ÎCCJ, decizie (scj.ro #84161)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84161) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Rejudecare
în caz de extrădare. Persoană judecată și condamnată în
lipsă
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri
speciale. Asistența judiciară internațională.
Rejudecarea
în caz de extrădare
Indice
alfabetic:
Drept procesual penal
-
rejudecare
în caz de extrădare
C.
proc
.
pen
.,
art
. 522
1
Prevederile
art
.
522
1
C.
proc
.
pen
.
nu sunt aplicabile în cazul în care persoana condamnată a fost prezentă la
judecata în primă instanță și, la primele termene, la judecata în apel, chiar
dacă a lipsit la termenele ulterioare de judecată în apel și la toate termenele
de judecată în recurs, întrucât a fost arestată în străinătate. Într-un astfel
de caz, dreptul la apărare al persoanei condamnate este asigurat, dacă aceasta
a fost asistată sau, după caz, reprezentată prin apărător pe parcursul
întregului proces penal.
I.C.C.J.,
secția penală, decizia
nr
. 2517 din 9 mai 2007
Prin sentința
nr
. 557/D din 2 noiembrie 2006,
Tribunalul Bacău, Secția penală, a respins ca
nefondată
cererea formulată de condamnatul
D.S.
privind
rejudecarea
după extrădarea de către autoritățile
judiciare germane, în temeiul
art
. 522
1
C.
proc
.
pen
., a cauzei penale
ce a format obiectul dosarului
nr
. 6355/2001 al
Tribunalului Bacău în care i-a fost aplicată în mod definitiv pedeapsa de 12
ani închisoare.
Instanța a reținut că petiționarul condamnat a invocat în cerere dispozițiile
art
. 522
1
C.
proc
.
pen
., care statuează că „în cazul în care se cere
extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi
rejudecată
de către instanța care a judecat în primă
instanță, la cererea condamnatului.”
Sintagma „judecate și condamnate în lipsă” se referă exclusiv la persoanele
care au lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare, pe
întreaga durată a procedurii penale în fața instanțelor judecătorești (judecata
în primă instanță, în apel și în recurs).
Din verificarea dosarului
nr
. 6355/2001 al
Tribunalului Bacău s-a constatat că situația petiționarului-condamnat
excede
câmpului de aplicare a dispozițiilor
art
. 522
1
C.
proc
.
pen
., întrucât acesta a fost prezent personal la judecata
în primă instanță și în apel, după cum urmează:
Inculpatul D.S. a fost prezent pe tot parcursul cercetării judecătorești în
primă instanță - cu excepția unui singur termen - asistat de apărător ales, și
a fost prezent la pronunțarea sentinței, luând cunoștință de pedeapsa de 12 ani
închisoare aplicată pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de
înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave.
Inculpatul a declarat apel în cauză, fiind prezent în fața instanței de
control judiciar la primele termene, asistat de apărător ales, după care a
plecat din proprie inițiativă în
Germania
, țară pe
teritoriul căreia a comis fapte penale. Apelul a fost soluționat în lipsă -
susținut oral prin apărătorul ales, fiind respins ca
nefondat
prin decizia
nr
. 446 din 19 decembrie 2002 a Curții
de Apel Bacău, Secția penală.
Recursul declarat în termen în numele inculpatului de apărătorul ales în
apel a fost susținut oral în fața instanței supreme în lipsa inculpatului de
alți doi apărători aleși, fiind respins ca
nefondat
prin
decizia nr.1889 din 18 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
Secția penală.
Procedura în recurs a cuprins o perioadă de 2 ani, respectiv 7 martie 2003
- 18 martie 2005, întrucât din verificările întreprinse de instanța supremă pe
relația Biroul Național Interpol România - Interpol
Wiesbaden
din
Germania
s-a stabilit că inculpatul se afla în
detenție cu începere de la 10 octombrie 2002 în închisoarea judiciară
Oldenburg
. Instanța română a formulat cerere de acordare a
asistenței juridice, în baza Convenției Europene de Asistență Juridică în
materie penală -
Strasbourg
1959, privind înmânarea
către inculpat a citațiilor în dosarul de recurs
nr
.
861/2003 pentru termenele de judecată din 10 septembrie 2004 și 18 martie 2005
la închisoarea judiciară
Oldenburg
. Ca răspuns la
cererea amintită prin comunicarea Ministerului de Justiție al Landului
Niedersachen
s-a atras atenția că inculpatul este arestat
în
Germania
și din acest motiv participarea sa la
dezbateri se poate asigura numai prin procedura extrădării. Scrisoarea
expediată de apărătorul din
Germania
al inculpatului
către omologul acestuia din România - în faza de recurs - a comunicat faptul că
inculpatul a fost condamnat în
Germania
, avansându-se
data probabilă a întoarcerii în România pentru 29 iulie 2005. Ca atare,
instanța supremă a procedat la judecarea recursului.
Apelul declarat în cauză de petiționarul condamnat, cu motivarea că în
procedura penală ce a format obiectul dosarului
nr
.
6355/2001 a fost judecat și condamnat în lipsă la pedeapsa de 12 ani
închisoare, fiindu-i încălcat dreptul de a fi prezent în propriul proces, a
fost respins ca
nefondat
prin decizia
nr
. 34 din 13 februarie 2007 a Curții de Apel Bacău, Secția
penală.
Recursul declarat de petiționarul condamnat, prin care a reiterat
motivele de
nelegalitate
din apel, este
nefondat
.
Soluția privind respingerea cererii de
rejudecare
a cauzei ce a format obiectul dosarului
nr
. 6355/2001
al Tribunalului Bacău este legală și temeinică.
În conformitate cu dispozițiile
art
. 522
1
C.
proc
.
pen
., a căror
aplicare este solicitată de petiționarul condamnat,
rejudecarea
după extrădare, la cererea condamnatului, are loc numai în cazul persoanelor
judecate și condamnate în lipsă.
Pentru a fi respectată voința legiuitorului, interpretarea corectă din
punct de vedere gramatical și sistematic a sintagmei amintite nu poate fi decât
aceea ce include în sfera de aplicare exclusiv pe inculpații condamnați ce au
lipsit pe întreaga durată a procedurii de judecată până la rămânerea definitivă
a hotărârii (atât la judecata și pronunțarea în primă instanță, cât și la
judecata în apel și recurs, în măsura în care au fost exercitate în cauză
aceste căi ordinare de atac).
Din examinarea lucrărilor dosarului
nr
. 6355/2001
al Tribunalului Bacău se constată, astfel cum în mod corect au reținut și
instanțele anterioare, că inculpatul D.S. a fost prezent pe tot parcursul
cercetării judecătorești în primă instanță, asistat de apărător ales, inclusiv
la pronunțare.
Inculpatul a luat cunoștință de condamnare și a declarat apel, fiind
prezent personal în fața instanței de control judiciar la primele termene de
judecată, ocazie cu care a luat termen în cunoștință pentru celelalte amânări
ulterioare până la soluționarea cauzei, în conformitate cu dispozițiile
art
. 291 alin. (3) C.
proc
.
pen
. Lipsa ulterioară a acestuia din motive particulare nu
a împiedicat soluționarea în condiții legale a apelului, prin reprezentarea sa
de apărătorul ales.
La judecarea recursului în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție
inculpatul a lipsit, fiind arestat în
Germania
din
motive imputabile acestuia, astfel încât s-a dispus citarea sa la locul de
deținere în străinătate, soluționarea căii de atac având loc numai după ce s-a
constatat imposibilitatea aducerii sale în România, în prezența apărătorilor
aleși.
Ca atare, dreptul la apărare al inculpatului a fost asigurat în cauză prin
audierea și prezența sa nemijlocită în cursul urmăririi penale, în faza de
judecată în primă instanță, precum și parțial în cadrul judecății în apel și,
în permanență, prin apărători aleși, pe parcursul întregii proceduri penale
până la definitivarea acesteia, fiindu-i inaplicabile dispozițiile
art
. 522
1
C.
proc
.
pen
.
Luând în calcul faptul că dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată
este recunoscut în Pactul internațional relativ la drepturile civile și
politice și că
art
. 6 paragraf 3 din Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale recunoaște celui
acuzat „dreptul de a se apăra el însuși” și „dreptul de a interoga martorii”,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prezența inculpatului este
în principiu obligatorie la soluționarea cauzei. Curtea este constantă în a
afirma că în cazul procedurii în apel sau în recurs
art
.
6 din Convenție se aplică cu mai puțină strictețe, admițându-se chiar
regularitatea unor asemenea proceduri în care audiența se desfășoară fără
prezența celui acuzat (Hotărârea
Ekbatani
). Se admit
excepții de la regula prezenței inculpatului atunci când asigurarea acestei
condiții ar conduce la amânarea nejustificată a procedurii, mai ales dacă
această situație a fost verificată și constatată și dacă inculpatul are o culpă
în absența sa, astfel cum s-a întâmplat și în cauza privind pe petiționarul condamnat
D.S. la judecata în recurs (Hotărârea
Colozza
și
Rubinat
).
Ca atare, soluția adoptată în cauză este în concordanță și cu jurisprudența
Curții Europene a Drepturilor Omului.
În consecință, recursul a fost respins, ca
nefondat
,
potrivit
art
. 385
15
pct
.
1
lit
. b) C.
proc
.
pen
.