ÎCCJ, decizie (scj.ro #83922)

Tentativă la infracțiunea de omor. Omor în forma consumată Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Infracțiunea. Tentativa Indice alfabetic: Drept penal - tentativă la infracțiunea de omor - omor în forma consumată C. pen., art. 20, art. 174 Fapta inculpatului de a aplica lovituri cu picioarele, cu intensitate și în mod repetat, în capul victimei căzute la pământ în agonie, ulterior momentului la care coinculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri cu cuțitul în zona toracică și abdominală, secționându-i artera aortică, constituie tentativă la infracțiunea de omor, și nu infracțiunea de omor în forma consumată, în condițiile în care loviturile aplicate de inculpat, chiar dacă aveau potențial tanato-generator, nu și-au manifestat potențialul, iar loviturile aplicate anterior de coinculpat au cauzat decesul, prin secționarea arterei aortice, independent de intervenția sau de intensitatea loviturilor aplicate de inculpat.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2316 din 14 iunie 2010 Prin sentința penală nr. 372/D din 27 octombrie 2009, Tribunalului Bacău a dispus condamnarea inculpatului A.V. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - tentativă la omor prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 8 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., parte vătămată D.P.; - omor prevăzută în art. 174 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., victimă D.I.

Prima instanță, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., la care a adăugat un spor de pedeapsă de un an închisoare și a stabilit ca acesta să execute în final 21 ani închisoare și 10 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., Tribunalul Bacău a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul A.D.

din infracțiunea prevăzută în art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (parte vătămată D.I.) și, în baza acestor texte de lege, l-a condamnat pe inculpatul A.D. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 6 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 61 C. pen., prima instanță a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 1.630 zile rămas de executat din pedeapsa de 13 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsă complementară aplicată prin sentința penală nr. 155/1998 a Tribunalului Bacău, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză și a stabilit ca inculpatul A.D.

să execute în final 12 ani închisoare și 6 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 402/P/2008 emis la 5 decembrie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: 1. A .V., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

și în art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea ca, în seara zilei de 18 octombrie 2008, a încercat să ucidă partea vătămată D.P., după care a ucis victima D.I., lovindu-o cu un cuțit în zone vitale ale corpului; 2. A .D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în aceea că, în seara zilei de 18 octombrie 2008, a participat alături de fiul său la uciderea victimei D.I., lovind-o în cap cu picioarele încălțate. Tribunalul Bacău, examinând actele și lucrările dosarului, a constatat că inculpații, tată și fiu, în seara de 18 octombrie 2008, au urcat din garsoniera lor la garsoniera martorului C.D., unde, împreună și cu martorii P.C.

și V.A., au organizat o petrecere. Urmare a unor discuții contradictorii, inculpatul A.V. a ieșit din garsonieră și a început să strige, s-a îndreptat spre toaleta comună de la capătul culoarului, unde a spart mai multe geamuri, după care s-a întors și i-a văzut în fața ușii lor pe frații D.P. și D.I., care stăteau de vorbă și care i-au solicitat inculpatului să nu mai facă scandal. Enervat că a fost apostrofat, în special, de partea vătămată D.P., inculpatul A.V. a intrat în bucătăria din garsoniera martorului C.D., a luat un cuțit și a atacat cu cuțitul partea vătămată D.P., în garsoniera acesteia, lovindu-o în zona capului și la mâna dreaptă. D.P. s-a retras spre fereastră, a tras plapuma, pe care a interpus-o între el și agresor și a început să strige după ajutor, însă inculpatul a continuat să-l lovească cu cuțitul în zona abdominală de mai multe ori, dar plapuma i-a oferit o anumită protecție și plăgile înjunghiate produse prin aceasta nu au fost penetrante.

Auzind strigătele fratelui său, a intervenit în conflict victima D.I., însă când acesta a deschis ușa garsonierei, inculpatul A.V. i-a ieșit în întâmpinare și l-a lovit cu cuțitul în piept, victima a căzut în fața ușii fratelui său și, imediat, a fost lovită violent cu picioarele în cap de către inculpatul A.D., care era încălțat și care între timp ieșise și el pe hol. Victima a decedat la foarte scurt timp. Potrivit examinării medico-legale efectuată de către specialiștii Serviciului de Medicină Legală Bacău, numitul D.P.

a prezentat „plăgi tăiate înjunghiate ce s-au putut produce prin loviri cu un corp înțepător - tăios (cuțit) și pot data din 18 octombrie 2008, necesitând 15-16 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile nu au pus în primejdie viața.” Referitor la victima D.I., s-a constatat că moartea sa a fost violentă și s-a datorat hemoragiei acute interne, hemotorax masiv stâng, hemopericard, hematom mediastinal, consecutiv unei plăgi înjunghiate toracice trans-sternale cu secțiune de aortă. Leziunea înjunghiată toracică s-a produs prin lovire activă cu un corp înțepător - tăios (cuțit) și, prin interesare aortică, a produs o hemoragie masivă ce a dus rapid la deces. La necropsie s-a evidențiat și un traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană, urmare a loviturii cu un corp dur în regiunea pleoapei superioare stângi.

„Această leziune, de asemenea gravă, nu și-a manifestat potențialul tanato-generator datorită decesului rapid prin plaga înjunghiată toracică.” Tribunalul Bacău a constatat că, în drept, faptele inculpatului A.V., comise cu forma de vinovăție a intenției directe, întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. (parte vătămată D.P.) și ale infracțiunii de omor prevăzută în art. 174 C. pen. (victimă D.I.), infracțiuni aflate în concurs real (cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.). Cu privire la inculpatul A.D., prima instanță a constatat că prin actul de sesizare s-a reținut infracțiunea de omor deosebit de grav, acesta fiind condamnat anterior pentru comiterea unui alt omor, faptă prevăzută în art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

(victimă D.I.). Întrucât s-a constatat existența unor dubii cu privire la cauza decesului victimei, față de leziunile produse de acest inculpat, prima instanță a dispus în cauză efectuarea mai multor expertize medico-legale. Astfel, prin raportul de expertiză al Institutului de Medicină Legală lași, s-a menționat că se confirmă concluziile raportului medico-legal privind pe victima D.I., precizând că între traumatismul cranian și decesul sus-numitului nu există legătură de cauzalitate. De asemenea, în raportul efectuat de Comisia Superioară Medico-Legală a Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici” s-a arătat că, în caz de supraviețuire, leziunile craniene ar fi necesitat 45-40 zile de îngrijiri medicale și ar fi pus în primejdie viața victimei.

Totodată, din precizările remise de la Serviciul de Medicină Legală Bacău a rezultat că leziunile menționate au caracter vital și au fost produse în timpul vieții, având potențial tanato-generator. S-a considerat de către prima instanță că, față de concluziile menționate în actele medico-legale, inculpatul A.D. a acționat cu intenția de a ucide, întrucât acesta, fiind încălțat, a lovit repetat și cu mare intensitate victima cu piciorul în cap, lovituri care erau apte, prin ele însele, de a produce decesul, dar care nu și-au mai produs efectele datorită rapidității cu care a intervenit decesul, în condițiile existenței plăgii înjunghiate cu interesare aortică și s-a apreciat că fapta întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Din coroborarea actelor medicale prima instanță a constatat că decesul victimei a fost cauzat de lovitura de cuțit aplicată de către inculpatul A.V. și nu de loviturile aplicate în zona capului de către inculpatul A.D., deși și acestea aveau potențial tanato-generator. Curtea de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie, prin decizia nr. 19 din 9 februarie 2010, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și de inculpați. Referitor la apelul procurorului, prin care s-a solicitat condamnarea inculpatului A.D. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav în forma prevăzută în art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., instanța de prim control judiciar a constatat că agresiunea acestuia s-a produs la scurt timp după ce victima a fost înjunghiată de A.V.

și, întrucât rezultatul letal are drept singură cauză această ultimă leziune, iar potențialul tanato-generator al loviturilor aplicate de A.D. nu s-a mai manifestat, între timp producându-se decesul victimei, a apreciat că acest lucru a făcut ca valoarea socială ocrotită de lege să nu mai existe. Instanța de apel a constatat că latura obiectivă a infracțiunii de omor deosebit de grav nu s-a mai întregit cu urmarea imediată cerută de lege, urmare ce trebuie să fie efectul loviturilor, reținând că numai în condițiile în care loviturile ar fi fost anterioare plăgii înjunghiate și ar fi fost în măsură de a pune victima în dificultate, înlesnindu-se astfel acțiunea inculpatului A.V., atunci și numai în această situație s-ar fi putut stabili o legătură de cauzalitate și cu acțiunile inculpatului A.D.

Or, în cauza, instanța de apel a constatat că plaga înjunghiată este cea care a generat decesul indiferent de intervenția sau de intensitatea loviturilor aplicate de inculpatul A.D., ceea ce a determinat ca și încadrarea juridică pentru fapta reținută în sarcina acestuia să fie stabilită numai în raport cu activitatea sa infracțională și numai până în momentul în care a intervenit decesul, dintr-o altă cauză. Împotriva deciziei nr. 19 din 9 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie, în termen legal, a formulat recurs, între alții, procurorul, care a invocat dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. și a solicitat, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei comise de inculpatul A.D., din cea de tentativă la omor calificat în cea de omor calificat în formă consumată.

Recursul formulat de procuror este nefondat, pentru următoarele considerentele: Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, precum și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că instanța de prim control judiciar a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare. Astfel, în speța supusă analizei, se apreciază, pe de o parte, că prima instanță, în mod justificat, a constatat că inculpatul A.V. se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost cercetat, dedus judecății și apoi condamnat, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de omor și tentativă la omor, prevăzute în art. 174 alin. (1) C. pen.

(victimă D.I.) și art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. (parte vătămată D.P.). Pe de altă parte, aceeași instanță a procedat în mod judicios, schimbând încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului A.D., din cea descrisă în rechizitoriu (infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174 și art. 176 alin. 1 lit. c C. pen.) în cea de tentativă la aceeași infracțiune (infracțiunea prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 și art. 176 alin. 1 lit. c C. pen.). Prima instanță și instanța de prim control judiciar, pe baza unei juste evaluări a materialului probator administrat și în mod temeinic, au considerat că inculpatului A.D. nu i se poate reține în sarcină fapta de omor deosebit de grav în formă consumată, câtă vreme loviturile aplicate (cu picioarele încălțate) în capul victimei D.I., chiar dacă aveau prin ele însele potențial tanato-generator, au fost ulterioare momentului când inculpatul A.V.

a aplicat victimei D.I., cu intensitate și în mod repetat, mai multe lovituri cu cuțitul în zona toracică și abdominală, secționându-i astfel artera aortă, victima fiind deja în agonie, urmare a hemoragiei abundente produse, iar decesul acesteia a fost în directă legătură cu leziunile produse prin multiplele lovituri aplicate de fiul său. Toate aceste aspecte s-au evidențiat din procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele foto aferente, procesele-verbale de examinare a obiectelor de îmbrăcăminte și planșele foto aferente, raportul medico-legal de necropsie din 19 octombrie 2008, rapoartele de expertiză medico-legale efectuate în cauză, certificatul medico-legal din 20 octombrie 2008, ce s-au coroborat cu declarațiile martorilor audiați, dar și cu declarațiile părții vătămate D.P.

și cu cele ale inculpatului A.V. Înalta Curte de Casație și Justiție reține că infracțiunea de omor se săvârșește cu intenția de a suprima viața persoanei, intenție care poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând moartea victimei, ca rezultat al activității sale, a urmărit sau acceptat producerea acestui rezultat, iar în speța supusă examinării inculpatul A.D. a acționat cu intenția de a ucide, întrucât a lovit cu picioarele (fiind încălțat), cu intensitate și în mod repetat capul victimei căzute la pământ, care fusese deja înjunghiată cu cuțitul în zona toracală și abdominală cu interesare aortică de celălalt inculpat, A.V. Prin urmare, în mod corect, ambele instanțe au constatat că plaga înjunghiată provocată victimei D.I.

a generat un lanț cauzal ce s-a manifestat independent de intervenția sau de intensitatea loviturilor aplicate de A.D., ceea ce a determinat ca și încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina acestuia să fie just stabilită, numai în raport cu activitatea sa infracțională și numai până în momentul în care a intervenit decesul, dintr-o altă cauză (secționarea aortei urmare a înjunghierii cu cuțitul de către inculpatul A.V.). Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul, ca nefondat.