ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1950/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 49 din 18 martie 2009, Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul N.N. , împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale nr. 584/P/2008 din 16 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rezoluția menționată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.C.D., subinspector de poliție, și R.D., agent șef de poliție, ambii din cadrul I.J.P. Buzău pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. S-a mai reținut că cercetarea prealabilă împotriva celor doi polițiști a fost declanșată de o plângere penală formulată de petentul N.N.

Instanța a motivat că din conținutul sesizării și actele anexate a reieșit că persoana vătămată este nemulțumită de modul în care cei doi lucrători de poliție au instrumentat unele dosare în care N.N. era parte. Potrivit celor reținute de Curtea de Apel Ploiești, actele premergătoare efectuate în cauză au stabilit că cele sesizate de petent nu s-au confirmat; că cei doi prezumtivi făptuitori au instrumentat dosarele la care face referire petentul cu respectarea dispozițiilor legale și au propus procurorului soluțiile pe care le-au considerat temeinice și legale. De altfel, aceste propuneri au fost confirmate de procuror. Împotriva sentinței menționate a formulat recurs petentul N.N. care, în esență, a solicitat casarea acesteia și, în rejudecare, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva celor doi polițiști.

Recursul nu este fondat. Potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., pentru a desființa o rezoluție sau ordonanță a procurorului de neurmărire penală, și trimitere a cauzei la procuror, judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului indicând faptele și împrejurările ce urmează a fi lămurite și prin ce anume mijloace de probă. Or, din actele de cercetare prealabilă nu rezultă motive ori împrejurări care ar face necesară trimiterea cauzei la procuror. Nu există indicii sau temeiuri care să susțină acuzațiile persoanei vătămate împotriva celor doi polițiști. Dacă petentul era nemulțumit de soluția propusă de organele de cercetare ale poliției și de soluția adoptată de procuror în cauza în care cei doi intimați au făcut cercetări, acesta putea să folosească procedura controlului actelor de neurmărire penală prevăzută în art. 278 1 C. proc.

pen., ca și în cauza de față. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul petentului și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul N.N. împotriva sentinței penale nr. 49 din 18 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2009.