ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1532/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1532/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând

asupra recursului penal de față, constată următoarele

:

Prin sentința penală nr. 24 din

22 februarie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., a respins ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.R.V. împotriva

rezoluției nr. 521/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

rezoluția nr. 521/P/2009 din 13 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Ploiești, în temeiul disp. art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) și f) C.

proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numiților: E.G.,

comisar șef de poliție în cadrul I.P.J. Prahova, l.C., comisar șef de poliție

la Poliția Stațiunii Bușteni, P.C.G., agent șef adjunct de poliție Poliția

Stațiunii Bușteni, T.l.D., agent de poliție la Poliția Stațiunii Bușteni, P.I.C.,

agent de poliție la Poliția Stațiunii Bușteni, S.C., subcomisar de poliție la

Poliția Stațiunii Bușteni pentru infracțiuni prevăzute de art. 246 C. pen.

Pentru a

dispune această rezoluție procurorul a reținut că:

B.R.V. a

solicitat efectuarea de cercetări împotriva susnumiților, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, fals în înscrisuri sub semnătură

privată, fals în declarații, favorizarea infractorului, fiind nemulțumit de

modul în care au instrumentat Dosarele penale nr. 440/P/2008 al Parchetului de

pe lângă Tribunalul Prahova, nr. 1315/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sinaia, respectiv, Dosarele nr. 52/P/2009 și nr. 162/P/2009 -

ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Dosarele s-au

format urmare a plângerilor persoanei vătămate vizând modul în care s-au

efectuat cercetările în vederea stabilirii împrejurărilor în care a fost

implicat la data de 11 aprilie 2008 într-un accident de circulație, cercetări

urmate de sancționarea sa contravențională. Ulterior, pe cale judecătorească,

s-a dispus anularea procesului-verbal de contravenție întocmit pe numele

persoanei vătămate (sentința civilă nr. 1067 din 25 septembrie 2001 a

Judecătoriei Sinaia), instanța a reținut că în cauză există o situație care

înlătură caracterul contravențional al faptei și care este în legătură directă

cu fapta care a determinat-o și anume, cazul fortuit, autoturismul din fața

petentului frânând violent și fără nici o justificare.

Persoana

vătămată a mai susținut că, ocazionat de efectuarea acestor cercetări a fost

considerat vinovat de către agentul de poliție P.C.G. ce a dispus sancționarea

sa contravențională, favorizându-l astfel pe B.M.I., deși din cercetările

efectuate la fața locului de cei doi agenți de poliție T.l.D. și P.I.,

rezultase vinovăția celuilalt conducător auto, B.M.

Actele

premergătoare efectuate au evidențiat că privitor la pretinsa activitate

infracțională a făptuitorului P.C.G. s-a dispus, prin ordonanța nr. 440/P/2008

din 11 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova scoaterea de

sub urmărire penală pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246

C. pen., precum și neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută

de art. 264 din C. pen., reținându-se că faptele nu există.

Prin aceeași

rezoluție s-a dispus declinarea competenței de efectuarea cercetărilor față de

B.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 292 C. pen., în

favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia.

Primul

procuror a respins, prin rezoluția nr. 125/11/2/2009 plângerea formulată de petentul

B.R. împotriva ordonanței nr. 440/P/2008 acesta nu a promovat plângere în fața

judecătorului, potrivit art. 278

1

C. proc. pen.

În ceea ce

privește modul în care a fost instrumentat acest dosar, B.R. a formulat

plângere împotriva procurorului M.G. - ce a dispus soluția de neurmărire în Dosarul

nr. 440/P/2008 și a comisarului șef E.G. - ce a efectuat unele acte de

cercetare, fiind delegat de procuror. Plângerea a făcut obiectul Dosarului nr. 52/P/2009

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, soluționat prin rezoluția

cu același număr din 01 aprilie 2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de aceștia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.

246, art. 289, art. 291, art. 242 și art. 246 C. pen., întrucât din actele

premergătoare efectuate în cauză a rezultat că faptele nu există.

Plângerea

împotriva soluției promovată de persoana vătămată a fost respinsă ca

neîntemeiată (rezoluția nr. 509/II/2/2009 din 28 aprilie 2009), iar prin

sentința penală nr. 114 din 15 iulie 2009, pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești în Dosarul nr. 428/42/2009 instanța a respins plângerea ca

neîntemeiată.

În Dosarul nr.

162/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin rezoluția

din 02 iulie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a)

C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorii M.G. -

din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova și P.B.D.S. - din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia, precum și față de E.G., comisar șef

în cadrul I.P.J. Prahova și S.C. - subcomisar de poliție, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249 și art. 264 C. pen.,

întrucât faptele nu există.

Plângerea

împotriva acestei soluții promovată de B.R.V. a fost respinsă de procurorul

general prin rezoluția nr. 977/II/2/2009; persoana vătămată a promovat plângere

și la instanța de judecată, potrivit disp. art. 278 C. proc. pen., plângerea sa

formând obiectul Dosarului nr. 767/42/2009 al Curții de Apel Ploiești în care,

prin sentința penală nr. 152 din 19 octombrie 2009 s-a respins plângerea ca

neîntemeiată.

Dosarul nr. 1315/P/2008

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia s-a format ca urmare a

disjungerii față de B.M. dispusă prin ordonanța nr. 440/P/2008 a Parchetului de

pe lângă Tribunalul Prahova.

Cercetările

au fost efectuate de subcomisar S.C. de la Poliția stațiunii Bușteni,

supravegherea cercetărilor fiind efectuată de procurorul P.B.D.S. și a fost

finalizat de ofițerul de poliție prin referatul din 17 iulie 2009, cu propunere

de scoatere de sub urmărire penală, iar prin rezoluția din 29 octombrie 2009 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 1

lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. scoaterea de sub urmărire penală

a învinuitului B.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen., fiind

astfel însușită propunerea lucrătorului de poliție.

Adresa de

înaintare a dosarului către unitatea de parchet a fost semnată de șeful

Poliției Stațiunii Bușteni, comisar șef de poliție, l.C.

Persoana

vătămată a reluat aspecte din plângerile penale anterioare în care a solicitat,

rând pe rând, efectuarea de cercetări împotriva tuturor persoanelor implicate

fie în cercetarea evenimentului rutier din 11 aprilie 2008, fie în soluționarea

dosarelor penale formate în urma plângerilor sale, fiind nemulțumit de aceste

soluții.

Plângerile

îndreptate de persoana vătămată împotriva soluțiilor de neurmărire penală

dispuse de procurori în aceste dosare au fost respinse ca neîntemeiate, iar în

cauză nu s-a invocat date ori împrejurări noi, necunoscute la momentul

soluționării de către organele de urmărire penală.

Nu s-a putut

reține nici comiterea vreunor fapte penale de către lucrătorii de poliție cu

prilejul soluționării dosarelor penale în care a fost parte persoana vătămată

și nici instrumentarea acestor dosare cu încălcarea dispozițiilor legale.

Soluțiile

propuse de organele de cercetare penală ale poliției judiciare în cauză ca și

cele dispuse de procuror nu au fost incriminate ca fapte penale de către

legiuitor - deși ele pot nemulțumi unele dintre părțile cauzei, câtă vreme

normele procesual penale prevăd căile și modalitățile desființării acestor

soluții pentru motive de nelegalitate ori netemeinicie invocate de părți.

Cu atât mai

mult, simplul act administrativ al semnării adresei de înaintare a dosarului

penal de către conducătorul unei instituții nu poate angaja răspunderea penală

a acestuia, câtă vreme nu a fost implicat în nici un fel în cercetările

întreprinse în cauză.

Împotriva

acestei rezoluții petentul a formulat plângere la procurorul general a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești care, prin rezoluția nr. 1385/11/20/2009

a fost respinsă ca neîntemeiată. Curtea aconstatat că, urmare a accidentului de

circulație produs la data de 11 aprilie 2008 soldat doar cu avarierea

autovehiculelor conduse de petent și numiți B.M.I., au fost deschise mai multe

dosare penale din inițiativa petentului nemulțumit de procedura de cercetare și

întocmire a procesului verbal de contravenție, act întocmit de agentul de

poliție P.C. din cadrul Poliției Stațiunii Bușteni. Ulterior procesul verbal de

contravenție a fost anulat de către Judecătoria Sinaia prin sentința civilă nr.

1067/2008 pe considerentul existentei cazului fortuit.

Nemulțumit de

soluția dispusă de procuror față de agentul de poliție, petentul a formulat

plângere penală împotriva procurorului și a ofițerului de poliție delegat de

acesta să efectueze unele cercetări în cauză (procuror M.G. și comisar șef E.G.).

De asemenea au fost efectuate cercetări în Dosarul nr. 162/P/2009 față de

același procuror, dar și față de procurorul P.B.D.S. de la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Sinaia și a ofițerilor de poliție E.G. și S.C. soldate cu

neînceperea urmăririi penale și rămase definitive prin sentința penală nr. 152/2009

a Curții de Apel Ploiești.

În prezenta

plângere, petentul se consideră nemulțumit de modul și soluția adoptată de

procuror, față de procurorii ce au efectuat cercetările cu privire la ofițerii

sus-menționați.

Așa cum s-a

reținut și în rezoluția atacată, în plângerea de față petentul a reluat

nemulțumirile arătate în plângerile anterioare, în care s-a solicitat tragerea

la răspundere penală a tuturor persoanelor implicate în cercetarea accidentului

rutier.

În unele

dosare petentul a uzat de toate căile de atac prev. de lege, soluțiile dispuse

de procuror rămânând definitive.

Aspectul că

agentul de poliție P.C. (de la care a plecat de fapt nemulțumirea petentului,

fiind cel care a întocmit procesul verbal de contravenție) a încheiat procesul

verbal în discuție fără a fi prezent la locul accidentului rutier și care apoi

a fost anulat de către instanța de judecată, nu poate fi catalogată ca o

activitate abuzivă sau de favorizare a infractorului, în condițiile în care

accidentul rutier a produs doar avarii ale autovehiculelor și este permisă

întocmirea procesului verbal fără cercetarea locului accidentului, pe baza

declarațiilor părților implicate și a altor martori, iar în cauză nu există

vreo dovadă că agentul de poliție a acționat cu intenție pentru cauzarea

vreunei vătămări a petentului.

În fine nu

poate fi reținută, în condițiile date, săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor de către intimați. Aprecierea acestora

asupra probelor administrate și adoptarea unor soluții ce nemulțumește pe cel

care a formulat plângerea penală, nu poate fi considerată în mod automat o activitate

abuzivă, în lipsa unor elemente care să stabilească că îndeplinirea actului

respectiv s-a făcut în mod defectuos și cu intenția de a cauza vătămarea

petentului. Mai mult decât atât, intimatul l.C. nu a făcut decât să semneze

adresa de înaintare a dosarului către parchetul competent.

Legea a

prevăzut pentru aceste situații, modalitățile de exercitare a căilor de atac

împotriva soluțiilor adoptate de procuror și a hotărârilor pronunțate de

instanțele de judecată, justificarea fiind aceea că și organele judiciare pot

greși în luarea unor hotărâri fără a acționa cu intenție în acest sens ori, pot

apărea date ce nu au fost avute în vedere la adoptarea soluțiilor respective.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs petentul B.R.V.,

criticând-o pentru netemeinicie, apreciind că dosarul său a fost anchetat

subiectiv, abuziv și cu încălcarea dispozițiilor legale.

Examinând

hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat de petent

nu este fondat.

Se apreciază

că soluția de neurmărire penală dată de procuror față de lucrătorii de poliție

menționați este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare nu a

rezultat nici un element care să conducă la existenta infracțiunii de abuz în

serviciu.

Se constată

că petentul, după cum s-a reținut și în rezoluția parchetului, cât și în

sentința pronunțată de prima instanță, a formulat plângeri penale, repetate,

împotriva intimaților din prezenta cauză, încercând să obțină, în acest fel,

„reformarea" soluțiilor pronunțate de aceștia.

împrejurarea

că petentul este nemulțumit de soluțiile adoptate în cauzele care s-au aflat pe

rolul organelor judiciare prahovene, nu poate conduce la concluzia existenței

infracțiunilor pe care acesta Ie-a indicat în plângerea sa.

Persoanele

care îndeplinesc o activitate de jurisdicție își desfășoară întreaga activitate

în temeiul legii, fiind obligate să-și îndeplinească atribuțiile care le revin

pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunțarea

unor soluții pe care le apreciază legale și temeinice în raport cu probele

administrate, soluții care pot fi verificate și, evantual, desființate numai

prin intermediul căilor legale de atac.

Dacă s-ar

admite că împotriva persoanelor care au pronunțat soluțiile se pot face

plângeri penale, în absența unor elemente care să contureze o eventuală

activitate infracțională, ar însemna că se instituie noi căi de atac,

neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.

În

consecință, având în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimații

și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu

au comis nici o faptă penală care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta

Curte, în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul B.R.V. împotriva sentinței penale nr.

24 din 22 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 20 aprilie 2010.