ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5222/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

în judecată și apărările formulate de autoritatea pârâtă

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanții R.M., O.N., P.A., P.Z. și P.V. au

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților (A.N.R.P.), obligarea acesteia la emiterea titlului de plată

pentru suma de 14.240.000 Euro, în RON, și la virarea în contul acestora a

sumei solicitate, la cursul de schimb al B.N.R. la data efectuării plății.

În motivarea cererii reclamanții

au arătat că prin sentința civilă nr. 2601/2007, pronunțată de Judecătoria Buftea,

definitivă și irevocabilă, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în

favoarea acestora, prin acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 4 ha teren

situat în orașul Otopeni.

Reclamanții au mai susținut

că raportul de evaluare a fost întocmit în cauză la data de 17 decembrie 2008, dar

nu s-a emis titlul de plată întrucât raportul de evaluare a fost verificat de Secretariatul

Comisiei Centrale și restituit în vederea reanalizării.

Prin întâmpinare, pârâta

A.N.R.P. a

invocat

excepția prematurității cererii, susținând că decizia de acordare a despăgubirilor

se emite de către Comisia Centrală în urma parcurgerii procedurii administrative

prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, or, în speță, această procedură

nu a fost finalizată, nefiind încă emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire.

2.

Hotărârea instanței de

fond

Prin sentința nr. 228

din 5 august 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția prematurității și, în consecință, a respins acțiunea

formulată de reclamanți ca prematur formulată.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență, că decizia de acordare a despăgubirilor

se emite de către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor după parcurgerea

procedurilor administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Cum

în speță, s-a finalizat etapa transmiterii și înregistrării dosarului reclamanților,

însă nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire, nu poate fi vorba

de emiterea unui titlu de plată, la acest moment, astfel cum solicită reclamanții

prin acțiunea formulată și precizată.

înfățișate de recurenții-reclamanți

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs în termen legal, reclamanții R.M., O.N., P.A., P.Z. și P.V.,

solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii primei instanțe și trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În esență, recurenții

au criticat hotărârea instanței pe motiv că nu a fost examinată și interpretată

corect cauza, mai exact pentru că a fost nesocotită precizarea de acțiune din cuprinsul

căreia rezultă fără echivoc că întrucât în dosarul lor a fost parcursă etapa evaluării,

însă nu s-a trecut la etapa finală, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă

emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

În fine, s-a mai arătat

că pârâta de fapt tergiversează nelegal și etapa evaluării, care practic nu este

finalizată, în sensul că s-au formulat obiecțiuni la raportul de evaluare cu privire

la amplasamentul terenului, ceea ce face absolut necesară intervenția instanței

de judecată în vederea obligării la emiterea titlului de despăgubire.

instanței de control judiciar

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte examinând

sentința atacată în raport de criticile ce i-au fost aduse, ce pot fi circumscrise

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. și prin prisma

prevederilor legale incidente din materia supusă verificării, reține că nu subzistă

în cauză nici un motiv de nelegalitate de natură a atrage fie casarea, fie modificarea

hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

Înalta Curte reține că

recurenții-reclamanți, formulându-și cererea de chemare în judecată în contradictoriu

cu pârâta A.N.R.P., au solicitat inițial obligarea acesteia la emiterea titlului

de plată pentru suma de 14.240.000 Euro, ca și la virarea efectivă a acestei sume,

urmare eliberării titlului de plată.

Este adevărat că la data

de 11 octombrie 2010, printr-o lapidară cerere, reclamanții recurenți au arătat

că înțeleg să-și îndrepte greșelile materiale din cuprinsul primului petit al acțiunii

în sensul că solicită obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu

de despăgubire, până la concurența sumei de 14.240 Euro, în RON.

Nu mai puțin însă, Înalta

Curte reține că nu pot fi primite criticile recurenților, în condițiile în care

prima instanță corect a apreciat asupra prematurității acționării în judecată a

intimatei A.N.R.P. pentru emiterea actului administrativ menționat. Și aceasta cu

atât mai mult cu cât, potrivit art. 13 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

fără echivoc, competența de emitere a deciziilor referitoare la acordarea de titluri

de despăgubire aparține Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor , în urma

parcurgerii procedurii administrative prevăzută în același act normativ, iar această

autoritate nu a fost chemată în judecată și nu a figurat ca parte în cauza de față.

În plus, reținând că până

la momentul soluționării prezentei cauze nu a fost emisă decizia reprezentând titlul

de despăgubire de către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, fiind încă

în curs procedura de evaluare, cu atât mai puțin se poate vorbi despre emiterea

unui titlu de plată, de către autoritatea pârâtă A.N.R.P. față de care recurenții-reclamanți

și-au îndreptat solicitările.

Raportat la situația de

fapt astfel descrisă și de altfel necontestată, Înalta Curte apreciază așadar că

în mod legal s-a stabilit în această etapă a procedurii și raportat la competențele

legale stabilite de lege în sarcina fiecăreia dintre autoritățile implicate, respectiv

Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor și A.N.R.P., că cererea de emitere

a unui titlu de plată anterior finalizării procedurii administrative de acordare

a despăgubirilor la nivelul Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, nu

este actuală, fiind întemeiată prematuritatea invocată de intimată.

Față de cele mai sus arătate

urmează a fi respins ca nefondat recursul de față, în temeiul art. 312 din C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.M., O.N., P.A.,

P.Z. și P.V. împotriva sentinței nr. 4096 din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 noiembrie

2011.