ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.07.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2525/2009

HOTĂRÂRE
01.07.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2525/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

31 din 11 martie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis

plângerea formulată de petentul A.C. împotriva ordonanței din 24 septembrie 2008

dispusă în Dosar penal nr. 74/P/2007 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba și a

ordonanței din 14 noiembrie 2008 dispusă în Dosar penal nr. 385/II/2/2008 al D.N.A.

- Serviciul Teritorial Alba și în consecință:

A desființat ordonanțele

atacate.

A schimbat temeiul juridic

al soluției de scoatere de sub urmărire penală din art. 11 pct. 1 lit. b) rap.

la art. 10 lit. b)

1

10 lit. a) C. proc. pen.

A înlăturat aplicarea

sancțiunii cu caracter administrativ învinuitului în cuantum de 1000 lei.

Cheltuielile judiciare

avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

S-a constatat că prin

plângerea formulată de

petentul A.C.G. s-a solicitat desființarea ordonanței din 24 septembrie 2008

dispusă în Dosar penal nr. 74/P/2007 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba și a

ordonanței din 14 noiembrie 2008 dispusă în Dosar nr. 385/II/2/2008 al D.N.A. -

Serviciul Teritorial Alba și schimbarea temeiului juridic al scoaterii de sub

urmărire penală din art. 10 lit. b)

1

a) C. proc. pen.

In motivarea

plângerii petentul arată că organele de anchetă au apreciat că A.C. cu ocazia

exercitării atribuțiilor profesionale, în calitate de lucrător în cadrul

Serviciului de Cercetări Penale a participat la întocmirea referatului de

declinare a competenței în Dosarul nr. 50/8/P/2006 beneficiind ulterior de două

sticle cu țuică de prune de la numiții L.C. și P.A. care erau cointeresau, nu

atât în soluționarea judicioasă a cauzei, cât în întocmirea referatului de

declinare a competenței și a unor fișe statistice până la un anumit termen. S-a

mai reținut de asemenea că ar rezulta fără echivoc că întocmirea acestor fișe

și înregistrarea lor în evidenta operativa a I.P.J. Hunedoara, nu se putea

realiza decât în situația existenței referatului de declinare a competenței și

că petentul și-a dat acceptul referitor conținutul acesteia.

Cât privește

susținerea că acest mecanism artificial neconform cu bunele practice, care a

avut drept scop înregistrarea în evidența operativă a unui număr 12 infracțiuni

constatate de către organele de poliție pentru situația încheiată semestrul unu

2006 nu putea fi înfăptuit decât cu sprijinul învinuitului A.C. consideră că

este o susținere gratuită pentru că nu învinuitul este cel care a dat naștere

unor astfel de practici (dacă ea există într-adevăr) și nu a avut niciodată în

nici o împrejurare vreo tangență sau vreo atribuție pe această linie.

Lucrătorul operativ (judiciar circulație economic arme, etc.) întocmește

procesul verbal sesizare, face actele premergătoare și dacă constată existența

vreunui caz de

declinare a competenței în

favoare unui alt organ întocmește un referat de declinare a

acesteia.

După întocmirea unui referat de acest gen se întocmesc (tot de către

lucrătorul operativ) fișele statistice (fișa

persoanei și fișa infracțiunii). Aceste fișe se

trec în evidența IPJ

Hunedoara ca și infracțiuni constatate pe numele lucrătorului care le

întocmește (în speță L. și P.).

Nefiind

începută urmărirea penală, obligația de întocmire a referatelor și a

celor 12 fișe le revenea celor doi agenți. Așa

după cum se poate observa referatul de

declinare a competenței este

întocmit în numele lui L. iar cele 12 fișe sunt întocmite pe numele lui L. - 6

bucăți și P. - 6 bucăți fiind scrise de către L.

Conform normelor procedurale nici referatul întocmit și nici fișele nu

trebuie ș

i nu

aveau cum să ajungă pe la petent sau alt lucrător de cercetări penale. Cele 12

fișe se vizează și se aprobă de către șeful

Serviciului operativ și de către unul dintre cei doi adjuncți ai I.P.J.

Hunedoara. Petentul arată că nu putea fi implicat, în maniera

descrisă

mai sus în ajutorul acordat celor doi agenți precum și de faptul că ar fi primit

pentru „serviciile prestate două sticle cu țuică", iar împrejurarea că din

conținutul discuțiilor telefonice dintre L. și

voalată că „sunt băiat bun și că dau și

ei o țuică" (adică nu poate fi considerat că aceasta poate constitui o

motivație serioasă și realistă a învinuirii aduse, petentul

neputând fi răspunzător de conținutul

convorbirilor telefonice dintre aceste două

persoane).

În ce privește

episodul referitor la pretinderea de către A.C. a sumei de 1000 euro de la cetățeanul

italian R.L. pentru a-i facilita

acestuia o

soluție mai favorabilă se precizează că acest lucru nu corespunde realității ș

i mai ales nu este dovedit sub nici o formă și cu

nici o probă administrată în această

cauză.

Examinând

actele și lucrările dosarului, în conformitate cu dispozițiile art

278

1

alin. (7) C. proc. pen. instanța

constată că plângerea este fondată, urmând a fi admisă

pentru următoarele

considerente:

Prin ordonanța din 24 septembrie 2008 dispusă în Dosar penal nr. 74/P/2007

al D.N.A - Serviciul Teritorial Alba s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală

a învinuitului A.C.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C.

pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a)

lei RON.

În motivarea ordonanței se reține că față de A.C.G., care la momentul

comiterii faptelor avea gradul profesional de inspector principal de poliție în

cadrul I.P.J. Sibiu, Serviciul Cercetări Penale, prin rezoluția din 15 iunie 2008,

s-a dispus începerea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de luare de

mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen.

S-a reținut că învinuitul în cursul anului 2006, a primit de la agenții de poliție L.C. și P.A. două sticle cu țuică, întrucât în cadrul

exercitării atribuțiilor de serviciu a participat la întocmirea unui referat cu

propunerea de declinare a competenței la D.I.I.C.O.T. și aflat spre

instrumentare la I.P.J. Hunedoara. De asemenea, s-a reținut că în cursul anului

2007 învinuitul i-a pretins cetățeanului italian R.L. suma de 1000 euro pentru

a propune o soluție favorabilă acestuia, cetățeanul italian fiind cercetat într-o

cauză penală de către A.C.G. În vederea obținerii sumei solicitate, învinuitul

a consemnat pe verso dovezii mențiunile „E 1000" și a întinat-o

lui R.L., după ce anterior obținuse pentru acesta

prelungirea valabilității

dreptului de a conduce autovehiculele pe

drumurile publice.

Prin ordonanța din 25 februarie 2008 aceluiași parchet, față de numitul

A.C.G. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni,

cu caracter administrativ pentru infracțiunile prezentate mai sus,

apreciindu-se că faptele în conținutul lor concret nu prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni, iar aplicarea acestei sancțiuni este

suficientă pentru scopul educativ și preventiv al pedepsei.

Ulterior, învinuitul A.C.G., prin mandatar avocat, a formulat în termen

legal o plângere împotriva acestei ordonanțe, criticând soluția pentru motive

de nelegalitate și netemeinicie. Prin ordonanța nr. 95/II/2/2008 din 10 aprilie

2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia s-a dispus admiterea plângerii

petentului A.C.G., infirmarea ordonanței nr. 74/P/2007 din 25 februarie 2008

emisă de aceiași unitate de parchet, reluarea și redeschiderea urmăririi

penale.

Luând în considerare întregul material probator administrat în cauză a

rezultat în mod evident că învinuitul A.C.G., cu ocazia exercitării atribuțiilor

profesionale, în calitate de lucrător în cadrul Serviciului de cercetări penale

a participat la întocmirea, referatului de declinare a competenței în Dosarul nr.

50/8/P/2006, beneficiind ulterior de două sticle cu țuică de la numiții L.C. și

P.A., care erau cointeresați nu atât în soluționarea judicioasă a cauzei cât în

întocmirea referatului de declinare a competenței și a unor fișe statistice până

la un anumit termen.

Rezultă fără echivoc că întocmirea acestor fișe și înregistrarea lor în

evidența operativă a I.P.J. Hunedoara, nu se putea realiza decât în situația

existenței referatului de declinare a competenței, învinuitul dându-ți acceptul

referitor la conținutul acestuia. Este de observat că Dosarul nr. 50/8/P/2006 a

fost soluționat și înaintat parchetului competent doar în cursul lunii iulie

2006, deși referatul și cele 12 fișe statistice fuseseră întocmite și înregistrate

cu data de 30 iunie 2006.

Acest mecanism artificial neconform cu bunele

practici, care a avut drept scop

înregistrarea în evidența operativă a unui număr de 12

infracțiuni constatate de ca organele de poliție pentru situația încheiată la

finele luni iunie 2006 (respectiv semestrul I 2006), nu putea fi înfăptuit

decât cu sprijinul învinuitului A.C.G. - ofițer de cercetare penală, cum de

altfel se și proceda la nivelul unității. Tocmai în contextul urgentării

întocmirii unor astfel de acte și a faptului o derulare firească în soluționarea

dosarului (iulie 2006) nu era favorabilă pentru acțiunea înregistrării celor 12

infracțiuni ca și indicator pozitiv în activitatea de constatare, conturează în

speță atât împrejurarea comiterii infracțiunii de luare de mită cât și motivul celor

doi lucrătorii operativi de a oferi sticle cu țuică drept recompensă pentru

sprijinul acordat.

În ce privește episodul referitor la pretinderea de către învinuitul A.C.G.

a sumei de 1000 euro pentru a facilita acestuia o soluție mai favorabilă, s-a remarcat

că această pretindere s-a concretizat prin depunerea de către învinuit în

dovadă a următorului scris „E 1000", dovada fiind înmânată denunțătorului

R.L. Un astfel de mod de operare trebuie coroborat fără echivoc cu calitatea

profesională a învinuitului și anume aceea de ofițer de poliție, care deține o

pregătire specializată în cadrul Serviciului cercetări penale, adaptându-și

astfel comportamentul infracțional în vederea producerii rezultatului urmărit.

Mai mult ca atât, activitățile infracționale desfășurate de învinuit au

fost precedate de elemente pregătitoare specifice, acesta fiind implicat în

prelungirea valabilității (dovezii) dreptului de a conduce autovehicule pe

drumurile publice pentru R.L.

Prin ordonanța din 14 noiembrie 2008 dispusă în Dosar penal nr. 385/II/2/2008

al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia s-a respins plângerea petentului A.C.G.

formulată împotriva ordonanței 74/P/2007 din 24 septembrie 2008.

Analizând probele dosarului, instanța constată că temeiul juridic al

soluției de scoatere de sub urmărire penală este greșit, urmând a fi modificat

în sensul aplicării art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Ambele ordonanțe atacate rețin starea de fapt așa cum am arătat mai sus,

însă nu fac referire în concret la nici o probă administrată în dosar care să

susțină situația

de fapt, arătând doar, în

mod general că, din materialul probator administrat în cauză

rezultă în mod evident că învinuitul a participat

la întocmirea referatului de declinare

a competenței în Dosar nr. 50/8/P/2006

beneficiind ulterior de două sticle cu țuică de la numiții L.C. și P.A. și că

același învinuit a pretins suma de 1.000 euro pentru a facilita denunțătorului

R.L. o soluție favorabilă.

În ceea ce privește prima faptă reținută de procuror în sarcina petentului,

constând în primirea a două sticle cu țuică întrucât a participat la întocmirea

unui referat cu propunere de declinare a competenței, instanța reține că

această faptă nu există.

Probele administrate în dosar în legătură cu această faptă sunt

procesul-verbal e transcriere a convorbirii telefonice din data de 30 iunie 2006

ora 16,15 purtată între L.C. și P.A., declarația martorului P.A. (fila 172 dos.

urmărire penală) și a martorului L.C. (fila 165 dos. urmărire penală).

Martorul P.A. declară că în mod sigur nu a dat țuică nici lui L.C. nici

lui A.C., nici atunci nici cu altă ocazie, și nu cunoaște dacă L. i-a dat lui A.

așa ceva. In același sens este și declarația martorului L.C.

Din convorbirea telefonică purtată la data de 30 iunie 2006 (fila 75),

reiese doar împrejurarea că L.C. i-a solicitat lui P.A. să aducă o sticlă de

„vinars" pentru A., urmând să pună și din partea sa una.

Nici o altă probă nu dovedește faptul reținut prin ordonanțe, acela că

petentul A. ar fi primit efectiv cele două sticle de țuică, despre care

discutau la telefon L.C. și P.A. Această discuție nu dovedește că eventuala

înțelegere a celor doi s-a și materializat, cu atât mai mult cu cât, numitul P.A.,

audiat în calitate de martor, a negat faptul că ar fi dat țuică lui L. sau A.

Este inadmisibil a fi sancționată o persoană, chiar și cu amendă cu

caracter administrativ, în lipsa unor probe certe că se face vinovat de

acuzațiile ce i se aduc, probe care, așa cum rezultă din cele expuse mai sus,

lipsesc, motiv pentru care instanța reține că pentru această faptă scoaterea de

sub urmărire penală trebuia să se întemeieze pe dispozițiile art. 10 lit. a) C.

proc. pen. și nu pe dispozițiile art. 10 lit. b)

1

s-a dispus prin ordonanțele atacate.

Cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentului A.C. se referă la

aceea că ar fi pretins cetățeanului italian R.L. suma de 1.000 euro pentru a

propune o soluție favorabilă cetățeanului italian în cauza penală aflată în

lucru, consemnând pe verso la dovada „E 1000".

Cu privire la această faptă au fost audiate mai multe persoane în

calitate de martori, și numitul A.C. în calitate de învinuit.

În acest sens, reținem declarațiile martorilor A.A.M. (fila 94 d.u.p.)

și R.L. în conformitate cu care, atunci când au mers la învinuit pentru a

ridica dovada de prelungire a dreptului de a circula a lui R.L., pe verso era

trecută mențiunea „E 1000", din care aceștia au înțeles că li se pretinde

suma de 1.000 euro. Despre faptul că martora a discutat despre această mențiune

de pe

io vadă cu cetățeanul italian, rezultă

din declarația martorului C.M., căruia

: ei doi i-au arătat dovada după

ce au primit-o de la A.

Având în vedere aceste acuzații, în cauză s-au efectuat un număr de

patru rapoarte de expertize grafice, dintre care unul (raportul de expertiză

criminalistică, nr. 170 din 13 iulie 2007) arată că nu se poate stabili autorul

mențiunii „E 1000".

Însă toate celelalte trei rapoarte din 1 octombrie 2007 întocmit de

I.G.P. - Institutul de Criminalistică, din 6 martie 2007 întocmit de I.P.J.

Alba -

Serviciul Criminalistic și din 11

aprilie 2007 întocmit de Laboratorul Interjudețean de

Expertize

Criminalistice Cluj, au concluzionat în sensul că mențiunea

E 1.000” de pe verso actului dovadă

a fost probabil realizată prin scriere de către numitul R.L.

Mai mult, raportul din 1 octombrie 2007 întocmit de I.G.P. - Institutul

de Criminalistică București (fila 216) îl exclude pe învinuitul A.C.G. din

sfera persoanelor care ar fi putut scrie mențiunea, concluzionând expres în

sensul că nu a fost executată de acesta.

Luând în considerare concluziile probelor științifice de mai sus,

rezultă deci faptul că acuzațiile aduse petentului sunt nefondate, constituind

de fapt indicii chiar în defavoarea martorului R.L., creându-se suspiciunea că

acesta ar fi fost cel care a scris suma de bani pe dovada pe care a lăsat-o

petentului.

Este important de menționat faptul că, numitul A.C. in legătură cu

același incident rutier, a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art.

254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea 78/2000, fapta constând

în

aceea că a pretins și a primit de la același cetățean italian R.L. sumei de 100

euro și 200 euro pentru a urgenta efectuarea actelor de cercetare penală și de

a propune o soluție favorabilă în cauza învinuitului.

Prin sentința penală nr. 23 din 20 februarie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia

în Dosarul penal nr. 855/57/2007 inculpatul A.C.G. a

fost achitat baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

a C. proc. pen., hotărâre care a rămas definitivă prin respingerea recursului (Decizia

penală nr. 2749 din 11 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în Dosarul penal 855/57/2007).

În consecință, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc.

pen., instanța a admis plângerea petentului A.C.G. împotriva ordonanței din 24

septembrie 2008 dispusă în Dosar penal nr. 74/P/2007 al D.N.A. - Serviciul

Teritorial Alba și a ordonanței din 14 noiembrie 2008 dispusă în Dosar penal nr.

385/II/2/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba și în consecință:

A desființat ordonanțele atacate.

A schimbat temeiul juridic al soluției de scoatere de sub urmărire

penală din art. 11 pct. 1 lit. b) rap. la art. 10 lit. b)

1

pen. în art. 11 pct. 1 lit. b) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

A

înlăturat aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ învinuitului cuantum

de 1000 lei.

II.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia

solicitând casarea sentinței recurate și în rejudecare respingerea ca nefondată

a plângerii formulată de petent împotriva ordonanței nr. 74/P/2007 din 24

septembrie 2008 a D.N.A. Serviciul Teritorial Alba Iulia și menținerea

ordonanței procurorului nr. 74/P/2007 din 24 septembrie 2008.

S-a

motivat că:

1.

Împrejurarea comiterii infracțiunii de luare de mită în modalitatea primirii

sticlelor de țuică și motivul celor doi lucrători operativi L. și P. de a le

oferi rezultă din starea de fapt, așa cum a fost reținută în urma probatoriului

administrat:

-

întocmirea referatului de declinare a competenței și, implicit, a fișelor

statistice, a avut drept scop înregistrarea în evidența operativă a unui număr

de 12 infracțiuni;

-

acest mecanism artificial, care a avut drept scop înregistrarea în evidența

operativă a unui număr de 12 infracțiuni pentru situația pe semestrul I 2006 nu

putea fi înfăptuit decât cu sprijinul învinuitului A. și constituia un

indicator pozitiv în activitatea de constatare a organelor de urmărire penală.

2.

Acțiunea de pretindere a celor 1.000 euro de către același învinuit este

plauzibilă și rezultă din faptul că:

-

această pretindere s-a făcut de către un ofițer de poliție, specializat să își

desfășoare activitatea în cadrul Serviciului cercetări penale.

-

activitățile infracționale desfășurate de învinuit au fost precedate de

elemente pregătitoare specifice, acesta fiind implicat în prelungirea

valabilității (dovezii) dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile

publice pentru R.L.

Examinând

actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de critică invocate,

Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia se

privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât în mod legal prima instanță a constatat că temeiul

juridic reprezentat de dispozițiile art. 10 lit. b)

1

al soluției de scoatere de sub urmărirea penală dispusă prin ordonanța

procurorilor D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia nr. 74/P/2007 din 24

septembrie 2008 este greșit și a fost schimbat cu cel prevăzut de art. 10 lit. a)

susmenționată s-a indicat cu titlu generic că

din

materialul probator administrat în cauză

rezultă în mod evident că învinuitul a participat la întocmirea

referatului de declinare

a competenței în Dosar nr. 50/8/P/2006 beneficiind

ulterior de două sticle cu țuică de la numiții L.C. și P.A. și că același învinuit

a pretins suma de 1.000 euro pentru a facilita denunțătorului R.L. o soluție

favorabilă.

În ceea ce privește prima faptă reținută de procuror în sarcina

petentului, constând în primirea a două sticle cu țuică întrucât a participat

la întocmirea unui referat cu propunere de declinare a competenței, prima

instanță în mod justificat a reținut că această faptă nu există.

Probele administrate în dosar în legătură cu această faptă sunt

procesul-verbal de transcriere a convorbirii telefonice din data de 30 iunie 2006

ora 16,15 purtată între L.C. și P.A., declarația martorului P.A. (fila 172 dos.

urmărire penală) și a martorului L.C. (fila 165 dos. urmărire penală).

Martorul P.A. a declarat că nu a dat țuică nici lui L.C. nici lui A.C.,

nici atunci nici cu altă ocazie, și nu cunoaște dacă L. i-a dat lui A. așa

ceva. In același sens este și declarația martorului L.C.

Din convorbirea telefonică purtată la data de 30 iunie 2006 (fila 75),

reiese doar împrejurarea că L.C. i-a solicitat lui P.A. să aducă o sticlă de

„vinars" pentru A., urmând să pună și din partea sa una.

Nici o altă probă nu dovedește faptul reținut prin ordonanțe, acela că

petentul A. ar fi primit efectiv cele două sticle de țuică, despre care

discutau la telefon L.C. și P.A. Această discuție nu dovedește că eventuala

înțelegere a celor doi s-a și materializat, cu atât mai mult cu cât, numitul P.A.,

audiat în calitate de martor, a negat faptul că ar fi dat țuică lui L. sau A.

Este justificată constatarea primei instanțe în sensul inadmisibilității

sancționării cu amendă administrativă în lipsa unor probe certe că se face

vinovat de acuzațiile ce i se aduc, probe care, așa cum rezultă din cele expuse

mai sus, lipsesc, motiv pentru care instanța de fond a reținut că pentru

această faptă scoaterea de sub urmărire penală trebuia să se întemeieze pe

dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. și nu pe dispozițiile art. 10 lit. b)

1

Cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentului A.C. se referă la

aceea că ar fi pretins cetățeanului italian R.L. suma de 1.000 euro pentru a

propune o soluție favorabilă cetățeanului italian în cauza penală aflată în

lucru, consemnând pe verso la dovada „E 1000".

Cu privire la această faptă au fost audiate mai multe persoane în

calitate de martori, și numitul A.C. în calitate de învinuit.

În acest sens, s-au valorificat declarațiile martorilor A.A.M. (fila 94

d.u.p.) și R.L. în conformitate cu care, atunci când au mers la învinuit pentru

a ridica dovada de prelungire a dreptului de a circula a lui R.L., pe verso era

trecută mențiunea „E 1000", din care aceștia au înțeles că li se pretinde

suma de 1.000 euro. Despre faptul că martora a discutat despre această mențiune

de pe do

vadă cu cetățeanul italian, rezultă

din declarația martorului C.M., căruia

cei doi i-au arătat-o după ce au

primit-o de la intimatul A.

Având în vedere aceste acuzații, în cauză s-au efectuat un număr de

patru rapoarte de expertize grafice, dintre care unul (raportul de expertiză

criminalistică din 13 iulie 2007) arată că nu se poate stabili autorul

mențiunii „E 1000".

Însă toate celelalte trei rapoarte din 1 octombrie 2007 întocmit de

I.G.P. - Institutul de Criminalistică, din 6 martie 2007 întocmit de I.P.J.

Alba -

Serviciul Criminalistic și din 11

aprilie 2007 întocmit de Laboratorul Interjudețean de

Expertize

Criminalistice Cluj, au concluzionat în sensul că mențiunea „E 1.000” de pe

verso actului dovadă a fost probabil realizată prin scriere de către numitul R.L.

Mai mult, raportul din 1 octombrie 2007 întocmit de I.G.P. - Institutul

de Criminalistică București (fila 216) îl exclude pe învinuitul A.C.G. din

sfera persoanelor care ar fi putut scrie mențiunea, concluzionând expres în

sensul că nu a fost executată de acesta.

Luând în considerare concluziile probelor științifice de mai sus,

rezultă că acuzațiile aduse petentului sunt nefondate, constituind de fapt

indicii chiar în defavoarea martorului R.L., creându-se suspiciunea că acesta

ar fi fost cel care a scris suma de bani pe dovada pe care a lăsat-o

petentului.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu

soluționarea recursului de față al unității de parchet să rămână în sarcina

statului.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. -

Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 31 din 11 martie

2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, privind pe intimatul petent A.C.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu

soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, rămân în

sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 01 iulie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-04-30
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1717/2010
C. proc. pen., având în vedere și Decizia nr. 44/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, Curtea a admis plângerea, a desființat ordonanța atacată în ceea ce privește soluția adoptată față de petentul învinuit pentru in
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3266/2010
recursului declarat de P.I.C.C.J. - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Sentinței penale nr. 27 din 18 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, casarea în parte a acesteia numai în ceea
ÎCCJ 2010-06-16
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2374/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală din 14 din 10 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a respins plângerea formulată de petentul D.R.A., împotriva Ordonanțe
ÎCCJ 2009-07-09
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2625/2009
în Dosarul nr. 37/P/2008. Împotriva rezoluției petenta a formulat plângere la procurorul ierarhic superior. Prin rezoluția nr. 71/II/2/2009 din 11 februarie 2009 a procurorului șef serviciu la D.N.A. s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a
ÎCCJ 2009-10-29
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3509/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 54 din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.M. îm
Sursă