ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2625/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2625/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra cauzei penale de
față,
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 17/P/2009 din 27 ianuarie 2009 a
procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție – D.N.A. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.A. și M.C. pentru
infracțiunea prev. de art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254
alin. (1) C. pen.
S-au stabilit cheltuieli
judiciare în sumă de 100 lei ce vor rămâne în sarcina statului, conform art. 192
alin. (3) C. proc. pen.
Pentru a dispune în acest
sens, procurorul a reținut următoarele:
Împotriva numitelor P.A. și
M.C., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva, a formulat
plângere penală numita G.E. susținând că din „interes personal-mită” au conexat
două dosare în care ea este parte.
Față de această plângere
s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul infracțiunii de luare de mită,
prev. de art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin.
(1) C. pen.
Din actele premergătoare
administrate în cauză, procurorul a concluzionat că nu rezultă că cei 2
procurori-intimați au primit bani sau foloase necuvenite în scopul îndeplinirii
de acte privitoare la îndatoririle de serviciu.
S-a mai reținut că numita G.E.
a mai formulat plângere penală împotriva procurorului P.A., fiind dispusă
soluția de neîncepere a urmăririi penale în Dosarul nr. 37/P/2008.
Împotriva rezoluției petenta
a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.
Prin rezoluția nr. 71/II/2/2009
din 11 februarie 2009 a procurorului șef serviciu la D.N.A. s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii.
Pentru a dispune în acest
sens, procurorul ierarhic superior a reținut următoarele:
Petenta a criticat soluția
adoptată în cauză pentru motive de nelegalitate și netemeinice, arătând că
aceasta apreciază că subzistă comiterea infracțiunii pentru care a înțeles să
formuleze plângere penală, solicitând infirmarea rezoluției atacate, reluarea
cercetărilor în vederea tragerii la răspundere penală a intimatelor P.A. și M.C.
Examinând actele și
lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de petentă și a regulilor
de bază ale unui proces penal, s-a apreciat de către procurorul ierarhic
superior că soluția adoptată este legală și temeinică avându-se în vedere
motivarea rezoluției, respectiv împrejurarea că aceleași fapte au făcut
obiectul Dosarului penal nr. 37/P/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba
Iulia.
În temeiul art. 278
1
C. proc. pen. petenta s-a adresat instanței competente.
Prin sentința penală nr. 48
din data de 2 aprilie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a
dispusrespingerea ca nefondată a plângerii formulată de petenta G.E. împotriva
rezoluției din 27 ian. 2009, pronunțată în Dosar penal nr. 17/P/2009 al D.N.A. -
Serviciul Teritorial Alba, și a rezoluției din 11 februarie 2009, pronunțată în
Dosar nr. 71/II/2/2009, de procurorul șef serviciu de la D.N.A. - Serviciul
Teritorial Alba Iulia.
A fost obligată petenta să
plătească statului suma de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest
sens, instanța de apel a reținut următoarele:
La data de 09 martie 2009
s-a înregistrat, sub nr. 325/57/2009, plângerea formulată de petenta G.E.
împotriva rezoluției din 27 ianuarie 2009 pronunțată în Dosarul penal nr. 17/P/2009
al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba și a rezoluției din 11 februarie 2009
pronunțată în Dosar nr. 71/II/2/2009 de procurorul șef de serviciu de la D.N.A.
- Serviciul Teritorial Alba Iulia.
În motivarea plângerii,
petenta a arătat că este nemulțumită de rezoluțiile atacate întrucât procurorii
de la parchetul de pe lângă Judecătoria Deva trebuie trimiși în judecată,
respectiv P.A., M.C., S.C. și C. (V.) S.C., deoarece aceștia au abuzat și au
luat mită în legătură cu cercetarea plângerii sale făcute împotriva numiților
G.P.P., G.M., K.P., D.G.E., C.I.F. și N.C., persoane care au comis în dauna
petentei sustrageri, înșelăciuni și falsuri.
Examinând plângerea
formulată de petentă, curtea de apel a constatat următoarele:
Petenta a formulat, la data
de 16 ianuarie 2009, o plângere penală la D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba
Iulia - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva procurorilor P.A. și M.C.,
prin care a arătat că aceștia ar fi luat mită și, apoi, au conexat două dosare
în care ea era parte.
Reține prima instanță că din
actele premergătoare efectuate nu a rezultat că vreunul din cei doi procurori
ar fi comis faptele imputate, astfel că prin rezoluția din 27 ianuarie 2009 (Dosar
nr. 17/P/2009) s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Împotriva acestei rezoluții,
petenta a formulat plângere, care a fost respinsă prin rezoluția procurorului
șef serviciu din 11 februarie 2009 (Dosar nr. 71/II/2/2009) motivat prin aceea
că faptele nu se confirmă (ele au mai fost verificate și s-a dat aceeași
soluție prin rezoluția din Dosarul nr. 37/P/2008).
În final, după examinarea
dosarului, curtea de apel a apreciat că rezoluția de neîncepere a urmăririi
penale este temeinică și legală întrucât afirmațiile petentei nu se bazează pe
nici o probă, aceasta făcând nenumărate memorii și plângeri, în care afirmă
lucruri nereale, inventate, rezultând chiar o instabilitate psihică și cognitivă.
În consecință, față de
dispozițiile art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea
petentei a fost respinsă ca nefondată.În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.
pen. petenta a fost obligată să plătească statului suma de 60 de lei cu titlu
de cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinței
petiționara a declarat prezentul recurs.
Prealabil examinării
recursului, Înalta Curte constată următoarele:
- prezentă la judecarea
plângerii în primă instanță, petenta a reiterat acuzațiile menționate în
plângerea penală, solicitând „trimiterea în judecată a celor doi intimați
pentru luare de mită” (pag. 1 a sentinței);
- la acest termen, recurenta
nu s-a prezentat pentru expunerea motivelor de recurs, la dosar fiind atașată
dovada de citare (fil. 9).
Prin fax, recurenta a
transmis „concluzii scrise” (fil. 10-11) în care reiterează acuzațiile aduse
celor doi procurori și solicită tragerea la răspundere penală a acestora („cei
doi procurori merită pedeapsa, au fost complici la înșelăciune”).
Înalta Curte examinând
sentința recurată constată că este legală și temeinică, în cauză făcându-se o
corectă aplicare a dispozițiilor legale în materia soluționării plângerii
penale, plângerii adresate procurorului ierarhic superior și plângerii adresate
judecătorului.
În conformitate cu
dispozițiile art. 66 alin. (1) și art. 5
2
din C. proc. pen., precum
și cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituția României, orice cetățean
beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare
penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condițiile
prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 228 alin.
(1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile
prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție începerea urmăririi
penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare
efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a
acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate
cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii
urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
În respectarea acestor
dispoziții legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art.
224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format Dosarul penal nr. 17/P/2009 care
cuprinde toate înscrisurile relevante probatoriu.
În urma efectuării acestor
acte premergătoare, necesare pentru soluționarea plângerii penale formulată de
petentă, dar și pentru a se stabili eventuala incidență a vreunuia din cazurile
de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C.
proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul art. 68
1
C. proc. pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă că persoanele
reclamate, și față de care s-au efectuat acte premergătoare, să fi săvârșit
faptele menționate în plângerea penală.
Dimpotrivă, actele
premergătoare efectuate au relevat existența cazului prevăzut de art. 10 lit. a)
din C. proc. pen. („fapta nu există”), caz care împiedică punerea în mișcare a
acțiunii penale.
Cererea de condamnare a
celor doi intimați deoarece „au fost complici la înșelăciune” (conform opiniei
recurentei) este neîntemeiată întrucât au fost efectuate acte premergătoare -
ca acte prevăzute de C. proc. pen. - care nu au confirmat existența faptelor
reclamate.
În raport cu cele reținute,
în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., recursul
petentei urmează a fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către
stat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de petiționara G.E. împotriva sentinței penale nr. 48 din 2
aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.
Obligă recurenta petiționară
la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 9 iulie 2009.