ÎCCJ, decizie (scj.ro #85010)

Suspendarea cauzei pentru motive ce țin

de culpa părții.

Neîndeplinirea

obligațiilor

procesuale din motive obiective.

Nelegalitatea

suspendării.

Codul

de procedură civilă

art

. 155¹

Potrivit

art

.

12 din Legea contenciosului administrativ

nr

.

554/2004 reclamantul are obligația de a anexa la acțiune copia actului

administrativ pe care îl atacă sau, după caz, răspunsul autorității publice

prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale.

Neîndeplinirea

acestei obligații, de către o persoană ce se află în

executarea unei pedepse privative de libertate nu poate atrage suspendarea

judecății de către instanță în temeiul

art

. 155¹

din Codul de procedură civilă. Dimpotrivă, ținând seama de situația specială a

reclamantului, instanța poate și trebuie să solicite copia actului atacat de la

autoritatea emitentă pârâtă.

Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia nr.1512 din 13 martie 2007

Prin acțiunea introdusă la Tribunalul București la data de 13 iunie 2005, S I,

deținut în Penitenciarul București – Jilava a chemat în judecată Administrația

Națională a Penitenciarelor, solicitând să se constate refuzul nejustificat al

acestei pârâte de a-i soluționa, în termenul legal, petiția înregistrată sub

nr

. 2560 din 5 mai 2005.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin

nesoluționarea

acelei cererii i s-au nesocotit mai multe drepturi constituționale și anume,

dreptul la petiționare, cel referitor la liberul acces la justiție, inclusiv

dreptul la asistență și tratament medical.

Prin aceeași acțiune, el a cerut obligarea pârâtei să-i răspundă la petiție, la

recunoașterea drepturilor pretinse precum și la plata unor daune morale.

În termenul din 25 octombrie 2006, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal , investită cu soluționarea cauzei ca urmare

a sentinței civile

nr

. 1181 din 7 martie 2006,

pronunțată de Tribunalul București- Secția a VIII-a conflicte de muncă,

asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal , a pronunțat încheierea

de suspendare a judecății conform

art

. 155

1

din Codul de procedură civilă.

Din considerentele acestei încheieri rezultă că măsura suspendării a fost

determinată de omisiunea reclamantului de a depune în dosar copia petiției

nr

. 2560 din 5 mai 2005 și a înregistrării sale la

autoritatea publică pârâtă.

Împotriva încheierii de suspendare reclamantul a declarat recurs, susținând că

în mod greșit prima instanță a dispus suspendarea judecății cauzei, ignorând

atât situația în care el se află, anume aceea de deținut, cât și împrejurarea

că petiția la care nu a primit răspuns se află în posesia părții adverse și

putea fi solicitată acesteia, în copie.

Motivul de recurs este întemeiat.

Potrivit

art

. 155

1

din Codul de procedură

civilă, atunci când constată că desfășurarea normală a procesului este

împiedicată din vina părții reclamante, prin

neîndeplinirea

obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța

poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost

respectate.

În speță, cerințele textului legal mai sus enunțat nu sunt îndeplinite,

deoarece nu poate fi vorba de vina reclamantului SI de a fi împiedicat

derularea firească a unui litigiu de contencios administrativ, în condițiile în

care el se află în executarea unei pedepse privative de libertate și a precizat

în cuprinsul acțiunii introductive ca petiția rămasă

nesoluționată

se află în posesia autorității publice pârâte.

Deși dispozițiile

art

. 12 din Legea

nr

. 554/2004 stabilesc obligația reclamantului de a anexa

la acțiune o copie după cererea la care nu a primit răspuns, instanța sesizată,

ținând seama de situația specială în care acesta se găsește, putea și trebuia

să solicite copia respectivă de la autoritatea publică pârâtă, ce deține actul original,

mai ales că la 25 octombrie 2006, era primul termen de judecată cu procedura

completă.

Neprocedând

în modul arătat și suspendând cursul

judecății în lipsa ambelor părți, curtea de apel a pronunțat o încheiere

nelegală, de natură a-l prejudicia pe recurentul-reclamant.

Față de considerentele expuse recursul a fost admis și încheierea atacată

casată  cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceeași

instanță de fond.