ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5742/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial sub nr. 3290/103/2009 pe rolul Tribunalul Neamț, reclamanții P.F. și P.F.F.

au solicitat în contradictoriu cu pârâții Prefectul județului Neamț - Serviciul Public Permise de Conducere și Înmatriculări a Autovehiculelor (S.P.C.R.P.C.I.V.) și Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor București (D.R.P.C.I.V.) constatarea vătămării în mod grav a dreptului la viață privată care include în primul rând libertatea credinței religioase; anularea permiselor de conducere nr. X și Y emise de pârâți; obligarea intimaților să elibereze permis de conducere conform metodologiei în vigoare până la 12 noiembrie 2008 în termen de cel mult 30 zile, sub sancțiunea penalităților de întârziere de 500 RON/zi și a amenzii de 20% din venitul minim brut pe economie prevăzute la art. 24 alin. (2); obligarea, în solidar, a intimaților să achite fiecăruia daune materiale în cuantum de 100.000 RON și daune morale în cuantum de 100.000 RON fiecare; constatarea nulității celor două acte administrative întrucât conțin un microprocesor (cip) fără ca Ordinul nr. 1455/2006 să prevadă acest element în conținutul său; constatarea că nu i-au fost respectate dreptul la informație, prin faptul că nu a fost înștiințat prin semne vizibile și clare despre acest nou model de permis; constatarea ca nule a acestor documente întrucât la data emiterii lor lipsea notificarea către Autoritatea de supraveghere prevăzută de art. 22 din Legea nr. 677/2001.

Prin sentința nr. 89 din 5 august 2010, Curtea de Apel Bacău a admis cererea de strămutare a Dosarului nr. 3290/103/2009 al Tribunalului Neamț, formulată de petenta Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor București și a dispus strămutarea judecării cauzei la Tribunalul Bacău cu păstrarea actelor îndeplinite. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău, secția comercială și contencios administrativ, sub nr. 7369/110/2010. În întâmpinare, Instituția Prefectului pentru S.P.C.R.P.C.I.V. Neamț a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că în acest litigiu nu poate avea calitate procesuală pasivă decât Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Neamț, reprezentat prin Instituția Prefectului - județul Neamț.

De asemenea, prin întâmpinare, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Prin sentința civilă nr. 162 din 28 ianuarie 2011, Tribunalul Bacău a admis excepția de necompetență materială invocată de D.R.P.C.I.V. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău. La rândul său, Curtea a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București și excepția necompetenței materiale a instanței.

Prin sentința nr. 137 din 16 septembrie 2011, Curtea de Apel Bacău a admis excepția de necompetență materială și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele. Legea instituie două criterii pentru stabilirea competenței materiale în judecarea în fond a cauzelor: a) criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice (sau criteriul rangului autorității emitente) și b) criteriul valoric.

Potrivit primului criteriu, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale sau județene, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel. Având în vedere acest criteriu în determinarea competenței materiale, s-a apreciat că este necesar a stabili, în prealabil, obiectul principal al acțiunii și dacă este justificată chemarea în judecată a pârâtei Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor București, autoritate publică centrală (art. 11 4 din O.G.

nr. 83/2001). Împrejurarea că reclamanții au chemat în judecată în calitate de pârâtă și Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București - autoritate publică centrală, s-a apreciat că nu atrage, în mod automat, competența de judecată a cauzei în primă instanță în favoarea curții de apel, în condițiile în care nu s-a solicitat anularea unui act administrativ emis de autoritatea centrală, nu s-a invocat faptul că aceasta nu a răspuns în termen legal la o cerere ce i-a fost adresată sau a refuzat nejustificat să rezolve o cerere referitoare la un drept sau interes legitim. Obiectul principal al acțiunii promovate de reclamanți și cel care determină competența instanței îl constituie cererea de anulare a permiselor de conducere, emise de către pârâtul Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.

Prin urmare, competența materială a curții de apel, nu este atrasă în mod automat de faptul că reclamanții au înțeles să cheme în judecată o autoritate publică centrală, cu atât mai mult, în contextul în care pentru aceasta din urmă nici nu a fost justificată calitatea procesuală pasivă. În ceea ce privește soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. 1455/2006, s-a reținut că instanța legal competentă să soluționeze fondul cauzei va aprecia asupra măsurii în care de respectivul ordin atacat pe calea excepției de nelegalitate depinde soluționarea în fond a cauzei urmând a fi sesizată instanța de contencios competentă a soluționa respectiva excepție. Constatându-se conflict de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Sesizată, în condițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze pricina este Tribunalul Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente: Prin acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat anularea permiselor de conducere, emise de către pârâtul Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Potrivit dispozițiilor art. 11 4 și art. 11 5 din O.G.

nr. 83/2001, privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, Direcția este un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, care funcționează în subordinea Ministerului Administrației și Internelor și care exercită competențele ce îi sunt date prin lege cu privire la organizarea și coordonarea activității de evidență și eliberare a permiselor de conducere, sens în care, printre altele, elaborează normele și metodologiile de lucru utilizate de serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, constituie, gestionează și administrează Sistemul informatic național de evidență a permiselor de conducere.

Ministerul Administrației și Internelor, prin Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor asigură, punerea în aplicare, într-o concepție unitară a legislației în vigoare în domeniul permiselor de conducere și a certificatelor de înmatriculare (art. 3 din O.G. nr. 83/2001). Direcția pune la dispoziție serviciilor publice comunitare regim permise imprimatele necesare personalizării permiselor de conducere și a certificatelor de înmatriculare și coordonează acțiunea de distribuire în mod unitar a plăcilor cu numere de înmatriculare (art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 1767/2004) și asigură coordonarea și controlul metodologic al acestora (art. 2 din O.G. nr. 83/2001). În cadrul aparatului propriu al fiecărei prefecturi se organizează câte un serviciu public comunitar regim permise de conducere, care asigură întocmirea, păstrarea, evidența și eliberarea permiselor de conducere (art. 1 și art. 11 2 din O.G.

nr. 83/2001 și art. 1 din H.G. nr. 1767/2004). În concluzie competența efectuării actului administrativ solicitat de reclamanții aparține Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Neamț (art. 11 2 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 83/2001). Cum obiectul principal al acțiunii promovate de reclamanți, care de altfel determină competența instanței, îl constituie cererea de anulare a permiselor de conducere, emise de către pârâtul Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, iar pe de altă parte litigiul de față nu privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de rangul central sau local al autorității publice emitente a actului administrativ contestat.

În cauză, fiind vorba de un act administrativ emis de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor , care nu este o autoritate publică de rang central, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială aparține Secției de contencios administrativ a Tribunalului Bacău. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind reclamanții P.F. și P.F.F. în contradictoriu cu pârâții Prefectul Județului Neamț - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor și Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.