ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2712/2009

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 86/ D din 5 martie 2009, Tribunalul Bacău, secția

penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a

faptelor din două infracțiuni prevăzute de art. 20 raportat la art. 211 alin.

(2

l

) lit. b) și c) și art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., într-o singură

infracțiune prevăzută de art. 211 alin. (l) și (2) lit. b), alin. (2

l

)

lit. c), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza acestor texte, a condamnat pe

inculpatul I.F.,

la pedeapsa de 20 de ani închisoare și 6

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat prevederile art. 71 raportat la art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

A fost menținută starea de arest

preventiv a inculpatului și s-a scăzut

din pedeapsă durata

reținerii și a arestării preventive de la 17 mai 2008 la zi, în baza art. 350 alin.

(l) C. proc. pen. și a art. 88 C. pen.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. și a

art. 998 C. pen.

, s-a dispus obligarea inculpatului la

plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare către partea

civilă C.C.

S-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă și a corpurilor

delicte până Ia soluționarea definitivă a cauzei.

Instanța a reținut, în esență, că în

seara zilei de 16 mai 2008, în jurul orelor

21,00, partea

vătămată M.C. a fost înjunghiat cu un cuțit de către inculpatul B.N., a intrat

în locuința victimei E.E. din Bacău, și a sugrumat-o pentru a-i sustrage suma

de 500 lei. Victima a decedat imediat.

Inculpatul a recunoscut fapta săvârșită, dar a încercat să se apere

susținând că nu a intenționat să ucidă victima.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Bacău și inculpatul I.F.

Prin decizia penală nr. 67 din 19 mai 2009, Curtea de Apel Bacău, secția

penală, cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de

parchet și de inculpat, a desființat în parte, în

latura penală, sentința penală

nr. 86/ D din 5 martie 2009 a

Tribunalului Bacău și, rejudecand, a dispus condamnarea inculpatului I.F., la 5

ani închisoare, pentru infracțiunea de tentativă la tâlhărie prevăzută de art. 20

raportat la art. 211

alin. (2) lit. b și alin.

(2

l

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din

același

cod.

În baza art. 174 raportat la art. 176 lit.

d) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen., a

condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 20 ani închisoare și 6 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite

pedepsele, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 20 de

ani închisoare și 6 ani interzicerea

drepturilor menționate.

A fost menținută starea de arest a inculpatului, în baza art. 350 C.

proc. pen. și au fost deduse din pedeapsa rezultantă

durata reținerii și a arestării preventive de la data de 17 mai 2008 Ia

zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, invocând cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (l) pct. 14 C. proc. pen.,

solicitând reducerea pedepsei.

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

argumente:

Înalta Curte consideră că dispozițiile art.

385

9

alin. (l) pct. 14 C. proc. pen.,

nu sunt

incidente în cauză.

Astfel, instanța de apel a stabilit corect pedepsele pentru

infracțiunile de omor deosebit de grav (comis pentru a săvârși infracțiunea de

tâlhărie) și tentativă de tâlhărie săvârșite de inculpat.

Instanța a ținut seama atât de

dispozițiile codului penal, de limitele de

pedeapsă fixate

pentru infracțiunile grave comise, de gradul de pericol social al faptelor

(omor și tentativă de tâlhărie), precum și de persoana inculpatului, infractor

recidivist.

Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 alin. (l)

C. pen., poate fi realizat prin executarea pedepsei rezultante aplicate.

De asemenea, se constată că nu i s-a aplicat nici un spor cu ocazia

stabilirii pedepsei rezultante.

Înalta Curte consideră că pedeapsa a fost legal stabilită în raport cu

criteriile prevăzute de art. 72 alin. (l) C. pen., instanța de apel ținând

seama atât de gravitatea faptelor, cât și de pericolul pe care îl prezintă

inculpatul, infractor recidivist.

În consecință, Înalta Curte reține că decizia atacată este temeinică și

legală, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă perioada reținerii și

a arestării preventive de la 17 mai 2008 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400 lei, din

care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.F. împotriva

Deciziei penale nr. 67 din 19 mai 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală

pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și

a arestării preventive de la 17 mai 2008 la 29 iulie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de

cheltuieli

judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 iulie 2009.