ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2712/2009

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 86/ D din 5 martie 2009, Tribunalul Bacău, secția penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor din două infracțiuni prevăzute de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2 l ) lit. b) și c) și art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 211 alin. (l) și (2) lit. b), alin. (2 l ) lit. c), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza acestor texte, a condamnat pe inculpatul I.F., la pedeapsa de 20 de ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat prevederile art. 71 raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și s-a scăzut din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 17 mai 2008 la zi, în baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen. și a art. 88 C. pen. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. și a art. 998 C. pen. , s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare către partea civilă C.C. S-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă și a corpurilor delicte până Ia soluționarea definitivă a cauzei. Instanța a reținut, în esență, că în seara zilei de 16 mai 2008, în jurul orelor 21,00, partea vătămată M.C.

a fost înjunghiat cu un cuțit de către inculpatul B.N., a intrat în locuința victimei E.E. din Bacău, și a sugrumat-o pentru a-i sustrage suma de 500 lei. Victima a decedat imediat. Inculpatul a recunoscut fapta săvârșită, dar a încercat să se apere susținând că nu a intenționat să ucidă victima. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul I.F. Prin decizia penală nr. 67 din 19 mai 2009, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de parchet și de inculpat, a desființat în parte, în latura penală, sentința penală nr. 86/ D din 5 martie 2009 a Tribunalului Bacău și, rejudecand, a dispus condamnarea inculpatului I.F., la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de tentativă la tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b și alin. (2 l ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod.

În baza art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 20 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor menționate. A fost menținută starea de arest a inculpatului, în baza art. 350 C. proc. pen. și au fost deduse din pedeapsa rezultantă durata reținerii și a arestării preventive de la data de 17 mai 2008 Ia zi. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei. Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente: Înalta Curte consideră că dispozițiile art. 385 9 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., nu sunt incidente în cauză. Astfel, instanța de apel a stabilit corect pedepsele pentru infracțiunile de omor deosebit de grav (comis pentru a săvârși infracțiunea de tâlhărie) și tentativă de tâlhărie săvârșite de inculpat. Instanța a ținut seama atât de dispozițiile codului penal, de limitele de pedeapsă fixate pentru infracțiunile grave comise, de gradul de pericol social al faptelor (omor și tentativă de tâlhărie), precum și de persoana inculpatului, infractor recidivist.

Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 alin. (l) C. pen., poate fi realizat prin executarea pedepsei rezultante aplicate. De asemenea, se constată că nu i s-a aplicat nici un spor cu ocazia stabilirii pedepsei rezultante. Înalta Curte consideră că pedeapsa a fost legal stabilită în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 alin. (l) C. pen., instanța de apel ținând seama atât de gravitatea faptelor, cât și de pericolul pe care îl prezintă inculpatul, infractor recidivist. În consecință, Înalta Curte reține că decizia atacată este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive de la 17 mai 2008 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.F. împotriva Deciziei penale nr. 67 din 19 mai 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 17 mai 2008 la 29 iulie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 iulie 2009.