ÎCCJ, decizie (scj.ro #83883)

Tentativă

la infracțiunea de omor. Punerea în primejdie a vieții

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra vieții, integrității

corporale și sănătății. Omuciderea

Indice alfabetic:

Drept penal

-

tentativă la

infracțiunea de omor

-

punerea în

primejdie a vieții

C. pen.,

art. 20, art. 174 - art. 176

Fapta de a        lovi victima în

abdomen cu o sticlă spartă, cauzându-i o plagă înjunghiată cu eviscerație de

intestin subțire, care a necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale, constituie

tentativă la infracțiunea de omor, omor calificat sau, după caz, omor deosebit

de grav, indiferent dacă, potrivit actelor medico-legale, leziunile traumatice

au pus sau nu în primejdie viața victimei, întrucât existența tentativei la

infracțiunea de omor nu este condiționată de punerea în primejdie a vieții.

Noțiunea de punere în primejdie a vieții, utilizată în actele medico-legale, privește

aspectele medicale, în timp ce tentativa la infracțiunea de omor, aspectele

juridice.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 107 din 18 ianuarie 2010

Prin sentința penală nr. 160 din

16 iulie 2009, Tribunalul Gorj l-a condamnat pe inculpatul B.M. la pedeapsa de

8 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav,

prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art.

176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C.

pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 20 raportat la art. 174,

art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea

art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Același inculpat a mai fost

condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, în temeiul art. 321 alin. (1) și (2)

C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice din art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37

alin. (1) lit. a) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în

pedeapsa cea mai grea, de 8 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, urmând

ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat restul de pedeapsă de 128 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin

sentința penală nr. 206/2008 a Judecătoriei Târgu Jiu, rest contopit cu

pedeapsa rezultantă pentru faptele deduse judecății, la care s-a adăugat un

spor de 2 luni, în final inculpatul urmând să execute 9 ani și 2 luni

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 9 aprilie 2008,

în jurul orelor 23,00, inculpatul B.M. s-a aflat într-un bar, împreună cu D.A.,

M.C. și C.C., unde au consumat băuturi alcoolice.

În timp ce inculpatul și prietenii

săi ascultau programul muzical, în jurul orelor 0,30, în bar a intrat și partea

vătămată I.G., aflată în stare de ebrietate.

La scurt timp, partea vătămată a

fost deranjată de dedicațiile muzicale oferite de formație inculpatului,

context în care a încercat să atragă atenția asupra sa și a lovit cu o sticlă

într-o reclamă a unei vitrine frigorifice, fapt ce a deranjat pe cei prezenți.

Inculpatul s-a ridicat de la masă,

a spart o sticlă cu vin, s-a îndreptat spre partea vătămată, a trântit-o la

pământ și i-a aplicat lovituri cu sticla spartă în zona abdomenului.

Partea vătămată a fost internată

în regim de urgență, s-a intervenit chirurgical și a avut nevoie de 12-14 zile

de îngrijiri medicale, viața fiindu-i pusă în primejdie, așa cum a rezultat din

certificatul medico-legal din 16 mai 2008, eliberat de Serviciul de Medicină

Legală Gorj.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza declarației părții vătămate, a depozițiilor martorilor,

coroborate cu procesele-verbale încheiate de organele de urmărire penală, cu certificatul

medico-legal eliberat de Serviciul de Medicină Legală Gorj și cu Raportul de

expertiză medico-legală din 11 iunie 2008.

Curtea de Apel Craiova, Secția

penală și pentru cauze cu minori, prin decizia nr. 206 din 22 octombrie 2009, a respins apelul formulat de inculpat.

Împotriva acestei decizii

inculpatul a declarat recurs, între altele, în temeiul art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., invocând faptul că, în speță, s-a comis o

gravă eroare de fapt.

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond, pe baza unui

amplu material probatoriu, a stabilit o corectă situație de fapt și o justă

încadrare juridică, iar instanța de apel, reverificând probele administrate, a

stabilit că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa, acestea

întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor

calificat și deosebit de grav și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

ordinii și liniștii publice.

Art. 385

9

alin. (1)

pct. 18 C. proc. pen. prevede că o hotărâre este supusă casării atunci când s-a

comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri

greșite de achitare sau de condamnare.

Prin „eroare de fapt” se înțelege

o greșită examinare a probelor administrate în cauză, în ideea că la dosar

există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când un

anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existența unei

împrejurări, când în realitate din aceste mijloace de probă reiese contrariul.

În ce privește cerința ca eroarea

de fapt să fie „gravă” trebuie înțeles că nu orice eroare asupra faptelor

atrage aplicarea acestui caz de casare, ci numai acele erori care au influențat

soluția procesului.

În speță, aceste cerințe impuse de

art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. nu sunt întrunite, instanța de fond, în urma analizei detaliate a tuturor probelor administrate în

faza de urmărire penală și în cea de cercetare judecătorească, a reținut o

corectă situație de fapt, în concordanță cu art. 6 și art. 62 C. proc. pen.

În speță, date fiind împrejurările

în care s-a desfășurat incidentul, situația de fapt a fost stabilită în

principal pe baza declarațiilor a 26 de martori, a declarației părții vătămate

și a certificatului medico-legal eliberat de Serviciul de Medicină Legală Gorj.

Este adevărat că la dosar s-a

depus și un raport de expertiză medico-legală, avizat de Comisia de Avizare și

Control din cadrul Institutului de Medicină Legală Craiova, care a precizat că

leziunile produse părții vătămate nu i-au pus în primejdie viața.

Existența acestui raport (întocmit

fără solicitarea organelor de urmărire penală) nu infirmă soluția instanței și

nu conduce la concluzia unei erori grave de fapt.

Acest raport confirmă leziunile

traumatice cauzate părții vătămate, produse prin lovire cu un corp dur cu

marginea tăietoare (sticlă spartă) și care au necesitat 12-14 zile de îngrijiri

medicale.

Acceptând concluziile raportului

medico-legal invocate de inculpat, fapta acestuia întrunește elementele constitutive

ale tentativei la infracțiune de omor, chiar dacă actul medical avizat de către

Comisia de Avizare și Control opinează că leziunile nu au pus în primejdie

viața victimei, întrucât cele două noțiuni de „punere în primejdie a vieții” și

de „tentativă la omor” sunt total diferite, prima depinzând de aspectele

medicale, cea de-a doua de contextul juridic al producerii faptei sub aspectul

tentativei.

Practica instanței supreme a

statuat constant că „există tentativă la omor atunci când fapta se realizează

prin lovirea victimei cu un obiect vulnerant în abdomen, cu consecința unei

eviscerații, fără a pune în primejdie viața victimei”. Or, inculpatul a lovit

victima în abdomen cu o sticlă spartă, cauzându-i victimei o plagă înjunghiată

cu eviscerație de intestin subțire, ceea ce constituie tentativă la

infracțiunea de omor.

Concluziile raportului de

expertiză medico-legală nu contrazic certificatul de constatare medico-legală

întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj și nu demonstrează existența unei

împrejurări care să infirme celelalte mijloace de probă administrate.

Ca atare, din examinarea

întregului material probator rezultă că nu există contrarietate necontestabilă

între actele dosarului și faptele reținute de instanța de fond și de apel, în

sensul comiterii unei erori grave de fapt, dimpotrivă mijloacele de probă

administrate conduc la concluzia certă că tentativa la infracțiunea de omor

calificat și deosebit de grav pentru care inculpatul a fost trimis în judecată

există.

În raport cu

considerentele expuse, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul

declarat de inculpat.