ÎCCJ, decizie (scj.ro #82490)

Contractul de vânzare-cumpărare încheiat în

baza Legii nr.  112/1995.Constatarea nulității contractului

Cuprinsul

pe materii

: Drept civil. Obligații. Contracte. Partea specială. Contract

de vânzare-cumpărare în baza Legii nr. 112/1995. Constatarea nulității.

Buna-credință a cumpărătorului

Index alfabetic

: Drept civil.

Obligații. Partea specială

-

Contract de vânzare-cumpărare

-

Nulitate

-

Buna-credință

Legea

nr. 112/1995

Contractul prin care, cu încălcarea

Legii nr. 112/1995, s-a vândut chiriașului locuința, deși, anterior, prin

hotărâre judecătorească definitivă se constatase că statul nu are titlu și, în

baza acelei hotărâri, organul administrației locale emisese dispoziție de

restituire a imobilului, nu constituie un titlu valabil opozabil proprietarului

a cărei acțiune în revendicare  fusese admisă.

Î.C.C.J., secția civilă, decizia nr. 4702

din 23 iunie 2004

Prin sentința civilă nr.413/2001 Tribunalul București, secția a V-a civilă și

de contencios administrativ a respins ca nefondată acțiunea reclamantei C.A.

împotriva pârâților M.I., M.R., Primăria Municipiului București și S.C.

Herăstrău Nord SA prin care a solicitat constatarea nulității absolute a

contractului de vânzare-cumpărare nr. 2925/20889/17.01.1997 și obligarea

pârâților să-i lase în deplină proprietate și posesie un imobil situat în București.

Tribunalul a reținut că, prin sentința civilă nr. 501 din 19.01.1995 a

Judecătoriei sectorului 1, i s-a restituit reclamantei imobilul, iar după

transcrierea sentinței în registrul de transcripțiuni s-a dispus punerea în

posesie prin procesul verbal din 18.09.1996.

S-a avut în vedere că pârâții M.I. și M.R.  nu au primit în mod oficial

comunicarea asupra  retrocedării imobilului, astfel încât aceștia au depus

o cerere de cumpărare a apartamentului la 18.01.1996, condiție în care nu pot

fi acuzați de rea-credință.

Prin decizia nr. 646 din 19.12.2001, Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, a admis apelul declarat de reclamantă, a desființat sentința atacată

și, pe fond, a admis acțiunea reclamantei.

Instanța de apel a reținut următoarele : contractul de vânzare-cumpărare din

17.01.1997 a fost încheiat cu nesocotirea dreptului de proprietate a

reclamantei, fiind încălcat principiul bunei-credințe ce trebuie să existe la

încheierea actului și că nu  s-a ținut seama de sentința de retrocedare și

de titlul autorilor reclamantei, care, datorită vechimii sale, este mai bine

caracterizat din punct de vedere juridic.

Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții M.I. și M.R. prin care se reține

că în baza art. 304 pct.9 hotărârea a fost dată cu încălcarea legii pentru

următoarele motive:

- conform art.1899 alin.2 Cod civil buna credință se prezumă până la proba

contrară, iar reclamanta nu a produs nici o probă prin care să demonstreze

reaua-credință;

- procesul-verbal de punere în posesie și adresa prin care pârâții M.I. și

M.R.  erau înștiințați de faptul că reclamanta este proprietara imobilului

au fost înmânate reclamantei, sub luare de semnătură și cu asumarea obligației

de a le remite pârâților.

Recursul nu este fondat.

Prin sentința civilă nr. 501/1995 s-a constatat nulitatea

absolută  a trecerii în proprietatea statului a imobilului în litigiu și

faptul că reclamanta   este titulara dreptului de proprietate asupra

acestui imobil.

În baza acestei sentințe, primarul general al Municipiului București a emis

dispoziția nr.1035/15.07.1996 prin care a dispus restituirea imobilului către

reclamantă.

Față de împrejurarea că prin sentința civilă nr. 501/1995 s-a constatat

definitiv că Statul nu are titlu cu privire la imobilul în litigiu, contractul

de  vânzare-cumpărare nr. 2925/20889/17.01.1997, încheiat, în baza Legii

nr. 112/1995,  între Primăria Municipiului București, reprezentată de

mandatar S.C. Herăstrău Nord SA, în calitate de vânzător, și recurenții M.I. și

M.R. în calitate de cumpărători,  nu poate fi reținut ca titlu valabil,

opozabil titlului reclamantei.

Curtea reține că, la data rămânerii definitive a sentinței nr. 501/1995,

imobilul a ieșit din proprietatea și posesia statului, dispoziția

nr.1035/15.07.1996,  a primarului general, de restituire a imobilului,

fiind un act subsecvent acestei sentințe.

Recurenții nu pot invoca în apărare buna credință, atât timp cât au depus

cererea de cumpărare a imobilului la data de 18.01.1996, înainte de intrarea în

vigoare a Legii nr.112/1995, respectiv 29.01.1996.

De altfel, contractul de vânzare-cumpărare perfectat la 17.01.1997 este nul

deoarece a fost încheiat cu încălcarea art.9 alin.1 din Legea nr.112/1995 care

prevede posibilitatea chiriașilor titulari de contract de a opta, după

expirarea termenului prevăzut la art.14 din lege, adică după 29 iulie 1996,

pentru cumpărarea apartamentelor cu plata integrală sau în rate a

prețului.

Sentința de retrocedare a fost transcrisă la data de 28 iunie

1996, înainte cu 7 luni de perfectarea vânzării, dată de la care a devenit

opozabilă

ergo omnes

.

Având în vedere aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat.