ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 485/2013

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

București la data de 21 septembrie 2011, reclamanții N.R.E., T.C., N.S.A. și

O.F.A., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor oblige pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, obligarea acesteia din urmă la emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubiri pentru suma de 1.016.180 RON, stabilită prin raportul de

evaluare întocmit de S.C. G.C.E. S.R.L., precum și obligarea pârâtei

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea un titlu de

plată și/sau un titlu de conversie pentru suma de 1.016.180 RON și să acorde

despăgubirile în numerar.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au susținut că prin Hotărârea nr. 40/2001 Comisia

Județeană Dâmbovița a decis acordarea de măsuri reparatorii în echivalent

pentru terenul în suprafață de 4 hectare, situat în municipiul Târgoviște,

hotărârea fiind înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe

rolul căreia a fost constituit Dosarul nr. 23636/FFCC/2011.

Acțiunea fost

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Titlul VII din

Legea nr. 247/2005.

Apărările formulate

în cauză

Pârâta A.N.R.P. a

depus întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității, având în vedere

că procedura administrativă de acordare a despăgubirilor nu a fost finalizată

la nivelul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare Pârâta A.N.R.P. a

depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca

neîntemeiată, susținând că Dosarul nr. 23636/FFCC/2011 a fost analizat de

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub aspectul legalității

respingerii cererii de restituire în natură și s-a procedat la evaluarea

imobilului, fiind întocmit raportul de evaluare

Hotărârea Curții de

Apel

Prin Sentința nr.

7681 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel București a respins ca prematur

formulată acțiunea în ceea ce privește pretențiile reclamanților în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea

Proprietăților, a admis acțiunea formulată de reclamanții N.R.E., T.C., N.S.A.

și O.F.A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea

Despăgubirilor și, în consecință, a obligat pârâta să emită decizia

reprezentând titlul de despăgubire, conform raportului de evaluare întocmit la

30 iunie 2011 de S.C. G.C.E. S.R.L.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut, în ceea ce privește excepția

prematurității emiterii titlului de plată, invocată de pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților instanța a admis-o ca atare, având

în vedere că în cauză nu este dovedit în niciun mod refuzul nejustificat de

îndeplinire a obligațiilor prevăzute de Legea nr. 247/2005 în sarcina

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Pe de altă parte,

arată instanța, obligația de emitere a titlului de plată și sau de conversie

precum și obligația de plată a despăgubirilor devin actuale numai după

finalizarea procedurii administrative la nivelul Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire.

Cu referire la fondul

cauzei instanța de primă jurisdicție a constatat că Dosarul nr. 23636/FFCC/2011

a fost analizat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub

aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură procedându-se

la evaluarea imobilului, fiind întocmit raportul de evaluare de către S.C.

G.C.E. S.R.L., comunicat Comisiei la 5 iulie 2011.

Astfel cum rezultă

din cuprinsul dispozițiilor art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr.

247/2005, în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la

emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea

dosarului spre reevaluare.

Arată instanța că de

la data comunicării raportului de evaluare a trecut o perioadă semnificativă de

timp, pârâta nu a înțeles să procedeze conform dispozițiilor art. 16 alin. (7)

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel că în cauză pârâta a refuzat

nejustificat emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Recursul declarat de

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

Reluând apărările

formulate la instanța de fond, recurenta a criticat soluția instanței de fond

ca fiind nelegală și netemeinică.

Arătând că sub

aspectul obligării Comisiei Centrale la emiterea deciziei cu motivarea

încălcării principiului procesului rezonabil consideră recurenta-pârâtă că, în

mod netemeinic, instanța de fond a statuat o astfel de obligație, neținând cont

de aspectele obiective ale soluționării dosarului de despăgubire al

reclamanților.

Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând, în

ansamblu, sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a

apărărilor cuprinse în concluziile scrise cât și prin toate aspectele, în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat.

Intimații-reclamanți

au supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat

al autorității administrative de a elibera actul administrativ, respectiv

decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul teren situat în

municipiul Târgoviște, jud. Dâmbovița, în suprafață de 4 ha.

În conformitate cu

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul

nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces

de putere, a voinței de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un

interes legitim.

Definiția excesului

de putere este dată de art. 2 lit. m) din Legea nr. 554/2004 și constă în

exercitarea dreptului de apreciere, aparținând administrației publice, prin

încălcarea dreptului și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de

Constituție sau de lege.

În cauza de față,

Înalta Curte a constatat că în conformitate cu dispozițiile din Titlul VII din

Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluționare a dosarelor privind

acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape și

anume: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa analizării

dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul restituirii în

natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în

care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de

restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau

societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de

evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a

deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în

condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G. nr. 81/2007 care include în

cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, Secțiunea I

intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".

În aceste condiții,

verificând actele și lucrările dosarului Înalta Curte a constatat că refuzul

pârâtei de rezolvare a cererii reclamanților se privește ca fiind nejustificat,

cum în mod corect a apreciat instanța de fond, admițând acțiunea reclamanților.

Critica formulată de

recurentă este neîntemeiată, întrucât instanța de fond a obligat pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamanților decizie

conținând titlul de despăgubire pentru imobilul-teren în suprafață de 4 ha,

conform raportului de evaluare întocmit de evaluator SC G.C.E. S.R.L.,

comunicat Comisiei la 5 iulie 2011, având în vedere că potrivit dispozițiilor

din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarul reclamanților privind acordarea

de măsuri reparatorii a parcurs etapele prevăzute de actul normativ indicat și

urmează a fi finalizată procedura administrativă fie prin emiterea titlului de

despăgubire fie prin trimiterea dosarului către o nouă evaluare, potrivit art.

16 alin. (7) din legea citată.

Intervalul mare de

timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaților pentru

imobilul teren în discuție, conferă consistență concluziei la care a ajuns

instanța de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor

într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Având în vedere

dispozițiile art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în

legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de

acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care

să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil,

consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenție ca o garanție a dreptului la un

proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul

procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau

deciziilor definitive.

Soluționarea cauzelor

în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și un

elemente al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetățeanului

Uniunii Europene, consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7

decembrie 2000 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.

Complexitatea

etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere a respectării

termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei

conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în

condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la

pronunțarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată.

Temeiul legal al

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse la pct. II din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtă Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor împotriva

Sentinței civile nr. 7681 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - CL