ÎCCJ, decizie (scj.ro #84107)

Revizuire. Cazul prevăzut în art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc . pen . Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea Indice alfabetic: Drept procesual penal - revizuire - cazul prevăzut în art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc . pen . C. proc. pen., art. 394 alin . (1) lit . e) Revizuirea pentru cazul prevăzut în art. 394 alin . (1) lit . e) C. proc. pen., referitor la existența a două sau mai multor hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia , poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a rezolvat fondul cauzei . În consecință , revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin . (1) lit . e) C. proc.

pen. nu poate fi exercitată împotriva unei hotărâri penale definitive prin care s-a rezolvat fondul cauzei și a unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale , întrucât rezoluțiile procurorului de neîncepere a urmăririi penale nu constituie hotărâri penale definitive prin care s-a rezolvat fondul cauzei . I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3835 din 21 noiembrie 2008 Prin sentința penală nr. 212 din 19 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul D.I. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin cererea sa, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 24/2006 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 5631/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând că prin rezoluția nr. 129/P/2005, Direcția Națională Anticorupție a dispus neînceperea urmăririi penale față de D. I., V.M.

și T.I., această soluție vizând aceleași fapte pentru care s-a dispus condamnarea sa prin sentința a cărei revizuire o solicită. De asemenea, a invocat că în cauză este vorba de fapte și împrejurări noi, potrivit cazului de revizuire prevăzut în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece martora R.A. a dat o declarație notarială din care rezultă că s-a împăcat cu revizuientul, iar acesta nu-i datorează nicio sumă de bani. Instanța de fond a reținut că cererea de revizuire nu este fondată, rezoluția Direcției Naționale Anticorupție vizând alte fapte, iar declarația notarială a martorei fiind irelevantă. Prin decizia nr. 99 din 11 iulie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul condamnat.

Recursul declarat de revizuientul condamnat este neîntemeiat . Înalta Curte de Casație și Justiție , analizând actele și lucrările dosarului , reține că în mod corect ambele instanțe au respins ca nefondată cererea de revizuire formulată . În ceea ce privește incidența cazului prevăzut în art. 394 alin . (1) lit. a) C. proc. pen ., s-a constatat , corect , că în cauză nu poate fi vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei , care să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare . Declarația notarială a numitei R.A. nu conduce la concluzia că revizuientul nu a solicitat și nu a primit de la această denunțătoare suma de 20.000 de euro, aspect pe deplin dovedit de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești , ci atestă numai împrejurarea că în momentul autentificării actului notarial, respectiv la 13 decembrie 2006, acesta nu datora nicio sumă de bani numitei R.A.

Nici motivul de revizuire vizând cazul prevăzut în art. 394 alin . (1) lit. e) C. proc. pen . nu este fondat , cum corect au apreciat și argumentat instanțele de fond și apel . Astfel , s-a reținut că revizuirea este un remediu procesual menit să înlăture erorile de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești . Prin urmare , nu pot fi supuse revizuirii decât hotărârile prin care s-a rezolvat fondul cauzei , instanța soluționând atât acțiunea penală , pronunțând o hotărâre de condamnare , de achitare sau de încetare a procesului penal , cât și acțiunea civilă alăturată acesteia . Nu conțin o rezolvare a fondului cauzei și, deci , nu sunt susceptibile de revizuire , rezoluțiile procurorului prin care se dispune neînceperea urmăririi penale , acestea nefiind „ hotărâri penale definitive ” în sensul prevederilor art. 394 C. proc.

pen . În ceea ce privește revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin . (1) lit. e) C. proc. pen . - când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia - trebuie îndeplinite cumulativ două condiții : să existe două sau mai multe hotărâri definitive și hotărârile să nu se poată concilia. Cu privire la prima condiție, aceasta se consideră realizată numai dacă este vorba de două sau mai multe hotărâri penale definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei. Revizuientul a invocat neconcilierea dintre sentința penală nr. 24/2006 a Tribunalului Dolj, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 29 mai 2007 dată în dosarul nr. 129/P/2005 al Direcției Naționale Anticorupție, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta pentru infracțiunea prevăzută în art. 6 1 din Legea nr. 78/2000.

Soluția adoptată prin rezoluția menționată vizează, însă, alte fapte de corupție, pentru care s-a dispus disjungerea prin rechizitoriul întocmit la data de 7 iulie 2005, iar această rezoluție nici nu îndeplinește condițiile unei hotărâri penale definitive, care să conțină o rezolvare a fondului cauzei. În mod corect, s-a apreciat că nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, pentru cazul prevăzut în art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., o hotărâre prin care a fost soluționat fondul cauzei și o rezoluție a procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat.