ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2913/2008

Asupra recursului de față; în baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele : Prin ordonanța nr 113/P/2007 din 4 ianuarie 2008 a Direcției Naționale Anticorupție, Serviciul Teritorial Alba lulia, s-a dispus în baza art. 249 C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., art. 18 1 C. pen., art. 91 C. pen., art. 112 lit. f) C. pen. combinat cu art. 118 alin. (1) lit. e) și alin. (4) C. pen.: scoaterea de sub urmărire penală a numitului C.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 15 din Legea 78/2000 și art. 13 2 din Legea 78/2000 combinat cu art. 248 C. pen. și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 1.000 lei stabilindu-se, totodată și cheltuieli judiciare în sumă de 100 lei.

De asemenea, s-a dispus confiscarea specială a sumei de 100 lei, formată din două bancnote a câte 50 lei fiecare; s-a disjuns cauza și s-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba lulia sub aspectul infracțiunii de fals material in înscrisuri oficiale prev: de art. 288 alin. (1) C. pen. Pentru a se dispune astfel, s-a reținut că învinuitul în calitate de contabil-șef și având gradul de comisar-șef în cadrul Serviciului Financiar-Contabilitate al I.PJ. Alba, a dispus înregistrarea în evidențele contabile ale unității și plata facturii nr. 58 din 27 iulie 2007 emisă de SC D.& D.T.P. Alba lulia, administrată de D.T., în care a fost menționată efectuarea unor servicii pentru autoturismele IPJ Alba, deși în realitate acestea nu s-au prestat în totalitate, acesta dobândind, în schimb, o anvelopă marca "Montana" în valoare de 98 lei.

S-a mai reținut că, în perioada 2003-2007, învinuitul a cumpărat pentru IPJ Alba piese și componente auto de la SC P.I.V. SRL Alba lulia, administrată de M.N., majorând fictiv prețul produselor. În cauză, în urma cercetărilor efectuate, s-a constatat incidența dispozițiilor art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., întrucât învinuitul nu avea antecedente penale, prejudiciul cauzat de acesta a fost modic și s-a recuperat integral, iar fapta avea un grad redus de pericol social. Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere în termen legal, C.M., criticând soluția adoptată de procuror pentru nelegalitate și netemeinicie.

Acesta a susținut că procurorul, pe parcursul urmăririi penale, nu a făcut aplicabilitatea principiului liberei aprecieri a probelor, acordând atenție deosebită unor probe singulare care nu se coroborau cu apărările pe care Ie-a făcut.’ Prin ordonanța nr. 21/11/2 din 12 februarie 2008 procurorul-șef al DNA, S erviciul Teritorial Alba lulia, în temeiul art. 275 C. proc. pen., art. 278 1 C. proc. pen. a respins plângerea petiționarului C.M., constatând că în cauză subzistă comiterea infracțiunilor pentru care i-a fost aplicată acestuia sancțiunea amenzii administrative, acestea fiind dovedite cu declarațiile mai multor persoane, apreciind că din confruntarea petiționarului cu martorul D.T. a rezultat fără echivoc săvârșirea faptelor reținute, cu forma de vinovăție a intenției.

Prin sentința penală nr. 47 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală s-a dispus, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petiționarul C.M. împotriva ordonanței nr. 21/11/2 din 12 februarie 2008 și a ordonanței nr. 113/P/ 2007 din 4 ianuarie 2008. Prin aceeași sentință s-a dispus, obligarea petiționarului la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuielile judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că petiționarul C.M. a depus și înregistrat la 13 martie 2008 o plângere prin care a solicitat desființarea ordonanțelor anterior menționate, trimiterea cauzei spre rejudecare și , pe fond, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. pentru faptele ce i se impută. A mai solicitat restituirea sumei de 100 lei reținută în vederea confiscării, în temeiul art. 112 lit. f) raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) și alin. (4) C. pen. în motivarea plângerii petiționarul a arătat că cele două ordonanțe sunt nelegale și netemeinice deoarece în mod greșit s-a reținut că ar fi săvârșit faptele ce i se impută, ca urmare a interpretării eronate și ignorării unor probe aflate la dosar. A mai susținut că nu a avut intenția de a achiziționa anvelopa fără a o plăti, doar că la data de 19 iulie 2007 ajungând la societatea comercială respectivă nu a avut suficienți bani asupra sa . Ulterior, având probleme personale și fiind ocupat la serviciu, a uitat să plătească prețul anvelopei, iar martorul D.T., fără să-l anunțe, a întocmit factura pentru IPJ Alba, în care a trecut și prețul anvelopei.

Petiționarul a mai susținut că a vizat factura în necunoștință de cauză, iar la 21 august 2007 fiind sunat de martorul D.T. care i-a spus să-i achite contraloarea anvelopei, întrucât are un control, s-a conformat. Ulterior a aflat că, fără știrea sa, martorul D. a trecut pe factura nr. 5R din 27 iulie 2007, în contul anvelopei, servicii prestate pentru IPJ Alba, împrejurare confirmată de martorii D.T. și D.P. Petiționarul a conchis susținând că faptele ce i s-au reținut în sarcină nu întrunesc elementele constitutive ale vreunei infracțiuni sub aspectul laturii obiective și subiective, astfel că în cauză se impunea desființarea celor două ordonanțe și în urma judecării cauzei, achitarea sa și înlăturarea măsurii confiscării speciale.

Curtea de Apel Alba lulia, examinând actele existente la dosarul cauzei, a constatat că starea de fapt relevată cu ocazia cercetărilor a fost corect reținută de către procuror. Astfel s-a reținut că in calitatea sa de contabil-șef la IPJ Alba cunoștea faptul că SC D.D.T.P. Alba lulia este societatea cu care IPJ Alba are contract de prestări servicii și că această societate nu vinde piese auto persoanelor fizice fără a efectua și prestări servicii. Deși petiționarul achiziționase la data de 19 iulie 2007 o anvelopă auto fără să plătească, pe considerentul că nu a avut în acea zi suficienți bani la el, s-a constatat din probele administrate la dosarul cauzei că, ulterior, la data de 21 august 2007, acesta a plătit-o, la solicitarea expresă a martorului D.T.

Prima instanță a înlăturat ca nerealiste susținerile petiționarului potrivit cărora nu ar fi avut timp să achite contravaloarea anvelopei sunt constatând din cronologia faptelor că acesta nici nu a avut intenția de a o achita. Analizând declarațiile martorilor D.T., D.P. și V.E. prin coroborare cu celelalte probe existente la dosar, prima instanță a constatat că s-a dovedit faptul că petiționarul a săvârșit faptele pentru care a fost sancționat administrativ și că, în speță, infracțiunea subzistă atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective. Împotriva sentinței penale sus-menționate au formulat recurs de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Alba lulia, și petiționarul C.M., criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie în limita argumentelor detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat dosarul nr. 44757/2008, cu termen la 22 septembrie 2008. Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Alba lulia, și de petiționarul C.M., sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) coroborat cu art. 385 14 C. proc. pen. , Înalta Curte apreciază că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 275 C. proc. pen., împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală pot face plângeri părțile și orice alte persoane, chiar străine de cauză, dacă prin măsurile sau actele respective s-a produs o vătămare intereselor lor legitime.

Așadar, obiectul unor astfel de plângeri îl constituie fie o măsură sau un act, intervenite în cursul efectuării activității de urmărire penală, fie un act efectuat înainte de începerea urmăriri penale, cum ar fi rezoluția de neîncepere a urmăririi penale. Totodată, legiuitorul a statuat că procurorul ierarhic superior, rezolvă, conform art. 278 C. proc. pen., plângerea împotriva actelor efectuate de procuror ori efectuate de organele de cercetare penală, pe baza dispozițiilor date de procuror. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen.

, „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278,la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii competența să judece cauza în prima instanță". Î n cauza de față se constată că sentința penală nr. 47 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia este lovită de nulitate absolută, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale privind competența materială, cazul de casare incident fiind dispozițiile art. 385 9 pct. 1 C. proc.

pen. Astfel, potrivit art. 2 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, structura acesteia este constituită din ofițeri și agenți de poliție specializați în efectuarea activităților de constatare a infracțiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale și de cercetare penală. Același text de lege stabilește că ofițerii și agenții de poliție menționați au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare, caii tate stabilită și prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 617 din 29.12.2003 emis în aplicarea prevederilor art. 27 din Legea nr. 218/2002 si ale art. 201 alin. (3) C. proc. pen.

De asemenea, conform art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002, infracțiunile săvârșite de polițiști care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare se judecă în primă instanță de către curțile de apel dacă fac parte din corpul ofițerilor de poliție cu gradul profesional de la comisar-șef de poliție la subinspector de poliție. În speță, petiționarul, deși are gradul de comisar-șef, nu face parte din poliția judiciară , așa cum rezultă din adresa nr. 16387 (fila 26 vol. I dos u.p.) emisă la 6 septembrie 2007 de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, lnspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului Alba, Serviciul Management Resurse Umane.

Prin urmare competența de soluționare a plângerii formulate de petiționarul C.M. revenea instanței stabilită potrivit dreptului comun, respectiv Judecătoriei Alba lulia, petiționarul neavând deci calitate de ofițer de poliție judiciară, fapt ce ar fi atras competența Curții de Apel Alba pentru soluționarea plângerii formulată în baza dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen. Față de această situație, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 297 alin. (2) C. proc. pen., hotărârea primei instanțe fiind lovită de nulitate, întrucât s-a pronunțat cu încălcarea evidentă a dispozițiilor legale anterior menționate privind competența după materie și calitatea persoanei. Fată de considerentele mai sus-enuntate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Alba lulia, și de petiționarul C.M.

sunt fondate, urmând a fi admise ca atare, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., iar pe cale de consecință va casa sentința penală nr. 47 din 10 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, și va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Alba-lulia. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Alba lulia, și de petiționarul C.M. împotriva sentinței penale nr. 47 din 10 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală. Casează sentința penală sus-menționată și dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Alba lulia. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2008.