2008 aceluiași parchet, față de numitul
A.C.G. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni,
cu caracter administrativ pentru infracțiunile prezentate mai sus,
apreciindu-se că faptele în conținutul lor concret nu prezintă gradul de
pericol social al unei infracțiuni, iar aplicarea acestei sancțiuni este
suficientă pentru scopul educativ și preventiv al pedepsei.
Ulterior, învinuitul A.C.G., prin mandatar avocat, a formulat în termen
legal o plângere împotriva acestei ordonanțe, criticând soluția pentru motive
de nelegalitate și netemeinicie. Prin ordonanța nr. 95/II/2/2008 din 10 aprilie
2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia s-a dispus admiterea plângerii
petentului A.C.G., infirmarea ordonanței nr. 74/P/2007 din 25 februarie 2008
emisă de aceiași unitate de parchet, reluarea și redeschiderea urmăririi
penale.
Luând în considerare întregul material probator administrat în cauză a
rezultat în mod evident că învinuitul A.C.G., cu ocazia exercitării atribuțiilor
profesionale, în calitate de lucrător în cadrul Serviciului de cercetări penale
a participat la întocmirea, referatului de declinare a competenței în Dosarul nr.
50/8/P/2006, beneficiind ulterior de două sticle cu țuică de la numiții L.C. și
P.A., care erau cointeresați nu atât în soluționarea judicioasă a cauzei cât în
întocmirea referatului de declinare a competenței și a unor fișe statistice până
la un anumit termen.
Rezultă fără echivoc că întocmirea acestor fișe și înregistrarea lor în
evidența operativă a I.P.J. Hunedoara, nu se putea realiza decât în situația
existenței referatului de declinare a competenței, învinuitul dându-ți acceptul
referitor la conținutul acestuia. Este de observat că Dosarul nr. 50/8/P/2006 a
fost soluționat și înaintat parchetului competent doar în cursul lunii iulie
2006, deși referatul și cele 12 fișe statistice fuseseră întocmite și înregistrate
cu data de 30 iunie 2006.
Acest mecanism artificial neconform cu bunele
practici, care a avut drept scop
înregistrarea în evidența operativă a unui număr de 12
infracțiuni constatate de ca organele de poliție pentru situația încheiată la
finele luni iunie 2006 (respectiv semestrul I 2006), nu putea fi înfăptuit
decât cu sprijinul învinuitului A.C.G. - ofițer de cercetare penală, cum de
altfel se și proceda la nivelul unității. Tocmai în contextul urgentării
întocmirii unor astfel de acte și a faptului o derulare firească în soluționarea
dosarului (iulie 2006) nu era favorabilă pentru acțiunea înregistrării celor 12
infracțiuni ca și indicator pozitiv în activitatea de constatare, conturează în
speță atât împrejurarea comiterii infracțiunii de luare de mită cât și motivul celor
doi lucrătorii operativi de a oferi sticle cu țuică drept recompensă pentru
sprijinul acordat.
În ce privește episodul referitor la pretinderea de către învinuitul A.C.G.
a sumei de 1000 euro pentru a facilita acestuia o soluție mai favorabilă, s-a remarcat
că această pretindere s-a concretizat prin depunerea de către învinuit în
dovadă a următorului scris „E 1000", dovada fiind înmânată denunțătorului
R.L. Un astfel de mod de operare trebuie coroborat fără echivoc cu calitatea
profesională a învinuitului și anume aceea de ofițer de poliție, care deține o
pregătire specializată în cadrul Serviciului cercetări penale, adaptându-și
astfel comportamentul infracțional în vederea producerii rezultatului urmărit.
Mai mult ca atât, activitățile infracționale desfășurate de învinuit au
fost precedate de elemente pregătitoare specifice, acesta fiind implicat în
prelungirea valabilității (dovezii) dreptului de a conduce autovehicule pe
drumurile publice pentru R.L.
Prin ordonanța din 14 noiembrie 2008 dispusă în Dosar penal nr. 385/II/2/2008
al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia s-a respins plângerea petentului A.C.G.
formulată împotriva ordonanței 74/P/2007 din 24 septembrie 2008.
Analizând probele dosarului, instanța constată că temeiul juridic al
soluției de scoatere de sub urmărire penală este greșit, urmând a fi modificat
în sensul aplicării art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Ambele ordonanțe atacate rețin starea de fapt așa cum am arătat mai sus,
însă nu fac referire în concret la nici o probă administrată în dosar care să
susțină situația
de fapt, arătând doar, în
mod general că, din materialul probator administrat în cauză
rezultă în mod evident că învinuitul a participat
la întocmirea referatului de declinare
a competenței în Dosar nr. 50/8/P/2006
beneficiind ulterior de două sticle cu țuică de la numiții L.C. și P.A. și că
același învinuit a pretins suma de 1.000 euro pentru a facilita denunțătorului
R.L. o soluție favorabilă.
În ceea ce privește prima faptă reținută de procuror în sarcina petentului,
constând în primirea a două sticle cu țuică întrucât a participat la întocmirea
unui referat cu propunere de declinare a competenței, instanța reține că
această faptă nu există.
Probele administrate în dosar în legătură cu această faptă sunt
procesul-verbal e transcriere a convorbirii telefonice din data de 30 iunie 2006
ora 16,15 purtată între L.C. și P.A., declarația martorului P.A. (fila 172 dos.
urmărire penală) și a martorului L.C. (fila 165 dos. urmărire penală).
Martorul P.A. declară că în mod sigur nu a dat țuică nici lui L.C. nici
lui A.C., nici atunci nici cu altă ocazie, și nu cunoaște dacă L. i-a dat lui A.
așa ceva. In același sens este și declarația martorului L.C.
Din convorbirea telefonică purtată la data de 30 iunie 2006 (fila 75),
reiese doar împrejurarea că L.C. i-a solicitat lui P.A. să aducă o sticlă de
„vinars" pentru A., urmând să pună și din partea sa una.
Nici o altă probă nu dovedește faptul reținut prin ordonanțe, acela că
petentul A. ar fi primit efectiv cele două sticle de țuică, despre care
discutau la telefon L.C. și P.A. Această discuție nu dovedește că eventuala
înțelegere a celor doi s-a și materializat, cu atât mai mult cu cât, numitul P.A.,
audiat în calitate de martor, a negat faptul că ar fi dat țuică lui L. sau A.
Este inadmisibil a fi sancționată o persoană, chiar și cu amendă cu
caracter administrativ, în lipsa unor probe certe că se face vinovat de
acuzațiile ce i se aduc, probe care, așa cum rezultă din cele expuse mai sus,
lipsesc, motiv pentru care instanța reține că pentru această faptă scoaterea de
sub urmărire penală trebuia să se întemeieze pe dispozițiile art. 10 lit. a) C.
proc. pen. și nu pe dispozițiile art. 10 lit. b)
1
C. proc. pen., cum
s-a dispus prin ordonanțele atacate.
Cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentului A.C. se referă la
aceea că ar fi pretins cetățeanului italian R.L. suma de 1.000 euro pentru a
propune o soluție favorabilă cetățeanului italian în cauza penală aflată în
lucru, consemnând pe verso la dovada „E 1000".
Cu privire la această faptă au fost audiate mai multe persoane în
calitate de martori, și numitul A.C. în calitate de învinuit.
În acest sens, reținem declarațiile martorilor A.A.M. (fila 94 d.u.p.)
și R.L. în conformitate cu care, atunci când au mers la învinuit pentru a
ridica dovada de prelungire a dreptului de a circula a lui R.L., pe verso era
trecută mențiunea „E 1000", din care aceștia au înțeles că li se pretinde
suma de 1.000 euro. Despre faptul că martora a discutat despre această mențiune
de pe
io vadă cu cetățeanul italian, rezultă
din declarația martorului C.M., căruia
: ei doi i-au arătat dovada după
ce au primit-o de la A.
Având în vedere aceste acuzații, în cauză s-au efectuat un număr de
patru rapoarte de expertize grafice, dintre care unul (raportul de expertiză
criminalistică, nr. 170 din 13 iulie 2007) arată că nu se poate stabili autorul
mențiunii „E 1000".
Însă toate celelalte trei rapoarte din 1 octombrie 2007 întocmit de
I.G.P. - Institutul de Criminalistică, din 6 martie 2007 întocmit de I.P.J.
Alba -
Serviciul Criminalistic și din 11
aprilie 2007 întocmit de Laboratorul Interjudețean de
Expertize
Criminalistice Cluj, au concluzionat în sensul că mențiunea
“
E 1.000” de pe verso actului dovadă
a fost probabil realizată prin scriere de către numitul R.L.
Mai mult, raportul din 1 octombrie 2007 întocmit de I.G.P. - Institutul
de Criminalistică București (fila 216) îl exclude pe învinuitul A.C.G. din
sfera persoanelor care ar fi putut scrie mențiunea, concluzionând expres în
sensul că nu a fost executată de acesta.
Luând în considerare concluziile probelor științifice de mai sus,
rezultă deci faptul că acuzațiile aduse petentului sunt nefondate, constituind
de fapt indicii chiar în defavoarea martorului R.L., creându-se suspiciunea că
acesta ar fi fost cel care a scris suma de bani pe dovada pe care a lăsat-o
petentului.
Este important de menționat faptul că, numitul A.C. in legătură cu
același incident rutier, a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzută de art.
254 alin. (1) C. pen.
raportat la art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea 78/2000, fapta constând
în
aceea că a pretins și a primit de la același cetățean italian R.L. sumei de 100
euro și 200 euro pentru a urgenta efectuarea actelor de cercetare penală și de
a propune o soluție favorabilă în cauza învinuitului.
Prin sentința penală nr. 23 din 20 februarie 2008
pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia
în Dosarul penal nr. 855/57/2007 inculpatul A.C.G. a
fost achitat baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.
a C. proc. pen., hotărâre care a rămas definitivă prin respingerea recursului (Decizia
penală nr. 2749 din 11 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție în Dosarul penal 855/57/2007).
În consecință, în baza art. 278
1
alin. (8) lit. b) C. proc.
pen., instanța a admis plângerea petentului A.C.G. împotriva ordonanței din 24
septembrie 2008 dispusă în Dosar penal nr. 74/P/2007 al D.N.A. - Serviciul
Teritorial Alba și a ordonanței din 14 noiembrie 2008 dispusă în Dosar penal nr.
385/II/2/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba și în consecință:
A desființat ordonanțele atacate.
A schimbat temeiul juridic al soluției de scoatere de sub urmărire
penală din art. 11 pct. 1 lit. b) rap. la art. 10 lit. b)
1
C. proc.
pen. în art. 11 pct. 1 lit. b) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
A
înlăturat aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ învinuitului cuantum
de 1000 lei.
II.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia
solicitând casarea sentinței recurate și în rejudecare respingerea ca nefondată
a plângerii formulată de petent împotriva ordonanței nr. 74/P/2007 din 24
septembrie 2008 a D.N.A. Serviciul Teritorial Alba Iulia și menținerea
ordonanței procurorului nr. 74/P/2007 din 24 septembrie 2008.
S-a
motivat că:
1.
Împrejurarea comiterii infracțiunii de luare de mită în modalitatea primirii
sticlelor de țuică și motivul celor doi lucrători operativi L. și P. de a le
oferi rezultă din starea de fapt, așa cum a fost reținută în urma probatoriului
administrat:
-
întocmirea referatului de declinare a competenței și, implicit, a fișelor
statistice, a avut drept scop înregistrarea în evidența operativă a unui număr
de 12 infracțiuni;
-
acest mecanism artificial, care a avut drept scop înregistrarea în evidența
operativă a unui număr de 12 infracțiuni pentru situația pe semestrul I 2006 nu
putea fi înfăptuit decât cu sprijinul învinuitului A. și constituia un
indicator pozitiv în activitatea de constatare a organelor de urmărire penală.
2.
Acțiunea de pretindere a celor 1.000 euro de către același învinuit este
plauzibilă și rezultă din faptul că:
-
această pretindere s-a făcut de către un ofițer de poliție, specializat să își
desfășoare activitatea în cadrul Serviciului cercetări penale.
-
activitățile infracționale desfășurate de învinuit au fost precedate de
elemente pregătitoare specifice, acesta fiind implicat în prelungirea
valabilității (dovezii) dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile
publice pentru R.L.
Examinând
actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de critică invocate,
Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia se
privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art.
385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât în mod legal prima instanță a constatat că temeiul
juridic reprezentat de dispozițiile art. 10 lit. b)
1
C. proc. pen.
al soluției de scoatere de sub urmărirea penală dispusă prin ordonanța
procurorilor D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia nr. 74/P/2007 din 24
septembrie 2008 este greșit și a fost schimbat cu cel prevăzut de art. 10 lit. a)
C. proc. pen. Cu titlu de premisă se reține că prin ordonanța atacată
susmenționată s-a indicat cu titlu generic că
din
materialul probator administrat în cauză
rezultă în mod evident că învinuitul a participat la întocmirea
referatului de declinare
a competenței în Dosar nr. 50/8/P/2006 beneficiind
ulterior de două sticle cu țuică de la numiții L.C. și P.A. și că același învinuit
a pretins suma de 1.000 euro pentru a facilita denunțătorului R.L. o soluție
favorabilă.
În ceea ce privește prima faptă reținută de procuror în sarcina
petentului, constând în primirea a două sticle cu țuică întrucât a participat
la întocmirea unui referat cu propunere de declinare a competenței, prima
instanță în mod justificat a reținut că această faptă nu există.
Probele administrate în dosar în legătură cu această faptă sunt
procesul-verbal de transcriere a convorbirii telefonice din data de 30 iunie 2006
ora 16,15 purtată între L.C. și P.A., declarația martorului P.A. (fila 172 dos.
urmărire penală) și a martorului L.C. (fila 165 dos. urmărire penală).
Martorul P.A. a declarat că nu a dat țuică nici lui L.C. nici lui A.C.,
nici atunci nici cu altă ocazie, și nu cunoaște dacă L. i-a dat lui A. așa
ceva. In același sens este și declarația martorului L.C.
Din convorbirea telefonică purtată la data de 30 iunie 2006 (fila 75),
reiese doar împrejurarea că L.C. i-a solicitat lui P.A. să aducă o sticlă de
„vinars" pentru A., urmând să pună și din partea sa una.
Nici o altă probă nu dovedește faptul reținut prin ordonanțe, acela că
petentul A. ar fi primit efectiv cele două sticle de țuică, despre care
discutau la telefon L.C. și P.A. Această discuție nu dovedește că eventuala
înțelegere a celor doi s-a și materializat, cu atât mai mult cu cât, numitul P.A.,
audiat în calitate de martor, a negat faptul că ar fi dat țuică lui L. sau A.
Este justificată constatarea primei instanțe în sensul inadmisibilității
sancționării cu amendă administrativă în lipsa unor probe certe că se face
vinovat de acuzațiile ce i se aduc, probe care, așa cum rezultă din cele expuse
mai sus, lipsesc, motiv pentru care instanța de fond a reținut că pentru
această faptă scoaterea de sub urmărire penală trebuia să se întemeieze pe
dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. și nu pe dispozițiile art. 10 lit. b)
1
C. proc. pen., cum s-a dispus prin ordonanțele atacate.
Cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentului A.C. se referă la
aceea că ar fi pretins cetățeanului italian R.L. suma de 1.000 euro pentru a
propune o soluție favorabilă cetățeanului italian în cauza penală aflată în
lucru, consemnând pe verso la dovada „E 1000".
Cu privire la această faptă au fost audiate mai multe persoane în
calitate de martori, și numitul A.C. în calitate de învinuit.
În acest sens, s-au valorificat declarațiile martorilor A.A.M. (fila 94
d.u.p.) și R.L. în conformitate cu care, atunci când au mers la învinuit pentru
a ridica dovada de prelungire a dreptului de a circula a lui R.L., pe verso era
trecută mențiunea „E 1000", din care aceștia au înțeles că li se pretinde
suma de 1.000 euro. Despre faptul că martora a discutat despre această mențiune
de pe do
vadă cu cetățeanul italian, rezultă
din declarația martorului C.M., căruia
cei doi i-au arătat-o după ce au
primit-o de la intimatul A.
Având în vedere aceste acuzații, în cauză s-au efectuat un număr de
patru rapoarte de expertize grafice, dintre care unul (raportul de expertiză
criminalistică din 13 iulie 2007) arată că nu se poate stabili autorul
mențiunii „E 1000".
Însă toate celelalte trei rapoarte din 1 octombrie 2007 întocmit de
I.G.P. - Institutul de Criminalistică, din 6 martie 2007 întocmit de I.P.J.
Alba -
Serviciul Criminalistic și din 11
aprilie 2007 întocmit de Laboratorul Interjudețean de
Expertize
Criminalistice Cluj, au concluzionat în sensul că mențiunea „E 1.000” de pe
verso actului dovadă a fost probabil realizată prin scriere de către numitul R.L.
Mai mult, raportul din 1 octombrie 2007 întocmit de I.G.P. - Institutul
de Criminalistică București (fila 216) îl exclude pe învinuitul A.C.G. din
sfera persoanelor care ar fi putut scrie mențiunea, concluzionând expres în
sensul că nu a fost executată de acesta.
Luând în considerare concluziile probelor științifice de mai sus,
rezultă că acuzațiile aduse petentului sunt nefondate, constituind de fapt
indicii chiar în defavoarea martorului R.L., creându-se suspiciunea că acesta
ar fi fost cel care a scris suma de bani pe dovada pe care a lăsat-o
petentului.
Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu
soluționarea recursului de față al unității de parchet să rămână în sarcina
statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. -
Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 31 din 11 martie
2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, privind pe intimatul petent A.C.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu
soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, rămân în
sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 01 iulie 2009.