ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2429/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 64 din 9 aprilie

2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca

nefondată plângerea formulată de petentul N.V. împotriva rezoluției nr. 650/P/2008

din 4 februarie 2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Ploiești și a rezoluției nr. 239/II/2/2009 din 26 iunie 2009 a

procurorului general adjunct ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești, menținând soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate.

Instanța a reținut, în fapt, că petentul

se plânge împotriva numiților V.G. – prim procuror al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Pătârlagele, M.S. - procuror la această instituție, G.D. –

inspector la Poliția orașului Nehoiu, R.D. - agent la aceeași poliție, P.G. –

fost agent la Poliția Nehoiu, N.C. - comisar în cadrul Biroului Cercetări

Penale al IPJ Buzău, care se fac vinovați de comiterea infracțiunilor de abuz

în serviciu și favorizarea infractorului ( A.C.).

A apreciat petentul că A.C. a săvârșit mai

multe infracțiuni, a căror victimă a fost, iar persoanele acuzate au dat

soluții de neîncepere a urmăririi penale, motivând că respectivele fapte sunt

litigii civile sau nu există.

Prin rezoluția nr. 650/P/2008 din 4

februarie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus, în

temeiul disp. art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de V.G., M.S., G.D., R.D., P.G. și N.C.,

cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 264

C. pen., pretins comise în calitate de procurori la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Pătârlagele și polițiști la Poliția Nehoiu, jud. Buzău cu ocazia soluționării

dosarului nr. 1216/P/2007.

Plângerea împotriva acestei soluții de

neurmărire a fost respinsă prin rezoluția nr. 239/II/2/2009 din 26 februarie

2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești.

În termen legal, împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs petentul care a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârii și desființarea rezoluțiilor parchetului și începerea urmăririi

penale.

Examinând hotărârea atacată și

rezoluțiile procurorului, Înalta Curte constată următoarele:

Din actele dosarului reiese că petentul N.V.

are o proprietate care se învecinează, pe una din laturi, cu cea a numitului A.C.,

situație care a determinat, în timp, existența a numeroase neînțelegeri între

cei doi față de hotarul dintre cele două proprietăți, materializate prin

plângeri formulate de petent împotriva lui A.C. pentru săvârșirea

infracțiunilor de distrugere, tulburare de posesie, furt.

Plângerile formulate de petent au fost soluționate

de lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Nehoiu, fiind confirmate de procurorii

din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, în raza acestor instituții

fiind situate terenurile petentului și cel aparținând lui A.C.

De asemenea, au fost formulate și

plângeri în baza art. 278

1

C. proc. pen., instanțele de judecată, menținând

soluțiile atacate.

Așa încât, prin actele premergătoare

efectuate în cauză s-a stabilit că persoanele cercetate nu și-au îndeplinit defectuos

îndatoririle de serviciu.

De asemenea, nu se poate reține nici

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 C. pen., deoarece pentru existența

acesteia este necesar să se fi săvârșit anterior o infracțiune de către cel

favorizat, situație care, în cauză, nu se confirmă.

Pe de altă parte, infracțiunile

menționate de către petent se săvârșesc numai cu intenție, iar din probele

administrate în cauză nu se poate reține că intimații sus-menționați au

întocmit lucrările și rezoluțiile date cu această formă a vinovăției.

Împrejurarea că o soluție dispusă de

procuror sau de instanță nemulțumește una din părți nu este de natură să

constituie infracțiune și să atragă răspunderea penală a celui ce a

pronunțat-o.

În condițiile legii, partea nemulțumită

poate exercita căile de atac.

Față de aceste considerente, Înalta Curte

va respinge recursul declarat de petiționar, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul N.N. împotriva sentinței penale nr. 64 din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la 160 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24

iunie 2009.