ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1166/2010

Asupra recursului penal de față; Pe baza lucrărilor din dosar, constată: Prin sentința penală nr. 240/F din 18 decembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 1543/44/2009, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.O. împotriva rezoluției de respingere a plângerii nr. 119/11/2/2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. A fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 287/P/2009 a Parchetului de lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus neînceperea urmăriri penale față de subinspectorul C.M. din cadrul Poliției Municipiului Brăila - Biroul Investigații Criminale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 246 cu ref.

la art. 248/1 C. pen. și favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen. Soluția a fost dată de procuror în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) cu ref. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Cercetările în cauză au fost efectuate ca urmare a plângerii petentului B.O. prin care acesta a sesizat că în dosarul nr. 4387/ P/ 2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, în care a avut calitatea de persoană vătămată, subinspectorul C.M. nu l-a citat pentru a fi audiat în legătură cu plângerea depusă și nu i-a adus la cunoștință cercetările pe care le-a efectuat cu privire la făptuitorii O.B. și B.P.; de asemenea, subinspectorul C.M. a încălcat dispozițiile procedurale iar referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale, întocmit în cauză este nelegal.

Pentru a dispune neînceperea urmăriri penale față de lucrătorul de poliție, procurorul a reținut că faptele sesizate de petent nu există. Prin rezoluția nr. 1119/11/2/2009 din 18 septembrie 2009 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată plângerea petentului împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, reținând că subinspectorul C.M. a efectuat cercetări în dosarul nr. 4387/P/2008 sub supravegherea procurorului, care a confirmat propunerea acestuia de neîncepere a urmăriri penală față de numiții O.B. și B.P. și că din actele premergătoare efectuate nu au rezultat indicii privind săvârșirea vreunei fapte penale de către lucrătorul de politie.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul B.O. care a susținut că intimatul C.M. nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu în dosarul în care au fost cercetați numiții O.B. și B.P. Instanța de fond, examinând plângerea petentului, a reținut că nu există indicii că intimatul C.M. a comis vreo faptă penală cu ocazia cercetărilor efectuate în baza plângerii formulate de petent, că aspectele invocate de acesta în plângere nu constituie infracțiuni ci, eventual critici, ce puteau fi invocate în plângerea împotriva rezoluției date în dosarul nr. 4387/P/2008 din 5 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila. Împotriva sentinței penale nr. 240/F din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați a declarat recurs, în termen legal, petentul B.O.

invocând următoarele motive: - copia dispozitivului sentinței atacate încalcă prevederile art. 309 alin. (1) cu referire la art. 357 alin. (1) și art. 70 C. proc. pen. - extrasul din dispozitivul sentinței penale atacate nu este semnată de judecător, ceea ce trage nulitatea absolută a hotărârii, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Examinând sentința atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului prin prisma criticilor formulate de către recurent dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că hotărârea este legală și temeinică, recursul fiind nefondat. Obiectul prezentei cauze îl constituie plângerea petentului împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale emise de procuror, în procedura reglementată de art. 278/1 C. proc.

pen. Conform alin. (8) al textului menționat, judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una din următoarele soluții: a) respinge plângerea, prin sentință, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menținând rezoluția sau ordonanța atacată; b) admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, după caz. c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente, reține cauza spre judecare în complet legal constituit, dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.

În speță, instanța de fond a pronunțat soluția prevăzută de art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. respingând plângerea petentului ca nefondată și menținând rezoluția atacată. Această soluție, care constituie rezultatul deliberării, a fost consemnată într-o minută în conformitate cu dispozițiile art. 309 C. proc. pen., minută care are conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii. Mențiunile la care se referă petentul în prima critică formulată, referitoare la conținutul dispozitivului, sunt prevăzute de dispozițiile art. 357 C. proc.

pen., însă aceste dispoziții sunt incidente numai în situația în care instanța rezolvă un conflict de drept penal dedus judecății, când deliberarea poartă asupra existenței faptei și vinovăției făptuitorului, asupra stabilirii pedepsei, asupra reparării pagubei produse prin infracțiune, asupra măsurilor preventive și asigurătorii, mijloacelor de probă, cheltuielilor judiciare, precum și asupra oricărei alte probleme privind justa soluționare a cauzei, conform art. 343 C. proc. pen. care reglementează obiectul deliberării. Or, în speță, așa cum s-a arătat mai sus, instanța nu a avut de rezolvat un conflict de drept ci a fost învestită cu soluționarea unei plângeri întemeiată pe dispozițiile art. 278/1 C. proc.

pen., în cadrul căreia a verificat doar legalitatea și temeinicia rezoluției dată de procuror în sensul neînceperii urmăriri penale împotriva intimatului C.M. și a pronunțat una din soluțiile prevăzute de lege. Din verificarea actelor dosarului rezultă că atât minută cât și sentința sunt semnate de judecătorul care a compus completul de judecată, astfel că, sub acest aspect, nu există nici un caz de nulitate absolută a hotărârii. Potrivit art. 360 alin. (1) C. proc. pen. părților care au lipsit atât la judecată cât și la pronunțare li se comunică o copie de pe dispozitiv și nu unul din cele două exemplare originale ale minutei care se întocmesc și se semnează conform art. 309 alin. (3) C. proc.

pen., astfel că și cea de a doua critică a petentului recurent este nefondată. Examinând și din oficiu sentința atacată, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod temeinic că actele premergătoare efectuate în cauză nu pun în evidență existența unor indicii privind săvârșirea vreunei fapte de natură penală de către intimatul C.M. cu ocazia efectuării cercetărilor față de numiții O.B. și B.P., reclamați de petentul B.O. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 292 C. pen. și art. 215 alin. (1), (2) C. pen. Intimatul C.M., subinspector de poliție în cadrul Poliției Municipiului Brăila, a efectuat cercetările penale în dosarul nr. 4387/P/2008, la petentului B.O. împotriva susnumiților O.B.

și B.P., sub directa supraveghere a procurorului, conform art. 209 alin. (1) C. proc. pen. La finalizarea actelor de urmărire penală, constatând că faptele reclamate de petent nu există, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., intimatul a întocmit un referat cu propunere de neînceperea urmăririi penale față de persoanele cercetate, propunere confirmată de procurorul care a exercitat supravegherea activității de cercetare penală în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (6) C. proc. pen., prin rezoluția nr. 4387/P/2008 din 05 ianuarie 2009. Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., plângere ce i-a fost respinsă prin rezoluția nr. 177/11/2 din 17 februarie 2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila.

Petentul și-a exercitat dreptul de a ataca cele două rezoluții în procedura reglementată de art. 278/1 C. proc. pen., plângerea sa fiind respinsă prin sentința penală nr. 1064/2009 a Judecătoriei Brăila. Nemulțumit de soluția instanței, petentul a declarat recurs împotriva sentinței penale susmenționate, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, cu termen la 18 septembrie 2009, din actele dosarului nerezultând soluția pronunțată. Paralel cu exercitarea căilor de atac prevăzute de lege împotriva soluțiilor date în dosarul nr. 4387/P/2008, petentul a înțeles să formuleze și plângere penală împotriva subinspectorului de poliție C.M., pretinzând că acesta a săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu și favorizarea infractorului cu ocazia instrumentării dosarului susmenționat.

Așa cum s-a arătat deja, plângerea petentului nu este fondată, soluția de neurmărire penală față de lucrătorul de poliție fiind legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu rezultă niciun element care să conducă la concluzia că acesta, cu prilejul efectuării cercetărilor în dosarul ce i-a fost repartizat, a încălcat legea în detrimentul petentului. Pentru a se putea începe urmărirea penală sunt necesare două condiții: - să existe un minim de date care permit organului de urmărire să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune. Organul de urmărire penală poate deține informațiile fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.

- să nu existe vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. în art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prev. la lit. b 1 ). Intervenția oricărui caz dintre cele prev. de art. 10, rezultând fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, pot determina ca în locul începerii urmăririi penale să se dispună neînceperea urmăririi penale. În cauză, corect s-a constatat din actele premergătoare efectuate că nu există infracțiunile reclamate de petent, fiind incident cazul prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen. Împrejurarea că petentul este nemulțumit de soluția propusă de petent și confirmată de procuror nu poate conduce la existența infracțiunilor pe care acesta le-a indicat în plângerea sa.

Neascultarea petentului în calitate de persoană vătămată, de către intimatul C.M., nu este un element care să se circumscrie laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu. Verificările întreprinse în faza actelor premergătoare sunt limitate la stabilirea unor date și indicii concrete pe baza cărora să se poată dispună începerea ori neînceperea urmăririi penale cu privire la faptele sesizate. Acest aspect putea fi cenzurat în cadrul căilor de atac exercitate împotriva rezoluției date în dosarul nr. 4837/P/2008 și, în măsura în care procurorul ierarhic superior sau instanța de judecată aprecia că era necesară completarea cercetărilor, exista posibilitatea restituirii cauzei la procuror.

În consecință, cum din actele premergătoare efectuate în cauză nu reiese niciun indiciu că subinspectorul de poliție C.M. și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu, că a fost părtinitor sau incorect în instrumentarea dosarului nr. 4837/P/2008, propunerea acestuia de neîncepere a urmăririi penale față de numiții O.B. și B.P., fiind confirmată nu numai de procuror ci și de instanța de judecată, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat, menținând sentința atacată ca fiind legală și temeinică. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul B.O. împotriva sentinței penale nr. 240/F din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 25 martie 2010.