ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2625/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2625/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra cauzei penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 17/P/2009 din 27 ianuarie 2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.A. și M.C. pentru infracțiunea prev. de art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. S-au stabilit cheltuieli judiciare în sumă de 100 lei ce vor rămâne în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reținut următoarele: Împotriva numitelor P.A. și M.C., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva, a formulat plângere penală numita G.E.
susținând că din „interes personal-mită” au conexat două dosare în care ea este parte. Față de această plângere s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. Din actele premergătoare administrate în cauză, procurorul a concluzionat că nu rezultă că cei 2 procurori-intimați au primit bani sau foloase necuvenite în scopul îndeplinirii de acte privitoare la îndatoririle de serviciu. S-a mai reținut că numita G.E. a mai formulat plângere penală împotriva procurorului P.A., fiind dispusă soluția de neîncepere a urmăririi penale în Dosarul nr. 37/P/2008. Împotriva rezoluției petenta a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.
Prin rezoluția nr. 71/II/2/2009 din 11 februarie 2009 a procurorului șef serviciu la D.N.A. s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii. Pentru a dispune în acest sens, procurorul ierarhic superior a reținut următoarele: Petenta a criticat soluția adoptată în cauză pentru motive de nelegalitate și netemeinice, arătând că aceasta apreciază că subzistă comiterea infracțiunii pentru care a înțeles să formuleze plângere penală, solicitând infirmarea rezoluției atacate, reluarea cercetărilor în vederea tragerii la răspundere penală a intimatelor P.A. și M.C. Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de petentă și a regulilor de bază ale unui proces penal, s-a apreciat de către procurorul ierarhic superior că soluția adoptată este legală și temeinică avându-se în vedere motivarea rezoluției, respectiv împrejurarea că aceleași fapte au făcut obiectul Dosarului penal nr. 37/P/2008 al D.N.A.
- Serviciul Teritorial Alba Iulia. În temeiul art. 278 1 C. proc. pen. petenta s-a adresat instanței competente. Prin sentința penală nr. 48 din data de 2 aprilie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a dispusrespingerea ca nefondată a plângerii formulată de petenta G.E. împotriva rezoluției din 27 ian. 2009, pronunțată în Dosar penal nr. 17/P/2009 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba, și a rezoluției din 11 februarie 2009, pronunțată în Dosar nr. 71/II/2/2009, de procurorul șef serviciu de la D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia. A fost obligată petenta să plătească statului suma de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele: La data de 09 martie 2009 s-a înregistrat, sub nr. 325/57/2009, plângerea formulată de petenta G.E.
împotriva rezoluției din 27 ianuarie 2009 pronunțată în Dosarul penal nr. 17/P/2009 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba și a rezoluției din 11 februarie 2009 pronunțată în Dosar nr. 71/II/2/2009 de procurorul șef de serviciu de la D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia. În motivarea plângerii, petenta a arătat că este nemulțumită de rezoluțiile atacate întrucât procurorii de la parchetul de pe lângă Judecătoria Deva trebuie trimiși în judecată, respectiv P.A., M.C., S.C. și C. (V.) S.C., deoarece aceștia au abuzat și au luat mită în legătură cu cercetarea plângerii sale făcute împotriva numiților G.P.P., G.M., K.P., D.G.E., C.I.F. și N.C., persoane care au comis în dauna petentei sustrageri, înșelăciuni și falsuri.
Examinând plângerea formulată de petentă, curtea de apel a constatat următoarele: Petenta a formulat, la data de 16 ianuarie 2009, o plângere penală la D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva procurorilor P.A. și M.C., prin care a arătat că aceștia ar fi luat mită și, apoi, au conexat două dosare în care ea era parte. Reține prima instanță că din actele premergătoare efectuate nu a rezultat că vreunul din cei doi procurori ar fi comis faptele imputate, astfel că prin rezoluția din 27 ianuarie 2009 (Dosar nr. 17/P/2009) s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Împotriva acestei rezoluții, petenta a formulat plângere, care a fost respinsă prin rezoluția procurorului șef serviciu din 11 februarie 2009 (Dosar nr. 71/II/2/2009) motivat prin aceea că faptele nu se confirmă (ele au mai fost verificate și s-a dat aceeași soluție prin rezoluția din Dosarul nr. 37/P/2008).
În final, după examinarea dosarului, curtea de apel a apreciat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală întrucât afirmațiile petentei nu se bazează pe nici o probă, aceasta făcând nenumărate memorii și plângeri, în care afirmă lucruri nereale, inventate, rezultând chiar o instabilitate psihică și cognitivă. În consecință, față de dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petentei a fost respinsă ca nefondată.În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petenta a fost obligată să plătească statului suma de 60 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Împotriva sentinței petiționara a declarat prezentul recurs. Prealabil examinării recursului, Înalta Curte constată următoarele: - prezentă la judecarea plângerii în primă instanță, petenta a reiterat acuzațiile menționate în plângerea penală, solicitând „trimiterea în judecată a celor doi intimați pentru luare de mită” (pag.
1 a sentinței); - la acest termen, recurenta nu s-a prezentat pentru expunerea motivelor de recurs, la dosar fiind atașată dovada de citare (fil. 9). Prin fax, recurenta a transmis „concluzii scrise” (fil. 10-11) în care reiterează acuzațiile aduse celor doi procurori și solicită tragerea la răspundere penală a acestora („cei doi procurori merită pedeapsa, au fost complici la înșelăciune”). Înalta Curte examinând sentința recurată constată că este legală și temeinică, în cauză făcându-se o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materia soluționării plângerii penale, plângerii adresate procurorului ierarhic superior și plângerii adresate judecătorului. În conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. (1) și art. 5 2 din C. proc.
pen., precum și cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituția României, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de lege. Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc.
pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare. În respectarea acestor dispoziții legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format Dosarul penal nr. 17/P/2009 care cuprinde toate înscrisurile relevante probatoriu. În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluționarea plângerii penale formulată de petentă, dar și pentru a se stabili eventuala incidență a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul art. 68 1 C. proc. pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă că persoanele reclamate, și față de care s-au efectuat acte premergătoare, să fi săvârșit faptele menționate în plângerea penală.
Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existența cazului prevăzut de art. 10 lit. a) din C. proc. pen. („fapta nu există”), caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale. Cererea de condamnare a celor doi intimați deoarece „au fost complici la înșelăciune” (conform opiniei recurentei) este neîntemeiată întrucât au fost efectuate acte premergătoare - ca acte prevăzute de C. proc. pen. - care nu au confirmat existența faptelor reclamate. În raport cu cele reținute, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., recursul petentei urmează a fi respins ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara G.E. împotriva sentinței penale nr. 48 din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iulie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.