ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4403/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Printr-o

plângere penală adresată P.N.A. și înregistrată sub nr. 10113 din 2 decembrie

2003, petiționarul B.I. a solicitat să se efectueze cercetări penale, împotriva

judecătoarelor S.D., M.A. și G.V., din cadrul secției Comerciale și de

Contencios Administrativ a Tribunalului Neamț și a judecătoarei J.M.,

președinta Judecătoriei Piatra Neamț, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 247 C. pen.

Plângerea penală a fost ulterior

îndreptată, spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău.

În fapt, petiționarul B.I., a fost

sancționat contravențional, de către organele de poliție, deoarece la data de

12 februarie 2002, a condus un autoturism, intrând în coliziune cu un alt

autoturism. Agentul constatator, a reținut în procesul-verbal, culpa exclusivă

a petiționarului la producerea accidentului de circulație, deoarece nu a

acordat prioritate de trecere, nesocotind marcajele și semnele de circulație la

intersecția străzilor Ștefan cel Mare și str. Petru Rareș din Piatra Neamț.

Din acest motiv, s-a dispus amendarea

petiționarului B.I. și ridicarea permisului de conducere în vederea

suspendării.

Petiționarul a achitat și amenda

contravențională.

Cu toate acestea, la data de 20

martie 2002, B.I., a formulat o plângere împotriva procesului-verbal de

contravenție, la Judecătoria Piatra Neamț, iar această instanță, prin sentința

civilă nr. 4212 din 11 iulie 2002, a respins ca nefondată plângerea, hotărâre

rămasă definitivă.

Ulterior, printr-o altă cerere,

petiționarul a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 4212 din 11 iulie

2002, ce a format obiectul dosarului civil nr. 594/2003 al Judecătoriei Piatra

Neamț.

În cererea de revizuire, a arătat că

procesul-verbal de constatare a contravenției, nu i-a fost comunicat, iar

agentul de circulație, l-ar fi semnat în fals, aspecte ce nu ar fi fost

cunoscute cu prilejul judecării plângerii inițiale.

Judecătoria Piatra Neamț, prin

sentința civilă nr. 1971 din 28 mai 2003, a constatat prescrisă fapta

contravențională stabilită prin procesul-verbal din 12 martie 2003, privind pe

contravenientul B.I., acesta fiind repus în situația anterioară întocmirii

actului constatator.

Sentința civilă nr. 1971 din 28 mai

2002 a Judecătoriei Piatra Neamț, a fost comunicată în copie părților, așa cum

rezultă din dovezile de primire și procesele-verbale de predare, la 17 iunie

2003 către B.I., prin avocatul său și la 20 iunie 2003 către I.J.P. Neamț.

Deși împotriva sentinței civile nr. 1971

din 28 mai 2003 a Judecătoriei Piatra Neamț, la data de 2 iulie 2003, a

declarat în termen recurs I.P.J. Neamț, mențiuni făcute în registrul general,

în registrul informator și registrul de evidență a recursurilor la data de 17

iulie 2003, petiționarul a solicitat Compartimentului arhivă al Judecătoriei

Piatra Neamț, eliberarea unei copii legalizate, iar arhivarul – registrator F.I.,

fără să verifice cele trei registre, a legalizat sentința.

La rândul său, arhivarul-registrator

T.M., care de asemenea nu a verificat cele trei registre, a făcut mențiunea pe

hotărâre „prin nerecurare la data de 17 iulie 2003”.

De asemenea grefiera B.E., deși

primise cererea de recurs a I.P.J. Neamț, împotriva sentinței civile nr. 1971

din 28 mai 2003 a Judecătoriei Piatra Neamț, nu a înregistrat-o, fiind găsită

la grefiera C.C. și arhivarul H.M., în caietul de recursuri ținut de B.E., în

timp ce aceasta se afla în concediul de odihnă.

Ulterior, dosarul a fost înaintat în

recurs, iar secția Comercială și Contencios Administrativ a Tribunalului Neamț,

prin decizia civilă nr. 330/ RCA din 13 octombrie 2003, a admis recursul

declarat de I.P.J. Neamț, împotriva sentinței civile nr. 1971 din 28 mai 2003 a

Judecătoriei Piatra Neamț și a înlăturat constatarea privind prescrierea faptei

contravenționale. De asemenea, instanța de recurs, a respins excepția

contravenientului B.I., referitoare la tardivitatea recursului.

Persoanele vinovate din cadrul

Judecătoriei Piatra Neamț, care au eliberat o hotărâre judecătorească

nedefinitivă petiționarului, au fost sancționate disciplinar, în urma

controlului efectuat de inspectorii din cadrul Curții de Apel Bacău.

În realitate, susține B.I., recursul

declarat de I.J.P. Neamț împotriva sentinței civile nr. 1971 din 28 mai 2003 a

Judecătoriei Piatra Neamț, a fost introdus peste termen, că judecătoarea J.M.,

președinta Judecătoriei Piatra Neamț, în mod abuziv a sancționat disciplinar

salariatele din subordine, care nu sunt vinovate că recursul I.J.P. Neamț nu a

fost introdus în termen.

De asemenea, judecătoarele S.D., M.A.

și G.V. au abuzat, atunci când au soluționat un recurs tardiv introdus de

organul de poliție.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Bacău, prin rezoluția din 23 februarie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 29/P/2004

a dispus neînceperea urmăririi penale, împotriva celor patru judecătoare,

rezoluție care a fost comunicată petiționarului la 23 februarie 2004.

Împotriva acestei rezoluții, în

termenul legal, B.I. a făcut plângere la Procurorul General de pe lângă Curtea

de Apel Bacău, care i-a fost respinsă ca neîntemeiată în dosarul nr. 269/P/2004.

În conformitate cu art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul B.I. a formulat în continuare plângere, la instanța

competentă, respectiv Curtea de Apel Bacău.

În motivele plângerii depuse în

scris, cât și în cele susținute oral în fața instanței, petiționarul a arătat

că procurorul care a efectuat urmărirea penală nu a fost preocupat să afle

adevărul și să administreze probe, nu a verificat legalitatea introducerii

recursului de către I.J.P. Neamț, împotriva sentinței civile nr. 1971 din 28

mai 2003 a Judecătoriei Piatra Neamț și prin urmare rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale este nelegală.

În fond, a arătat că nu dorește

sancționarea penală a vreunei persoane, ci doar restituirea permisului de

conducere, care i-a fost suspendat de organul de poliție.

Prin sentința penală nr. 18 din 4

mai 2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată, plângerea penală

formulată de petiționarul B.I., împotriva rezoluției din 31 martie 2004,

pronunțată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău, în dosarul nr. 269/P/2004.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petiționarul B.I., solicitând admiterea acestuia, casarea

sentinței penale recurate și, pe fond, să se constate că magistrații împotriva

cărora a formulat plângerea, sunt vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 247 C. pen.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul formulat de petent este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Prin rezoluția din 23 februarie

2004, pronunțată în dosarul nr. 29/P/2004, a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva judecătorilor S.D.,

M.A., G.V. și J.M.

Procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată

de petiționar împotriva rezoluției menționate, la data de 31 martie 2004, în

dosarul nr. 269/P/2004.

Din examinarea următoarelor acte:

dosar nr. 29/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, sentința

civilă nr. 1971 din 28 mai 2003 a Judecătoriei Piatra Neamț, cererea de recurs

a I.P.J. Neamț, împotriva acestei sentințe, decizia civilă nr. 330/ RCA din 13

octombrie 2003 a Tribunalului Neamț, copia registrului de evidență a declarării

recursului de către I.P.J. Neamț, copia xerox a registrului informativ al

Judecătoriei Piatra Neamț, nota de constatare nr. 94

17

/ A din 2

octombrie 2003, emisă de Curtea de Apel Bacău, prin care s-au constatat

deficiențe și greșeli în activitatea unor salariate de la Judecătoria Piatra

Neamț, se constată că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică

și legală.

Față de aceste considerente, urmează

să fie respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr.

18 din 4 mai 2004 a Curții de Apel Bacău.

Obligă

recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de

500.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 7 septembrie 2004.