ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2525/2009

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 31 din 11 martie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis plângerea formulată de petentul A.C. împotriva ordonanței din 24 septembrie 2008 dispusă în Dosar penal nr. 74/P/2007 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba și a ordonanței din 14 noiembrie 2008 dispusă în Dosar penal nr. 385/II/2/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba și în consecință: A desființat ordonanțele atacate. A schimbat temeiul juridic al soluției de scoatere de sub urmărire penală din art. 11 pct. 1 lit. b) rap. la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. în art. 11 pct. 1 lit. b) rap. la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. A înlăturat aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ învinuitului în cuantum de 1000 lei. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. S-a constatat că prin plângerea formulată de petentul A.C.G. s-a solicitat desființarea ordonanței din 24 septembrie 2008 dispusă în Dosar penal nr. 74/P/2007 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba și a ordonanței din 14 noiembrie 2008 dispusă în Dosar nr. 385/II/2/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba și schimbarea temeiului juridic al scoaterii de sub urmărire penală din art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. în art. 10 lit. a) C. proc. pen. In motivarea plângerii petentul arată că organele de anchetă au apreciat că A.C. cu ocazia exercitării atribuțiilor profesionale, în calitate de lucrător în cadrul Serviciului de Cercetări Penale a participat la întocmirea referatului de declinare a competenței în Dosarul nr. 50/8/P/2006 beneficiind ulterior de două sticle cu țuică de prune de la numiții L.C.

și P.A. care erau cointeresau, nu atât în soluționarea judicioasă a cauzei, cât în întocmirea referatului de declinare a competenței și a unor fișe statistice până la un anumit termen. S-a mai reținut de asemenea că ar rezulta fără echivoc că întocmirea acestor fișe și înregistrarea lor în evidenta operativa a I.P.J. Hunedoara, nu se putea realiza decât în situația existenței referatului de declinare a competenței și că petentul și-a dat acceptul referitor conținutul acesteia. Cât privește susținerea că acest mecanism artificial neconform cu bunele practice, care a avut drept scop înregistrarea în evidența operativă a unui număr 12 infracțiuni constatate de către organele de poliție pentru situația încheiată semestrul unu 2006 nu putea fi înfăptuit decât cu sprijinul învinuitului A.C.

consideră că este o susținere gratuită pentru că nu învinuitul este cel care a dat naștere unor astfel de practici (dacă ea există într-adevăr) și nu a avut niciodată în nici o împrejurare vreo tangență sau vreo atribuție pe această linie. Lucrătorul operativ (judiciar circulație economic arme, etc.) întocmește procesul verbal sesizare, face actele premergătoare și dacă constată existența vreunui caz de declinare a competenței în favoare unui alt organ întocmește un referat de declinare a acesteia. După întocmirea unui referat de acest gen se întocmesc (tot de către lucrătorul operativ) fișele statistice (fișa persoanei și fișa infracțiunii). Aceste fișe se trec în evidența IPJ Hunedoara ca și infracțiuni constatate pe numele lucrătorului care le întocmește (în speță L. și P.).

Nefiind începută urmărirea penală, obligația de întocmire a referatelor și a celor 12 fișe le revenea celor doi agenți. Așa după cum se poate observa referatul de declinare a competenței este întocmit în numele lui L. iar cele 12 fișe sunt întocmite pe numele lui L. - 6 bucăți și P. - 6 bucăți fiind scrise de către L. Conform normelor procedurale nici referatul întocmit și nici fișele nu trebuie ș i nu aveau cum să ajungă pe la petent sau alt lucrător de cercetări penale. Cele 12 fișe se vizează și se aprobă de către șeful Serviciului operativ și de către unul dintre cei doi adjuncți ai I.P.J. Hunedoara.

Petentul arată că nu putea fi implicat, în maniera descrisă mai sus în ajutorul acordat celor doi agenți precum și de faptul că ar fi primit pentru „serviciile prestate două sticle cu țuică", iar împrejurarea că din conținutul discuțiilor telefonice dintre L. și P. rezultă într-o formă extrem de voalată că „sunt băiat bun și că dau și ei o țuică" (adică nu poate fi considerat că aceasta poate constitui o motivație serioasă și realistă a învinuirii aduse, petentul neputând fi răspunzător de conținutul convorbirilor telefonice dintre aceste două persoane). În ce privește episodul referitor la pretinderea de către A.C. a sumei de 1000 euro de la cetățeanul italian R.L. pentru a-i facilita acestuia o soluție mai favorabilă se precizează că acest lucru nu corespunde realității ș i mai ales nu este dovedit sub nici o formă și cu nici o probă administrată în această cauză.

Examinând actele și lucrările dosarului, în conformitate cu dispozițiile art 278 1 alin. (7) C. proc. pen. instanța constată că plângerea este fondată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente: Prin ordonanța din 24 septembrie 2008 dispusă în Dosar penal nr. 74/P/2007 al D.N.A - Serviciul Teritorial Alba s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.C.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 lei RON. În motivarea ordonanței se reține că față de A.C.G., care la momentul comiterii faptelor avea gradul profesional de inspector principal de poliție în cadrul I.P.J.

Sibiu, Serviciul Cercetări Penale, prin rezoluția din 15 iunie 2008, s-a dispus începerea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen. S-a reținut că învinuitul în cursul anului 2006, a primit de la agenții de poliție L.C. și P.A. două sticle cu țuică, întrucât în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu a participat la întocmirea unui referat cu propunerea de declinare a competenței la D.I.I.C.O.T. și aflat spre instrumentare la I.P.J. Hunedoara. De asemenea, s-a reținut că în cursul anului 2007 învinuitul i-a pretins cetățeanului italian R.L. suma de 1000 euro pentru a propune o soluție favorabilă acestuia, cetățeanul italian fiind cercetat într-o cauză penală de către A.C.G.

În vederea obținerii sumei solicitate, învinuitul a consemnat pe verso dovezii mențiunile „E 1000" și a întinat-o lui R.L., după ce anterior obținuse pentru acesta prelungirea valabilității dreptului de a conduce autovehiculele pe drumurile publice. Prin ordonanța din 25 februarie 2008 aceluiași parchet, față de numitul A.C.G. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni, cu caracter administrativ pentru infracțiunile prezentate mai sus, apreciindu-se că faptele în conținutul lor concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar aplicarea acestei sancțiuni este suficientă pentru scopul educativ și preventiv al pedepsei. Ulterior, învinuitul A.C.G., prin mandatar avocat, a formulat în termen legal o plângere împotriva acestei ordonanțe, criticând soluția pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin ordonanța nr. 95/II/2/2008 din 10 aprilie 2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia s-a dispus admiterea plângerii petentului A.C.G., infirmarea ordonanței nr. 74/P/2007 din 25 februarie 2008 emisă de aceiași unitate de parchet, reluarea și redeschiderea urmăririi penale. Luând în considerare întregul material probator administrat în cauză a rezultat în mod evident că învinuitul A.C.G., cu ocazia exercitării atribuțiilor profesionale, în calitate de lucrător în cadrul Serviciului de cercetări penale a participat la întocmirea, referatului de declinare a competenței în Dosarul nr. 50/8/P/2006, beneficiind ulterior de două sticle cu țuică de la numiții L.C. și P.A., care erau cointeresați nu atât în soluționarea judicioasă a cauzei cât în întocmirea referatului de declinare a competenței și a unor fișe statistice până la un anumit termen.

Rezultă fără echivoc că întocmirea acestor fișe și înregistrarea lor în evidența operativă a I.P.J. Hunedoara, nu se putea realiza decât în situația existenței referatului de declinare a competenței, învinuitul dându-ți acceptul referitor la conținutul acestuia. Este de observat că Dosarul nr. 50/8/P/2006 a fost soluționat și înaintat parchetului competent doar în cursul lunii iulie 2006, deși referatul și cele 12 fișe statistice fuseseră întocmite și înregistrate cu data de 30 iunie 2006. Acest mecanism artificial neconform cu bunele practici, care a avut drept scop înregistrarea în evidența operativă a unui număr de 12 infracțiuni constatate de ca organele de poliție pentru situația încheiată la finele luni iunie 2006 (respectiv semestrul I 2006), nu putea fi înfăptuit decât cu sprijinul învinuitului A.C.G.

- ofițer de cercetare penală, cum de altfel se și proceda la nivelul unității. Tocmai în contextul urgentării întocmirii unor astfel de acte și a faptului o derulare firească în soluționarea dosarului (iulie 2006) nu era favorabilă pentru acțiunea înregistrării celor 12 infracțiuni ca și indicator pozitiv în activitatea de constatare, conturează în speță atât împrejurarea comiterii infracțiunii de luare de mită cât și motivul celor doi lucrătorii operativi de a oferi sticle cu țuică drept recompensă pentru sprijinul acordat. În ce privește episodul referitor la pretinderea de către învinuitul A.C.G. a sumei de 1000 euro pentru a facilita acestuia o soluție mai favorabilă, s-a remarcat că această pretindere s-a concretizat prin depunerea de către învinuit în dovadă a următorului scris „E 1000", dovada fiind înmânată denunțătorului R.L.

Un astfel de mod de operare trebuie coroborat fără echivoc cu calitatea profesională a învinuitului și anume aceea de ofițer de poliție, care deține o pregătire specializată în cadrul Serviciului cercetări penale, adaptându-și astfel comportamentul infracțional în vederea producerii rezultatului urmărit. Mai mult ca atât, activitățile infracționale desfășurate de învinuit au fost precedate de elemente pregătitoare specifice, acesta fiind implicat în prelungirea valabilității (dovezii) dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru R.L. Prin ordonanța din 14 noiembrie 2008 dispusă în Dosar penal nr. 385/II/2/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia s-a respins plângerea petentului A.C.G.

formulată împotriva ordonanței 74/P/2007 din 24 septembrie 2008. Analizând probele dosarului, instanța constată că temeiul juridic al soluției de scoatere de sub urmărire penală este greșit, urmând a fi modificat în sensul aplicării art. 10 lit. a) C. proc. pen. Ambele ordonanțe atacate rețin starea de fapt așa cum am arătat mai sus, însă nu fac referire în concret la nici o probă administrată în dosar care să susțină situația de fapt, arătând doar, în mod general că, din materialul probator administrat în cauză rezultă în mod evident că învinuitul a participat la întocmirea referatului de declinare a competenței în Dosar nr. 50/8/P/2006 beneficiind ulterior de două sticle cu țuică de la numiții L.C.

și P.A. și că același învinuit a pretins suma de 1.000 euro pentru a facilita denunțătorului R.L. o soluție favorabilă. În ceea ce privește prima faptă reținută de procuror în sarcina petentului, constând în primirea a două sticle cu țuică întrucât a participat la întocmirea unui referat cu propunere de declinare a competenței, instanța reține că această faptă nu există. Probele administrate în dosar în legătură cu această faptă sunt procesul-verbal e transcriere a convorbirii telefonice din data de 30 iunie 2006 ora 16,15 purtată între L.C. și P.A., declarația martorului P.A. (fila 172 dos. urmărire penală) și a martorului L.C. (fila 165 dos. urmărire penală). Martorul P.A. declară că în mod sigur nu a dat țuică nici lui L.C.

nici lui A.C., nici atunci nici cu altă ocazie, și nu cunoaște dacă L. i-a dat lui A. așa ceva. In același sens este și declarația martorului L.C. Din convorbirea telefonică purtată la data de 30 iunie 2006 (fila 75), reiese doar împrejurarea că L.C. i-a solicitat lui P.A. să aducă o sticlă de „vinars" pentru A., urmând să pună și din partea sa una. Nici o altă probă nu dovedește faptul reținut prin ordonanțe, acela că petentul A. ar fi primit efectiv cele două sticle de țuică, despre care discutau la telefon L.C. și P.A.

Această discuție nu dovedește că eventuala înțelegere a celor doi s-a și materializat, cu atât mai mult cu cât, numitul P.A., audiat în calitate de martor, a negat faptul că ar fi dat țuică lui L. sau A. Este inadmisibil a fi sancționată o persoană, chiar și cu amendă cu caracter administrativ, în lipsa unor probe certe că se face vinovat de acuzațiile ce i se aduc, probe care, așa cum rezultă din cele expuse mai sus, lipsesc, motiv pentru care instanța reține că pentru această faptă scoaterea de sub urmărire penală trebuia să se întemeieze pe dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. și nu pe dispozițiile art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., cum s-a dispus prin ordonanțele atacate. Cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentului A.C.

se referă la aceea că ar fi pretins cetățeanului italian R.L. suma de 1.000 euro pentru a propune o soluție favorabilă cetățeanului italian în cauza penală aflată în lucru, consemnând pe verso la dovada „E 1000". Cu privire la această faptă au fost audiate mai multe persoane în calitate de martori, și numitul A.C. în calitate de învinuit. În acest sens, reținem declarațiile martorilor A.A.M. (fila 94 d.u.p.) și R.L. în conformitate cu care, atunci când au mers la învinuit pentru a ridica dovada de prelungire a dreptului de a circula a lui R.L., pe verso era trecută mențiunea „E 1000", din care aceștia au înțeles că li se pretinde suma de 1.000 euro.

Despre faptul că martora a discutat despre această mențiune de pe io vadă cu cetățeanul italian, rezultă din declarația martorului C.M., căruia : ei doi i-au arătat dovada după ce au primit-o de la A. Având în vedere aceste acuzații, în cauză s-au efectuat un număr de patru rapoarte de expertize grafice, dintre care unul (raportul de expertiză criminalistică, nr. 170 din 13 iulie 2007) arată că nu se poate stabili autorul mențiunii „E 1000". Însă toate celelalte trei rapoarte din 1 octombrie 2007 întocmit de I.G.P. - Institutul de Criminalistică, din 6 martie 2007 întocmit de I.P.J. Alba - Serviciul Criminalistic și din 11 aprilie 2007 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj, au concluzionat în sensul că mențiunea “ E 1.000” de pe verso actului dovadă a fost probabil realizată prin scriere de către numitul R.L.

Mai mult, raportul din 1 octombrie 2007 întocmit de I.G.P. - Institutul de Criminalistică București (fila 216) îl exclude pe învinuitul A.C.G. din sfera persoanelor care ar fi putut scrie mențiunea, concluzionând expres în sensul că nu a fost executată de acesta. Luând în considerare concluziile probelor științifice de mai sus, rezultă deci faptul că acuzațiile aduse petentului sunt nefondate, constituind de fapt indicii chiar în defavoarea martorului R.L., creându-se suspiciunea că acesta ar fi fost cel care a scris suma de bani pe dovada pe care a lăsat-o petentului. Este important de menționat faptul că, numitul A.C. in legătură cu același incident rutier, a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea 78/2000, fapta constând în aceea că a pretins și a primit de la același cetățean italian R.L. sumei de 100 euro și 200 euro pentru a urgenta efectuarea actelor de cercetare penală și de a propune o soluție favorabilă în cauza învinuitului. Prin sentința penală nr. 23 din 20 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul penal nr. 855/57/2007 inculpatul A.C.G. a fost achitat baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a C. proc. pen., hotărâre care a rămas definitivă prin respingerea recursului (Decizia penală nr. 2749 din 11 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul penal 855/57/2007).

În consecință, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., instanța a admis plângerea petentului A.C.G. împotriva ordonanței din 24 septembrie 2008 dispusă în Dosar penal nr. 74/P/2007 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba și a ordonanței din 14 noiembrie 2008 dispusă în Dosar penal nr. 385/II/2/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba și în consecință: A desființat ordonanțele atacate. A schimbat temeiul juridic al soluției de scoatere de sub urmărire penală din art. 11 pct. 1 lit. b) rap. la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. în art. 11 pct. 1 lit. b) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. A înlăturat aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ învinuitului cuantum de 1000 lei. II.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia solicitând casarea sentinței recurate și în rejudecare respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petent împotriva ordonanței nr. 74/P/2007 din 24 septembrie 2008 a D.N.A.

Serviciul Teritorial Alba Iulia și menținerea ordonanței procurorului nr. 74/P/2007 din 24 septembrie 2008. S-a motivat că: 1. Împrejurarea comiterii infracțiunii de luare de mită în modalitatea primirii sticlelor de țuică și motivul celor doi lucrători operativi L. și P. de a le oferi rezultă din starea de fapt, așa cum a fost reținută în urma probatoriului administrat: - întocmirea referatului de declinare a competenței și, implicit, a fișelor statistice, a avut drept scop înregistrarea în evidența operativă a unui număr de 12 infracțiuni; - acest mecanism artificial, care a avut drept scop înregistrarea în evidența operativă a unui număr de 12 infracțiuni pentru situația pe semestrul I 2006 nu putea fi înfăptuit decât cu sprijinul învinuitului A. și constituia un indicator pozitiv în activitatea de constatare a organelor de urmărire penală.

2. Acțiunea de pretindere a celor 1.000 euro de către același învinuit este plauzibilă și rezultă din faptul că: - această pretindere s-a făcut de către un ofițer de poliție, specializat să își desfășoare activitatea în cadrul Serviciului cercetări penale. - activitățile infracționale desfășurate de învinuit au fost precedate de elemente pregătitoare specifice, acesta fiind implicat în prelungirea valabilității (dovezii) dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru R.L. Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de critică invocate, Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

- Serviciul Teritorial Alba Iulia se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta întrucât în mod legal prima instanță a constatat că temeiul juridic reprezentat de dispozițiile art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. al soluției de scoatere de sub urmărirea penală dispusă prin ordonanța procurorilor D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia nr. 74/P/2007 din 24 septembrie 2008 este greșit și a fost schimbat cu cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. Cu titlu de premisă se reține că prin ordonanța atacată susmenționată s-a indicat cu titlu generic că din materialul probator administrat în cauză rezultă în mod evident că învinuitul a participat la întocmirea referatului de declinare a competenței în Dosar nr. 50/8/P/2006 beneficiind ulterior de două sticle cu țuică de la numiții L.C.

și P.A. și că același învinuit a pretins suma de 1.000 euro pentru a facilita denunțătorului R.L. o soluție favorabilă. În ceea ce privește prima faptă reținută de procuror în sarcina petentului, constând în primirea a două sticle cu țuică întrucât a participat la întocmirea unui referat cu propunere de declinare a competenței, prima instanță în mod justificat a reținut că această faptă nu există. Probele administrate în dosar în legătură cu această faptă sunt procesul-verbal de transcriere a convorbirii telefonice din data de 30 iunie 2006 ora 16,15 purtată între L.C. și P.A., declarația martorului P.A. (fila 172 dos. urmărire penală) și a martorului L.C. (fila 165 dos. urmărire penală). Martorul P.A.

a declarat că nu a dat țuică nici lui L.C. nici lui A.C., nici atunci nici cu altă ocazie, și nu cunoaște dacă L. i-a dat lui A. așa ceva. In același sens este și declarația martorului L.C. Din convorbirea telefonică purtată la data de 30 iunie 2006 (fila 75), reiese doar împrejurarea că L.C. i-a solicitat lui P.A. să aducă o sticlă de „vinars" pentru A., urmând să pună și din partea sa una. Nici o altă probă nu dovedește faptul reținut prin ordonanțe, acela că petentul A. ar fi primit efectiv cele două sticle de țuică, despre care discutau la telefon L.C. și P.A.

Această discuție nu dovedește că eventuala înțelegere a celor doi s-a și materializat, cu atât mai mult cu cât, numitul P.A., audiat în calitate de martor, a negat faptul că ar fi dat țuică lui L. sau A. Este justificată constatarea primei instanțe în sensul inadmisibilității sancționării cu amendă administrativă în lipsa unor probe certe că se face vinovat de acuzațiile ce i se aduc, probe care, așa cum rezultă din cele expuse mai sus, lipsesc, motiv pentru care instanța de fond a reținut că pentru această faptă scoaterea de sub urmărire penală trebuia să se întemeieze pe dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. și nu pe dispozițiile art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., cum s-a dispus prin ordonanțele atacate.

Cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentului A.C. se referă la aceea că ar fi pretins cetățeanului italian R.L. suma de 1.000 euro pentru a propune o soluție favorabilă cetățeanului italian în cauza penală aflată în lucru, consemnând pe verso la dovada „E 1000". Cu privire la această faptă au fost audiate mai multe persoane în calitate de martori, și numitul A.C. în calitate de învinuit. În acest sens, s-au valorificat declarațiile martorilor A.A.M. (fila 94 d.u.p.) și R.L. în conformitate cu care, atunci când au mers la învinuit pentru a ridica dovada de prelungire a dreptului de a circula a lui R.L., pe verso era trecută mențiunea „E 1000", din care aceștia au înțeles că li se pretinde suma de 1.000 euro.

Despre faptul că martora a discutat despre această mențiune de pe do vadă cu cetățeanul italian, rezultă din declarația martorului C.M., căruia cei doi i-au arătat-o după ce au primit-o de la intimatul A. Având în vedere aceste acuzații, în cauză s-au efectuat un număr de patru rapoarte de expertize grafice, dintre care unul (raportul de expertiză criminalistică din 13 iulie 2007) arată că nu se poate stabili autorul mențiunii „E 1000". Însă toate celelalte trei rapoarte din 1 octombrie 2007 întocmit de I.G.P. - Institutul de Criminalistică, din 6 martie 2007 întocmit de I.P.J. Alba - Serviciul Criminalistic și din 11 aprilie 2007 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj, au concluzionat în sensul că mențiunea „E 1.000” de pe verso actului dovadă a fost probabil realizată prin scriere de către numitul R.L.

Mai mult, raportul din 1 octombrie 2007 întocmit de I.G.P. - Institutul de Criminalistică București (fila 216) îl exclude pe învinuitul A.C.G. din sfera persoanelor care ar fi putut scrie mențiunea, concluzionând expres în sensul că nu a fost executată de acesta. Luând în considerare concluziile probelor științifice de mai sus, rezultă că acuzațiile aduse petentului sunt nefondate, constituind de fapt indicii chiar în defavoarea martorului R.L., creându-se suspiciunea că acesta ar fi fost cel care a scris suma de bani pe dovada pe care a lăsat-o petentului. Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluționarea recursului de față al unității de parchet să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 31 din 11 martie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, privind pe intimatul petent A.C. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 01 iulie 2009.