ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1950/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1950/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 49
din 18 martie 2009, Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 278
1
alin.
(8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de
petentul
N.N.
, împotriva rezoluției de
neînceperea urmăririi penale nr. 584/P/2008 din 16 decembrie 2008 a Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a reținut că prin rezoluția menționată s-a dispus neînceperea
urmăririi penale față de G.C.D., subinspector de poliție, și R.D., agent șef de
poliție, ambii din cadrul I.J.P. Buzău pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută
de art. 246 C. pen.
S-a mai reținut că
cercetarea prealabilă împotriva celor doi polițiști a fost declanșată de o
plângere penală formulată de petentul N.N.
Instanța a motivat că din
conținutul sesizării și actele anexate a reieșit că persoana vătămată este
nemulțumită de modul în care cei doi lucrători de poliție au instrumentat unele
dosare în care N.N. era parte.
Potrivit celor reținute de
Curtea de Apel Ploiești, actele premergătoare efectuate în cauză au stabilit că
cele sesizate de petent nu s-au confirmat; că cei doi prezumtivi făptuitori au
instrumentat dosarele la care face referire petentul cu respectarea
dispozițiilor legale și au propus procurorului soluțiile pe care le-au
considerat temeinice și legale. De altfel, aceste propuneri au fost confirmate
de procuror.
Împotriva sentinței
menționate a formulat recurs petentul N.N. care, în esență, a solicitat casarea
acesteia și, în rejudecare, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi
penale și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale
împotriva celor doi polițiști.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 278
1
alin. (8) lit. b) C. proc. pen., pentru a desființa o rezoluție sau ordonanță a
procurorului de neurmărire penală, și trimitere a cauzei la procuror,
judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza
procurorului indicând faptele și împrejurările ce urmează a fi lămurite și prin
ce anume mijloace de probă.
Or, din actele de cercetare
prealabilă nu rezultă motive ori împrejurări care ar face necesară trimiterea
cauzei la procuror. Nu există indicii sau temeiuri care să susțină acuzațiile
persoanei vătămate împotriva celor doi polițiști.
Dacă petentul era nemulțumit
de soluția propusă de organele de cercetare ale poliției și de soluția adoptată
de procuror în cauza în care cei doi intimați au făcut cercetări, acesta putea
să folosească procedura controlului actelor de neurmărire penală prevăzută în art.
278
1
C. proc. pen., ca și în cauza de față.
Așa fiind, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul
petentului și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de petiționarul N.N. împotriva sentinței penale nr. 49 din 18
martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori
și de familie.
Obligă recurentul petiționar
la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 26 mai 2009.