ÎCCJ, decizie (scj.ro #84161)

Rejudecare în caz de extrădare. Persoană judecată și condamnată în lipsă Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale. Asistența judiciară internațională. Rejudecarea în caz de extrădare Indice alfabetic: Drept procesual penal - rejudecare în caz de extrădare C. proc . pen ., art . 522 1 Prevederile art . 522 1 C. proc . pen . nu sunt aplicabile în cazul în care persoana condamnată a fost prezentă la judecata în primă instanță și, la primele termene, la judecata în apel, chiar dacă a lipsit la termenele ulterioare de judecată în apel și la toate termenele de judecată în recurs, întrucât a fost arestată în străinătate. Într-un astfel de caz, dreptul la apărare al persoanei condamnate este asigurat, dacă aceasta a fost asistată sau, după caz, reprezentată prin apărător pe parcursul întregului proces penal.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr . 2517 din 9 mai 2007 Prin sentința nr . 557/D din 2 noiembrie 2006, Tribunalul Bacău, Secția penală, a respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul D.S. privind rejudecarea după extrădarea de către autoritățile judiciare germane, în temeiul art . 522 1 C. proc . pen ., a cauzei penale ce a format obiectul dosarului nr . 6355/2001 al Tribunalului Bacău în care i-a fost aplicată în mod definitiv pedeapsa de 12 ani închisoare.

Instanța a reținut că petiționarul condamnat a invocat în cerere dispozițiile art . 522 1 C. proc . pen ., care statuează că „în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.” Sintagma „judecate și condamnate în lipsă” se referă exclusiv la persoanele care au lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare, pe întreaga durată a procedurii penale în fața instanțelor judecătorești (judecata în primă instanță, în apel și în recurs). Din verificarea dosarului nr . 6355/2001 al Tribunalului Bacău s-a constatat că situația petiționarului-condamnat excede câmpului de aplicare a dispozițiilor art . 522 1 C. proc . pen ., întrucât acesta a fost prezent personal la judecata în primă instanță și în apel, după cum urmează: Inculpatul D.S.

a fost prezent pe tot parcursul cercetării judecătorești în primă instanță - cu excepția unui singur termen - asistat de apărător ales, și a fost prezent la pronunțarea sentinței, luând cunoștință de pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave. Inculpatul a declarat apel în cauză, fiind prezent în fața instanței de control judiciar la primele termene, asistat de apărător ales, după care a plecat din proprie inițiativă în Germania , țară pe teritoriul căreia a comis fapte penale. Apelul a fost soluționat în lipsă - susținut oral prin apărătorul ales, fiind respins ca nefondat prin decizia nr . 446 din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel Bacău, Secția penală.

Recursul declarat în termen în numele inculpatului de apărătorul ales în apel a fost susținut oral în fața instanței supreme în lipsa inculpatului de alți doi apărători aleși, fiind respins ca nefondat prin decizia nr.1889 din 18 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală.

Procedura în recurs a cuprins o perioadă de 2 ani, respectiv 7 martie 2003 - 18 martie 2005, întrucât din verificările întreprinse de instanța supremă pe relația Biroul Național Interpol România - Interpol Wiesbaden din Germania s-a stabilit că inculpatul se afla în detenție cu începere de la 10 octombrie 2002 în închisoarea judiciară Oldenburg . Instanța română a formulat cerere de acordare a asistenței juridice, în baza Convenției Europene de Asistență Juridică în materie penală - Strasbourg 1959, privind înmânarea către inculpat a citațiilor în dosarul de recurs nr . 861/2003 pentru termenele de judecată din 10 septembrie 2004 și 18 martie 2005 la închisoarea judiciară Oldenburg . Ca răspuns la cererea amintită prin comunicarea Ministerului de Justiție al Landului Niedersachen s-a atras atenția că inculpatul este arestat în Germania și din acest motiv participarea sa la dezbateri se poate asigura numai prin procedura extrădării.

Scrisoarea expediată de apărătorul din Germania al inculpatului către omologul acestuia din România - în faza de recurs - a comunicat faptul că inculpatul a fost condamnat în Germania , avansându-se data probabilă a întoarcerii în România pentru 29 iulie 2005. Ca atare, instanța supremă a procedat la judecarea recursului. Apelul declarat în cauză de petiționarul condamnat, cu motivarea că în procedura penală ce a format obiectul dosarului nr . 6355/2001 a fost judecat și condamnat în lipsă la pedeapsa de 12 ani închisoare, fiindu-i încălcat dreptul de a fi prezent în propriul proces, a fost respins ca nefondat prin decizia nr . 34 din 13 februarie 2007 a Curții de Apel Bacău, Secția penală. Recursul declarat de petiționarul condamnat, prin care a reiterat motivele de nelegalitate din apel, este nefondat . Soluția privind respingerea cererii de rejudecare a cauzei ce a format obiectul dosarului nr . 6355/2001 al Tribunalului Bacău este legală și temeinică.

În conformitate cu dispozițiile art . 522 1 C. proc . pen ., a căror aplicare este solicitată de petiționarul condamnat, rejudecarea după extrădare, la cererea condamnatului, are loc numai în cazul persoanelor judecate și condamnate în lipsă. Pentru a fi respectată voința legiuitorului, interpretarea corectă din punct de vedere gramatical și sistematic a sintagmei amintite nu poate fi decât aceea ce include în sfera de aplicare exclusiv pe inculpații condamnați ce au lipsit pe întreaga durată a procedurii de judecată până la rămânerea definitivă a hotărârii (atât la judecata și pronunțarea în primă instanță, cât și la judecata în apel și recurs, în măsura în care au fost exercitate în cauză aceste căi ordinare de atac).

Din examinarea lucrărilor dosarului nr . 6355/2001 al Tribunalului Bacău se constată, astfel cum în mod corect au reținut și instanțele anterioare, că inculpatul D.S. a fost prezent pe tot parcursul cercetării judecătorești în primă instanță, asistat de apărător ales, inclusiv la pronunțare. Inculpatul a luat cunoștință de condamnare și a declarat apel, fiind prezent personal în fața instanței de control judiciar la primele termene de judecată, ocazie cu care a luat termen în cunoștință pentru celelalte amânări ulterioare până la soluționarea cauzei, în conformitate cu dispozițiile art . 291 alin. (3) C. proc . pen . Lipsa ulterioară a acestuia din motive particulare nu a împiedicat soluționarea în condiții legale a apelului, prin reprezentarea sa de apărătorul ales.

La judecarea recursului în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție inculpatul a lipsit, fiind arestat în Germania din motive imputabile acestuia, astfel încât s-a dispus citarea sa la locul de deținere în străinătate, soluționarea căii de atac având loc numai după ce s-a constatat imposibilitatea aducerii sale în România, în prezența apărătorilor aleși.

Ca atare, dreptul la apărare al inculpatului a fost asigurat în cauză prin audierea și prezența sa nemijlocită în cursul urmăririi penale, în faza de judecată în primă instanță, precum și parțial în cadrul judecății în apel și, în permanență, prin apărători aleși, pe parcursul întregii proceduri penale până la definitivarea acesteia, fiindu-i inaplicabile dispozițiile art . 522 1 C. proc . pen . Luând în calcul faptul că dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată este recunoscut în Pactul internațional relativ la drepturile civile și politice și că art . 6 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale recunoaște celui acuzat „dreptul de a se apăra el însuși” și „dreptul de a interoga martorii”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prezența inculpatului este în principiu obligatorie la soluționarea cauzei.

Curtea este constantă în a afirma că în cazul procedurii în apel sau în recurs art . 6 din Convenție se aplică cu mai puțină strictețe, admițându-se chiar regularitatea unor asemenea proceduri în care audiența se desfășoară fără prezența celui acuzat (Hotărârea Ekbatani ). Se admit excepții de la regula prezenței inculpatului atunci când asigurarea acestei condiții ar conduce la amânarea nejustificată a procedurii, mai ales dacă această situație a fost verificată și constatată și dacă inculpatul are o culpă în absența sa, astfel cum s-a întâmplat și în cauza privind pe petiționarul condamnat D.S. la judecata în recurs (Hotărârea Colozza și Rubinat ). Ca atare, soluția adoptată în cauză este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

În consecință, recursul a fost respins, ca nefondat , potrivit art . 385 15 pct . 1 lit . b) C. proc . pen .