ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 485/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 21 septembrie 2011, reclamanții N.R.E., T.C., N.S.A. și O.F.A., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor oblige pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea acesteia din urmă la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri pentru suma de 1.016.180 RON, stabilită prin raportul de evaluare întocmit de S.C. G.C.E. S.R.L., precum și obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea un titlu de plată și/sau un titlu de conversie pentru suma de 1.016.180 RON și să acorde despăgubirile în numerar.

În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că prin Hotărârea nr. 40/2001 Comisia Județeană Dâmbovița a decis acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 4 hectare, situat în municipiul Târgoviște, hotărârea fiind înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe rolul căreia a fost constituit Dosarul nr. 23636/FFCC/2011. Acțiunea fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Apărările formulate în cauză Pârâta A.N.R.P. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității, având în vedere că procedura administrativă de acordare a despăgubirilor nu a fost finalizată la nivelul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare Pârâta A.N.R.P. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, susținând că Dosarul nr. 23636/FFCC/2011 a fost analizat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și s-a procedat la evaluarea imobilului, fiind întocmit raportul de evaluare Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința nr. 7681 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel București a respins ca prematur formulată acțiunea în ceea ce privește pretențiile reclamanților în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, a admis acțiunea formulată de reclamanții N.R.E., T.C., N.S.A.

și O.F.A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor și, în consecință, a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, conform raportului de evaluare întocmit la 30 iunie 2011 de S.C. G.C.E. S.R.L. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în ceea ce privește excepția prematurității emiterii titlului de plată, invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților instanța a admis-o ca atare, având în vedere că în cauză nu este dovedit în niciun mod refuzul nejustificat de îndeplinire a obligațiilor prevăzute de Legea nr. 247/2005 în sarcina Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Pe de altă parte, arată instanța, obligația de emitere a titlului de plată și sau de conversie precum și obligația de plată a despăgubirilor devin actuale numai după finalizarea procedurii administrative la nivelul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Cu referire la fondul cauzei instanța de primă jurisdicție a constatat că Dosarul nr. 23636/FFCC/2011 a fost analizat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură procedându-se la evaluarea imobilului, fiind întocmit raportul de evaluare de către S.C. G.C.E. S.R.L., comunicat Comisiei la 5 iulie 2011. Astfel cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

Arată instanța că de la data comunicării raportului de evaluare a trecut o perioadă semnificativă de timp, pârâta nu a înțeles să procedeze conform dispozițiilor art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel că în cauză pârâta a refuzat nejustificat emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Reluând apărările formulate la instanța de fond, recurenta a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică. Arătând că sub aspectul obligării Comisiei Centrale la emiterea deciziei cu motivarea încălcării principiului procesului rezonabil consideră recurenta-pârâtă că, în mod netemeinic, instanța de fond a statuat o astfel de obligație, neținând cont de aspectele obiective ale soluționării dosarului de despăgubire al reclamanților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând, în ansamblu, sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în concluziile scrise cât și prin toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Intimații-reclamanți au supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorității administrative de a elibera actul administrativ, respectiv decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul teren situat în municipiul Târgoviște, jud. Dâmbovița, în suprafață de 4 ha. În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Definiția excesului de putere este dată de art. 2 lit. m) din Legea nr. 554/2004 și constă în exercitarea dreptului de apreciere, aparținând administrației publice, prin încălcarea dreptului și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

În cauza de față, Înalta Curte a constatat că în conformitate cu dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G.

nr. 81/2007 care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire". În aceste condiții, verificând actele și lucrările dosarului Înalta Curte a constatat că refuzul pârâtei de rezolvare a cererii reclamanților se privește ca fiind nejustificat, cum în mod corect a apreciat instanța de fond, admițând acțiunea reclamanților. Critica formulată de recurentă este neîntemeiată, întrucât instanța de fond a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamanților decizie conținând titlul de despăgubire pentru imobilul-teren în suprafață de 4 ha, conform raportului de evaluare întocmit de evaluator SC G.C.E.

S.R.L., comunicat Comisiei la 5 iulie 2011, având în vedere că potrivit dispozițiilor din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarul reclamanților privind acordarea de măsuri reparatorii a parcurs etapele prevăzute de actul normativ indicat și urmează a fi finalizată procedura administrativă fie prin emiterea titlului de despăgubire fie prin trimiterea dosarului către o nouă evaluare, potrivit art. 16 alin. (7) din legea citată. Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaților pentru imobilul teren în discuție, conferă consistență concluziei la care a ajuns instanța de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenție ca o garanție a dreptului la un proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.

Soluționarea cauzelor în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și un elemente al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene, consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene. Complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la pronunțarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la pct. II din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtă Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 7681 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2013. Procesat de GGC - CL