ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1166/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1166/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului penal de față;
Pe baza
lucrărilor din dosar, constată:
Prin
sentința penală nr. 240/F din 18 decembrie 2009, pronunțată în dosarul nr.
1543/44/2009, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată plângerea formulată
de petentul B.O. împotriva rezoluției de respingere a plângerii nr.
119/11/2/2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Galați.
A fost
obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru
a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin
rezoluția nr. 287/P/2009 a Parchetului de lângă Curtea de Apel Galați s-a
dispus neînceperea urmăriri penale față de subinspectorul C.M. din cadrul
Poliției Municipiului Brăila - Biroul Investigații Criminale sub aspectul
săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de
art. 246 cu ref. la art. 248/1 C. pen. și favorizarea infractorului, prev. de
art. 264 C. pen.
Soluția
a fost dată de procuror în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) cu ref. la
art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Cercetările
în cauză au fost efectuate ca urmare a plângerii petentului B.O. prin care acesta
a sesizat că în dosarul nr. 4387/ P/ 2008 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Brăila, în care a avut calitatea de persoană vătămată,
subinspectorul C.M. nu l-a citat pentru a fi audiat în legătură cu plângerea
depusă și nu i-a adus la cunoștință cercetările pe care le-a efectuat cu
privire la făptuitorii O.B. și B.P.; de asemenea, subinspectorul C.M. a
încălcat dispozițiile procedurale iar referatul cu propunerea de neîncepere a
urmăririi penale, întocmit în cauză este nelegal.
Pentru
a dispune neînceperea urmăriri penale față de lucrătorul de poliție, procurorul
a reținut că faptele sesizate de petent nu există.
Prin
rezoluția nr. 1119/11/2/2009 din 18 septembrie 2009 procurorul general al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată plângerea
petentului împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, reținând că
subinspectorul C.M. a efectuat cercetări în dosarul nr. 4387/P/2008 sub
supravegherea procurorului, care a confirmat propunerea acestuia de neîncepere
a urmăriri penală față de numiții O.B. și B.P. și că din actele premergătoare
efectuate nu au rezultat indicii privind săvârșirea vreunei fapte penale de
către lucrătorul de politie.
Împotriva
acestei rezoluții a formulat plângere petentul B.O. care a susținut că
intimatul C.M. nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu în dosarul în care au
fost cercetați numiții O.B. și B.P.
Instanța
de fond, examinând plângerea petentului, a reținut că nu există indicii că
intimatul C.M. a comis vreo faptă penală cu ocazia cercetărilor efectuate în
baza plângerii formulate de petent, că aspectele invocate de acesta în plângere
nu constituie infracțiuni ci, eventual critici, ce puteau fi invocate în
plângerea împotriva rezoluției date în dosarul nr. 4387/P/2008 din 5 ianuarie 2009
a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila.
Împotriva
sentinței penale nr. 240/F din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați a
declarat recurs, în termen legal, petentul B.O. invocând următoarele motive:
- copia
dispozitivului sentinței atacate încalcă prevederile art. 309 alin. (1) cu
referire la art. 357 alin. (1) și art. 70 C. proc. pen.
-
extrasul din dispozitivul sentinței penale atacate nu este semnată de
judecător, ceea ce trage nulitatea absolută a hotărârii, conform art. 197 alin.
(2) C. proc. pen.
Examinând
sentința atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului prin prisma criticilor
formulate de către recurent dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de
fapt și de drept, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată
că hotărârea este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
Obiectul
prezentei cauze îl constituie plângerea petentului împotriva unei rezoluții de
neîncepere a urmăririi penale emise de procuror, în procedura reglementată de
art. 278/1 C. proc. pen. Conform alin. (8) al textului menționat, judecătorul,
soluționând plângerea, pronunță una din următoarele soluții:
a)
respinge plângerea, prin sentință, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz,
ca nefondată, menținând rezoluția sau ordonanța atacată;
b)
admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată
și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, după caz.
c)
admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată
și, când probele existente la dosar sunt suficiente, reține cauza spre judecare
în complet legal constituit, dispozițiile privind judecata în primă instanță și
căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.
În
speță, instanța de fond a pronunțat soluția prevăzută de art. 278/1 alin. (8)
lit. a) C. proc. pen. respingând plângerea petentului ca nefondată și menținând
rezoluția atacată. Această soluție, care constituie rezultatul deliberării, a
fost consemnată într-o minută în conformitate cu dispozițiile art. 309 C. proc.
pen., minută care are conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii.
Mențiunile
la care se referă petentul în prima critică formulată, referitoare la
conținutul dispozitivului, sunt prevăzute de dispozițiile art. 357 C. proc.
pen., însă aceste dispoziții sunt incidente numai în situația în care instanța
rezolvă un conflict de drept penal dedus judecății, când deliberarea poartă
asupra existenței faptei și vinovăției făptuitorului, asupra stabilirii
pedepsei, asupra reparării pagubei produse prin infracțiune, asupra măsurilor
preventive și asigurătorii, mijloacelor de probă, cheltuielilor judiciare,
precum și asupra oricărei alte probleme privind justa soluționare a cauzei,
conform art. 343 C. proc. pen. care reglementează obiectul deliberării.
Or, în
speță, așa cum s-a arătat mai sus, instanța nu a avut de rezolvat un conflict
de drept ci a fost învestită cu soluționarea unei plângeri întemeiată pe
dispozițiile art. 278/1 C. proc. pen., în cadrul căreia a verificat doar
legalitatea și temeinicia rezoluției dată de procuror în sensul neînceperii
urmăriri penale împotriva intimatului C.M. și a pronunțat una din soluțiile
prevăzute de lege.
Din
verificarea actelor dosarului rezultă că atât minută cât și sentința sunt
semnate de judecătorul care a compus completul de judecată, astfel că, sub
acest aspect, nu există nici un caz de nulitate absolută a hotărârii.
Potrivit
art. 360 alin. (1) C. proc. pen. părților care au lipsit atât la judecată cât
și la pronunțare li se comunică o copie de pe dispozitiv și nu unul din cele
două exemplare originale ale minutei care se întocmesc și se semnează conform
art. 309 alin. (3) C. proc. pen., astfel că și cea de a doua critică a
petentului recurent este nefondată.
Examinând
și din oficiu sentința atacată, Înalta Curte constată că instanța de fond a
reținut în mod temeinic că actele premergătoare efectuate în cauză nu pun în
evidență existența unor indicii privind săvârșirea vreunei fapte de natură
penală de către intimatul C.M. cu ocazia efectuării cercetărilor față de
numiții O.B. și B.P., reclamați de petentul B.O. pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 292 C. pen. și art. 215 alin. (1), (2) C. pen.
Intimatul
C.M., subinspector de poliție în cadrul Poliției Municipiului Brăila, a efectuat
cercetările penale în dosarul nr. 4387/P/2008, la petentului B.O. împotriva
susnumiților O.B. și B.P., sub directa supraveghere a procurorului, conform
art. 209 alin. (1) C. proc. pen.
La
finalizarea actelor de urmărire penală, constatând că faptele reclamate de
petent nu există, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., intimatul a
întocmit un referat cu propunere de neînceperea urmăririi penale față de
persoanele cercetate, propunere confirmată de procurorul care a exercitat
supravegherea activității de cercetare penală în conformitate cu dispozițiile
art. 228 alin. (6) C. proc. pen., prin rezoluția nr. 4387/P/2008 din 05
ianuarie 2009.
Împotriva
acestei rezoluții petentul a formulat plângere în temeiul art. 278 C. proc.
pen., plângere ce i-a fost respinsă prin rezoluția nr. 177/11/2 din 17
februarie 2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila.
Petentul
și-a exercitat dreptul de a ataca cele două rezoluții în procedura reglementată
de art. 278/1 C. proc. pen., plângerea sa fiind respinsă prin sentința penală
nr. 1064/2009 a Judecătoriei Brăila.
Nemulțumit
de soluția instanței, petentul a declarat recurs împotriva sentinței penale
susmenționate, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila,
cu termen la 18 septembrie 2009, din actele dosarului nerezultând soluția
pronunțată.
Paralel
cu exercitarea căilor de atac prevăzute de lege împotriva soluțiilor date în
dosarul nr. 4387/P/2008, petentul a înțeles să formuleze și plângere penală
împotriva subinspectorului de poliție C.M., pretinzând că acesta a săvârșit
infracțiunile de abuz în serviciu și favorizarea infractorului cu ocazia
instrumentării dosarului susmenționat.
Așa cum
s-a arătat deja, plângerea petentului nu este fondată, soluția de neurmărire
penală față de lucrătorul de poliție fiind legală și temeinică, întrucât din
actele premergătoare efectuate nu rezultă niciun element care să conducă la
concluzia că acesta, cu prilejul efectuării cercetărilor în dosarul ce i-a fost
repartizat, a încălcat legea în detrimentul petentului.
Pentru
a se putea începe urmărirea penală sunt necesare două condiții:
- să
existe un minim de date care permit organului de urmărire să considere că s-a
săvârșit în mod cert o infracțiune. Organul de urmărire penală poate deține
informațiile fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare
desfășurate ulterior sesizării.
- să nu
existe vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii
penale prev. în art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prev. la lit. b
1
).
Intervenția oricărui caz dintre cele prev. de art. 10, rezultând fie din actele
prin care a fost sesizat organul de urmărire, fie din actele premergătoare
efectuate în urma sesizării, pot determina ca în locul începerii urmăririi
penale să se dispună neînceperea urmăririi penale.
În
cauză, corect s-a constatat din actele premergătoare efectuate că nu există
infracțiunile reclamate de petent, fiind incident cazul prev. de art. 10 lit.
a) C. proc. pen.
Împrejurarea
că petentul este nemulțumit de soluția propusă de petent și confirmată de
procuror nu poate conduce la existența infracțiunilor pe care acesta le-a
indicat în plângerea sa.
Neascultarea
petentului în calitate de persoană vătămată, de către intimatul C.M., nu este
un element care să se circumscrie laturii obiective a infracțiunii de abuz în
serviciu. Verificările întreprinse în faza actelor premergătoare sunt limitate
la stabilirea unor date și indicii concrete pe baza cărora să se poată dispună
începerea ori neînceperea urmăririi penale cu privire la faptele sesizate.
Acest aspect putea fi cenzurat în cadrul căilor de atac exercitate împotriva
rezoluției date în dosarul nr. 4837/P/2008 și, în măsura în care procurorul
ierarhic superior sau instanța de judecată aprecia că era necesară completarea
cercetărilor, exista posibilitatea restituirii cauzei la procuror.
În
consecință, cum din actele premergătoare efectuate în cauză nu reiese niciun
indiciu că subinspectorul de poliție C.M. și-a exercitat în mod abuziv
atribuțiile de serviciu, că a fost părtinitor sau incorect în instrumentarea
dosarului nr. 4837/P/2008, propunerea acestuia de neîncepere a urmăririi penale
față de numiții O.B. și B.P., fiind confirmată nu numai de procuror ci și de
instanța de judecată, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat,
menținând sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
Văzând
și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat
de petentul B.O. împotriva sentinței penale nr. 240/F din 18 decembrie 2009 a
Curții de Apel Galați, secția penală.
Obligă
recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică azi, 25 martie 2010.