ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 03 decembrie 2008

petentul G.C.V. a formulat și depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Suceava o plângere penală împotriva numitelor S.L., A.E. și D.D. - magistrați

judecători la Curtea de Apel Suceava. Plângerea a fost declinată Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sub aspectul comiterii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz

în serviciu în formă calificată, neglijență în serviciu, primire de foloase

necuvenite, trafic

de influență, fapte săvârșite de alți funcționari,

fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și fals

în declarații, prev. de art. 246, art. 248, art. 248

1

, art. 249,

art. 256, art. 257, art. 258, art. 289, art. 290, art. 291 și art. 292 C. pen.,

comise cu prilejul soluționării dosarului cu nr.7302/86/2008, petentul invocând

că „instanța de recurs, prin neglijență și abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, în sensul art. 246, art. 248, art. 248

1

, art. 249, art.

256, art. 257, art. 258, art. 289, art. 290, art. 291 și art. 292 C. pen.,

ignorând comunicarea hotărârii civile nr. 82 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de

Tribunalul Suceava și dovada de primire și procesul-verbal de predare, care a

fost semnat și ștampilat la data de 22 ianuarie 2009, amânând pronunțarea și

primind borderoul corespondenței după încheierea dezbaterilor".

Prin ordonanța nr. 830/P/2009, Parchetul de pe

lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție a dispus neînceperea urmăririi

penale față de S.L., A.E. și D.D. - magistrați judecători la Curtea de Apel

Suceava, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor,

abuz în serviciu

contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă

calificată,

neglijență în serviciu, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și

fals în declarații, prev. de art. 246, art. 248, art. 248

1

, art.

249, art. 289, art. 290, art. 291 și art. 292 C. pen., precum și disjungerea și

declinarea competenței în favoarea Direcției

Naționale Anticorupție,

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

primire de foloase necuvenite, trafic de influență, fapte săvârșite de alți

funcționari, prev. de art. 256, art. 257, art. 258 C. pen.

Din actele premergătoare administrate în cauză,

procurorul

investit cu cercetarea infracțiunilor de corupție, ca urmare

a

declinării la care s-a făcut referire mai

sus, a constatat că nu rezultă

comiterea de către magistrații S.L., A.E.

și

D.D. a infracțiunilor de primire de

foloase necuvenite și

trafic de influență, acestea neexistând în

materialitatea lor.

Motivația

acestei sesizări derivă din faptul că petentul G.C.V.

este nemulțumit de hotărârea nr. 82 din 12 ianuarie 2009 a

Tribunalului

Suceava, precum și de decizia nr. 313 pronunțată la data de 19 martie 2009 de Curtea

de Apel Suceava în dosarul nr. 7302/86/2008, făcând trimiteri la infracțiuni de

corupție, dar fără a arăta în ce constau acestea și care sunt mijloacele de

probă cu care pot fi susținute.

În acest sens,

prin rezoluția nr. 82/P/2009 din 16 decembrie 2009, în temeiul prevederilor

art. 228 alin. (6) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

procurorul șef al Serviciului Teritorial Suceava din cadrul Direcției Naționale

Anticorupție a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.L., A.E. și D.D. -

magistrați judecători la Curtea de Apel Suceava pentru săvârșirea

infracțiunilor de primire de foloase necuvenite și trafic de influență,

prevăzute de art. 7 din Legea nr. 78/2000, modificată și completată, raportat

la art. 256 și art. 257 C. pen., întrucât faptele nu există.

Plângerea

împotriva acestei rezoluții, formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen., a

fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 47/11-2/2010 din data de 9

februarie 2010 a procurorului

șef al

Secției de combatere a corupției din cadrul Parchetului de pe

lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

Procurorul

ierarhic superior a reținut că, potrivit disp. art. 222 alin. (2) C. proc. pen.,

denunțătorul este obligat să indice organului de

urmărire penală, în mod concret, care sunt mijloacele de probă care

confirmă

acuzațiile sale; or, în speță, petiționarul G.C.V. a făcut doar niște alegații

lipsite de suport probator și care, oricum, nu se coroborează cu celelalte

mijloace de probă administrate în cauză. Practic, evaluarea investigațiilor

preliminare efectuate în cauză a stabilit însă, fără dubiu, inexistența, în

materialitatea lor, a faptelor de corupție semnalate de petent, acesta

neoferind niciun fel de elemente din care să rezulte indicii

temeinice și concrete ale săvârșirii unui astfel

de gen de infracțiuni,

susținerile sale fiind întemeiate pe convingerea

personală că hotărârile judecătorești au fost pronunțate în defavoarea sa,

întrucât magistrații care au avut în competență dosarul în cauză și-au încălcat

în mod evident atribuțiile de serviciu prin emiterea unor hotărâri

judecătorești greșite.

În plângerea

adresată parchetului la data de 10 februarie 2010, remisă Înaltei Curți de

Casație și Justiție, petentul a atacat rezoluțiile menționate, solicitând desființarea

acestora întrucât le consideră nelegale și netemeinice, reiterând și o serie de

critici aduse hotărârilor pronunțate de intimații judecători în cauza civilă ce

a stat la baza plângerii penale ce face obiectul prezentei cauze.

Examinând

actele premergătoare efectuate în cauză, Curtea constată că plângerea este

nefondată pentru următoarele considerente:

Referitor la

rezoluția nr. 82/P/2009 din 16 decembrie 2009 dispusă de Serviciul Teritorial

Suceava din cadrul Direcției

Naționale

Anticorupție, ce face obiectul plângerii în prezenta cauză,

ÎNALTA CURTE

constată că procurorul a apreciat în mod corect că petentul nu a indicat în ce

constau infracțiunile de corupție

reclamate

a fi săvârșite de intimați, deși avea obligația de a descrie

fapta și a

indica inclusiv mijloacele de probă, potrivit dispozițiilor art. 222 alin. (2) C.

proc. pen.

În ceea ce

privește nemulțumirea petentului față de soluția pronunțată de intimații

judecători în cauza civilă ce a stat la baza plângerii penale ce face obiectul

prezentei cauze, ÎNALTA CURTE constată că cercetarea modului în care intimații

și-au exercitat atribuțiile de serviciu a făcut obiectul dosarului nr. 830/P/2009

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în care s-a dispus,

de asemenea, neînceperea urmăririi penale față de S.L., A.E. și D.D. -

magistrați judecători la Curtea de Apel Suceava, pentru săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz

în serviciu în formă

calificată, neglijență în serviciu, fals în

înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și fals în declarații, prev. de

art. 246, art. 248, art. 248

1

, art. 249, art. 289, art. 290, art. 291

și art. 292 C. pen. Rezoluția dispusă în această cauză la data de 21 septembrie

2009 nu face însă obiectul

prezentei cauze,

plângerea formulată împotriva sa, înregistrată sub

nr. 9005/1/2009 al

Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind respinsă ca nefondată prin sentința

penală nr. 283 din 24 februarie 2010 a Secției penale.

Ca atare, cum din examinarea rezoluției criticate

nu rezultă ca

fiind întemeiate criticile formulate de petent pentru

considerentele prezentate mai sus, constatând că rezoluția procurorului este

legală și temeinică, văzând și prevederile art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen.

, Înalta Curte va respinge

ca nefondată plângerea

formulată de petiționar și, pe cale de

consecință, va menține

rezoluția atacată,

urmând ca, în conformitate cu dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc.

pen., petentul să fie obligat la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca

nefondată plângerea formulată de petiționarul G.C.V. împotriva rezoluției nr. 82/P/2009

din 16 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava.

Menține rezoluția atacată.

Obligă

petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Cu recurs în

10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie

2010.