ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2625/2009

Asupra cauzei penale de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 17/P/2009 din 27 ianuarie 2009 a

procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.N.A. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.A. și M.C. pentru

infracțiunea prev. de art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254

alin. (1) C. pen.

S-au stabilit cheltuieli

judiciare în sumă de 100 lei ce vor rămâne în sarcina statului, conform art. 192

alin. (3) C. proc. pen.

Pentru a dispune în acest

sens, procurorul a reținut următoarele:

Împotriva numitelor P.A. și

M.C., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva, a formulat

plângere penală numita G.E. susținând că din „interes personal-mită” au conexat

două dosare în care ea este parte.

Față de această plângere

s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul infracțiunii de luare de mită,

prev. de art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin.

(1) C. pen.

Din actele premergătoare

administrate în cauză, procurorul a concluzionat că nu rezultă că cei 2

procurori-intimați au primit bani sau foloase necuvenite în scopul îndeplinirii

de acte privitoare la îndatoririle de serviciu.

S-a mai reținut că numita G.E.

a mai formulat plângere penală împotriva procurorului P.A., fiind dispusă

soluția de neîncepere a urmăririi penale în Dosarul nr. 37/P/2008.

Împotriva rezoluției petenta

a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin rezoluția nr. 71/II/2/2009

din 11 februarie 2009 a procurorului șef serviciu la D.N.A. s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii.

Pentru a dispune în acest

sens, procurorul ierarhic superior a reținut următoarele:

Petenta a criticat soluția

adoptată în cauză pentru motive de nelegalitate și netemeinice, arătând că

aceasta apreciază că subzistă comiterea infracțiunii pentru care a înțeles să

formuleze plângere penală, solicitând infirmarea rezoluției atacate, reluarea

cercetărilor în vederea tragerii la răspundere penală a intimatelor P.A. și M.C.

Examinând actele și

lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de petentă și a regulilor

de bază ale unui proces penal, s-a apreciat de către procurorul ierarhic

superior că soluția adoptată este legală și temeinică avându-se în vedere

motivarea rezoluției, respectiv împrejurarea că aceleași fapte au făcut

obiectul Dosarului penal nr. 37/P/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba

Iulia.

În temeiul art. 278

1

C. proc. pen. petenta s-a adresat instanței competente.

Prin sentința penală nr. 48

din data de 2 aprilie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a

dispusrespingerea ca nefondată a plângerii formulată de petenta G.E. împotriva

rezoluției din 27 ian. 2009, pronunțată în Dosar penal nr. 17/P/2009 al D.N.A. -

Serviciul Teritorial Alba, și a rezoluției din 11 februarie 2009, pronunțată în

Dosar nr. 71/II/2/2009, de procurorul șef serviciu de la D.N.A. - Serviciul

Teritorial Alba Iulia.

A fost obligată petenta să

plătească statului suma de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune în acest

sens, instanța de apel a reținut următoarele:

La data de 09 martie 2009

s-a înregistrat, sub nr. 325/57/2009, plângerea formulată de petenta G.E.

împotriva rezoluției din 27 ianuarie 2009 pronunțată în Dosarul penal nr. 17/P/2009

al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba și a rezoluției din 11 februarie 2009

pronunțată în Dosar nr. 71/II/2/2009 de procurorul șef de serviciu de la D.N.A.

- Serviciul Teritorial Alba Iulia.

În motivarea plângerii,

petenta a arătat că este nemulțumită de rezoluțiile atacate întrucât procurorii

de la parchetul de pe lângă Judecătoria Deva trebuie trimiși în judecată,

respectiv P.A., M.C., S.C. și C. (V.) S.C., deoarece aceștia au abuzat și au

luat mită în legătură cu cercetarea plângerii sale făcute împotriva numiților

G.P.P., G.M., K.P., D.G.E., C.I.F. și N.C., persoane care au comis în dauna

petentei sustrageri, înșelăciuni și falsuri.

Examinând plângerea

formulată de petentă, curtea de apel a constatat următoarele:

Petenta a formulat, la data

de 16 ianuarie 2009, o plângere penală la D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba

Iulia - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva procurorilor P.A. și M.C.,

prin care a arătat că aceștia ar fi luat mită și, apoi, au conexat două dosare

în care ea era parte.

Reține prima instanță că din

actele premergătoare efectuate nu a rezultat că vreunul din cei doi procurori

ar fi comis faptele imputate, astfel că prin rezoluția din 27 ianuarie 2009 (Dosar

nr. 17/P/2009) s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Împotriva acestei rezoluții,

petenta a formulat plângere, care a fost respinsă prin rezoluția procurorului

șef serviciu din 11 februarie 2009 (Dosar nr. 71/II/2/2009) motivat prin aceea

că faptele nu se confirmă (ele au mai fost verificate și s-a dat aceeași

soluție prin rezoluția din Dosarul nr. 37/P/2008).

În final, după examinarea

dosarului, curtea de apel a apreciat că rezoluția de neîncepere a urmăririi

penale este temeinică și legală întrucât afirmațiile petentei nu se bazează pe

nici o probă, aceasta făcând nenumărate memorii și plângeri, în care afirmă

lucruri nereale, inventate, rezultând chiar o instabilitate psihică și cognitivă.

În consecință, față de

dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea

petentei a fost respinsă ca nefondată.În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. petenta a fost obligată să plătească statului suma de 60 de lei cu titlu

de cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinței

petiționara a declarat prezentul recurs.

Prealabil examinării

recursului, Înalta Curte constată următoarele:

- prezentă la judecarea

plângerii în primă instanță, petenta a reiterat acuzațiile menționate în

plângerea penală, solicitând „trimiterea în judecată a celor doi intimați

pentru luare de mită” (pag. 1 a sentinței);

- la acest termen, recurenta

nu s-a prezentat pentru expunerea motivelor de recurs, la dosar fiind atașată

dovada de citare (fil. 9).

Prin fax, recurenta a

transmis „concluzii scrise” (fil. 10-11) în care reiterează acuzațiile aduse

celor doi procurori și solicită tragerea la răspundere penală a acestora („cei

doi procurori merită pedeapsa, au fost complici la înșelăciune”).

Înalta Curte examinând

sentința recurată constată că este legală și temeinică, în cauză făcându-se o

corectă aplicare a dispozițiilor legale în materia soluționării plângerii

penale, plângerii adresate procurorului ierarhic superior și plângerii adresate

judecătorului.

În conformitate cu

dispozițiile art. 66 alin. (1) și art. 5

2

din C. proc. pen., precum

și cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituția României, orice cetățean

beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare

penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condițiile

prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 228 alin.

(1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile

prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție începerea urmăririi

penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare

efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a

acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate

cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii

urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.

În respectarea acestor

dispoziții legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art.

224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format Dosarul penal nr. 17/P/2009 care

cuprinde toate înscrisurile relevante probatoriu.

În urma efectuării acestor

acte premergătoare, necesare pentru soluționarea plângerii penale formulată de

petentă, dar și pentru a se stabili eventuala incidență a vreunuia din cazurile

de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C.

proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul art. 68

1

C. proc. pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă că persoanele

reclamate, și față de care s-au efectuat acte premergătoare, să fi săvârșit

faptele menționate în plângerea penală.

Dimpotrivă, actele

premergătoare efectuate au relevat existența cazului prevăzut de art. 10 lit. a)

din C. proc. pen. („fapta nu există”), caz care împiedică punerea în mișcare a

acțiunii penale.

Cererea de condamnare a

celor doi intimați deoarece „au fost complici la înșelăciune” (conform opiniei

recurentei) este neîntemeiată întrucât au fost efectuate acte premergătoare -

ca acte prevăzute de C. proc. pen. - care nu au confirmat existența faptelor

reclamate.

În raport cu cele reținute,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., recursul

petentei urmează a fi respins ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara G.E. împotriva sentinței penale nr. 48 din 2

aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 iulie 2009.