ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.11.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5742/2011

HOTĂRÂRE
29.11.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5742/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra conflictului negativ de competență

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată inițial sub nr. 3290/103/2009 pe rolul Tribunalul Neamț, reclamanții

P.F. și P.F.F. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Prefectul județului Neamț

- Serviciul Public Permise de Conducere și Înmatriculări a Autovehiculelor (S.P.C.R.P.C.I.V.)

și Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor București

(D.R.P.C.I.V.) constatarea vătămării în mod grav a dreptului la viață privată care

include în primul rând libertatea credinței religioase; anularea permiselor de conducere

nr. X și Y emise de pârâți; obligarea intimaților să elibereze permis de conducere

conform metodologiei în vigoare până la 12 noiembrie 2008 în termen de cel mult

30 zile, sub sancțiunea penalităților de întârziere de 500 RON/zi și a amenzii de

20% din venitul minim brut pe economie prevăzute la art. 24 alin. (2); obligarea,

în solidar, a intimaților să achite fiecăruia daune materiale în cuantum de 100.000

RON și daune morale în cuantum de 100.000 RON fiecare; constatarea nulității celor

două acte administrative întrucât conțin un microprocesor (cip) fără ca Ordinul

nr. 1455/2006 să prevadă acest element în conținutul său; constatarea că nu i-au

fost respectate dreptul la informație, prin faptul că nu a fost înștiințat prin

semne vizibile și clare despre acest nou model de permis; constatarea ca nule a

acestor documente întrucât la data emiterii lor lipsea notificarea către Autoritatea

de supraveghere prevăzută de art. 22 din Legea nr. 677/2001.

Prin sentința nr. 89 din 5 august 2010,

Curtea de Apel Bacău a admis cererea de strămutare a Dosarului nr. 3290/103/2009

al Tribunalului Neamț, formulată de petenta Direcția Regim Permise de Conducere

și înmatriculare a Vehiculelor București și a dispus strămutarea judecării cauzei

la Tribunalul Bacău cu păstrarea actelor îndeplinite.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului

Bacău, secția comercială și contencios administrativ, sub nr. 7369/110/2010.

În întâmpinare, Instituția Prefectului

pentru S.P.C.R.P.C.I.V. Neamț a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive,

susținând că în acest litigiu nu poate avea calitate procesuală pasivă decât Serviciul

Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Neamț,

reprezentat prin Instituția Prefectului - județul Neamț.

De asemenea, prin întâmpinare, Direcția

Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale

pasive.

Prin sentința civilă nr. 162 din 28 ianuarie

2011, Tribunalul Bacău a admis excepția de necompetență materială invocată de D.R.P.C.I.V.

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.

La rândul său, Curtea a invocat din oficiu

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Regim Permise de

Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București și excepția necompetenței materiale

a instanței.

Prin sentința nr. 137 din 16 septembrie

2011, Curtea de Apel Bacău a admis excepția de necompetență materială și excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Regim Permise de Conducere

și Înmatriculare a Vehiculelor București și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea

a reținut următoarele.

Legea instituie două criterii pentru stabilirea

competenței materiale în judecarea în fond a cauzelor: a) criteriul poziționării

autorității emitente în sistemul autorităților publice (sau criteriul rangului autorității

emitente) și b) criteriul valoric.

Potrivit primului criteriu, litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale sau județene,

se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează,

în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel,

dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Având în vedere acest criteriu în determinarea

competenței materiale, s-a apreciat că este necesar a stabili, în prealabil, obiectul

principal al acțiunii și dacă este justificată chemarea în judecată a pârâtei Direcția

Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor București, autoritate

publică centrală (art. 11

4

din O.G. nr. 83/2001).

Împrejurarea

că reclamanții au chemat în judecată în

calitate de pârâtă și Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor

București - autoritate publică centrală, s-a apreciat că nu atrage, în mod automat,

competența de judecată a cauzei în primă instanță în favoarea curții de apel, în

condițiile în care nu s-a solicitat anularea unui act administrativ emis de autoritatea

centrală, nu s-a invocat faptul că aceasta nu a răspuns în termen legal la o cerere

ce i-a fost adresată sau a refuzat nejustificat să rezolve o cerere referitoare

la un drept sau interes legitim.

Obiectul principal al acțiunii promovate

de reclamanți și cel care determină competența instanței îl constituie cererea de

anulare a permiselor de conducere, emise de către pârâtul Serviciul Public Comunitar

Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.

Prin urmare, competența materială a curții

de apel, nu este atrasă în mod automat de faptul că reclamanții au înțeles să cheme

în judecată o autoritate publică centrală, cu atât mai mult, în contextul în care

pentru aceasta din urmă nici nu a fost justificată calitatea procesuală pasivă.

În

ceea ce privește soluționarea excepției de nelegalitate a

Ordinului M.A.I. nr. 1455/2006, s-a reținut că instanța legal competentă să soluționeze

fondul cauzei va aprecia asupra măsurii în care de respectivul ordin atacat pe calea

excepției de nelegalitate depinde

soluționarea

în fond a cauzei urmând a fi sesizată instanța de contencios competentă a soluționa

respectiva excepție.

Constatându-se conflict de competență,

dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea

unui regulator de competență.

Sesizată, în condițiile art. 22 alin. (3)

să soluționeze pricina este Tribunalul Bacău, secția contencios administrativ și

fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea introductivă, reclamanții

au solicitat anularea permiselor de conducere, emise de către pârâtul Serviciul

Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.

Potrivit dispozițiilor art. 11

4

și art. 11

5

din O.G. nr. 83/2001, privind înființarea, organizarea și

funcționarea serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare

a vehiculelor, Direcția este un organ de specialitate al administrației publice

centrale, cu personalitate juridică, care funcționează în subordinea Ministerului

Administrației și Internelor și care exercită competențele ce îi sunt date prin

lege cu privire la organizarea și coordonarea activității de evidență și eliberare

a permiselor de conducere, sens în care, printre altele, elaborează normele și metodologiile

de lucru utilizate de serviciile publice comunitare regim permise de conducere și

înmatriculare a vehiculelor, constituie, gestionează și administrează Sistemul informatic

național de evidență a permiselor de conducere.

Ministerul Administrației și Internelor,

prin Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor asigură,

punerea în aplicare, într-o concepție unitară a legislației în vigoare în domeniul

permiselor de conducere și a certificatelor de înmatriculare (art. 3 din O.G.

nr. 83/2001).

Direcția pune la dispoziție serviciilor

publice comunitare regim permise imprimatele necesare personalizării permiselor

de conducere și a certificatelor de înmatriculare și coordonează acțiunea de distribuire

în mod unitar a plăcilor cu numere de înmatriculare (art. 13 alin. (2) din H.G.

nr. 1767/2004) și asigură coordonarea și controlul metodologic al acestora (art.

2 din O.G. nr. 83/2001).

În cadrul aparatului propriu al fiecărei

prefecturi se organizează câte un serviciu public comunitar regim permise de conducere,

care asigură întocmirea, păstrarea, evidența și eliberarea permiselor de conducere

(art. 1 și art. 11

2

din O.G. nr. 83/2001 și art. 1 din H.G. nr. 1767/2004).

În concluzie competența efectuării actului

administrativ solicitat de reclamanții aparține Serviciului Public Comunitar Regim

Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Neamț (art. 11

2

alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 83/2001).

Cum obiectul principal al acțiunii promovate

de reclamanți, care de altfel determină competența instanței, îl constituie cererea

de anulare a permiselor de conducere, emise de către pârâtul Serviciul Public Comunitar

Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, iar pe de altă parte

litigiul de față nu privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii

ale acestora, competența se stabilește în funcție de rangul central sau local al

autorității publice emitente a actului administrativ contestat.

În cauză, fiind vorba de un act administrativ

emis de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a

Vehiculelor , care nu este o autoritate publică de rang central, conform art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială aparține Secției de contencios

administrativ a Tribunalului Bacău.

Având în vedere considerentele expuse,

în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării

cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind reclamanții P.F. și P.F.F. în contradictoriu cu pârâții Prefectul

Județului Neamț - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare

a Autovehiculelor și Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor

București în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

29 noiembrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-03-27
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1627/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, T.L. a declarat recurs împotriva Sentinței civile nr. 122 din 5 mai 2011, în contradictoriu cu in
ÎCCJ 2011-11-22
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5546/2011
meinic, așa cum rezultă din declarațiile mincinoase și contradictorii. 2. Soluția instanței de fond Rejudecând cauza în fond, după casarea cu trimitere dispusă prin decizia nr. 5577 din 14 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiț
ÎCCJ 2012-02-10
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 726/2012
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț Secția comercială, de contenci
ÎCCJ 2011-06-08
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3314/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantul V.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului Gorj - Se
ÎCCJ 2011-06-07
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3291/2011
a fost soluționată de I.G.R.P. prin dispoziția din 21 iunie 2010. Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului privind anularea și suspendarea dispoziției din 21 iunie 2010, ca lipsită de interes, apreciind, în esență, că se impunea ca
Sursă