ÎCCJ, decizie (scj.ro #84091)

Revizuire. Reluarea cercetărilor. Soluție neprevăzută de lege Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea Indice alfabetic: Drept procesual penal - revizuire C. proc . pen ., art. 399 În soluționarea cererii de revizuire, nici prima instanță și nici instanța de apel nu sunt ținute de concluziile procurorului, înaintate potrivit art. 399 alin. (5) C. proc . pen . și, prin urmare, dacă înscrisurile pe care se bazează cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc . pen . au fost obținute după efectuarea cercetărilor de către procuror, instanța are obligația să examineze cererea de revizuire ținând cont de aceste înscrisuri și nu poate dispune reluarea cercetărilor, o astfel de soluție nefiind prevăzută de lege.

I.C.C.J., secția penală, decizia 2831 din 16 septembrie 2008 Prin sentința nr. 482/F din 17 aprilie 2008, Tribunalul București, Secția l penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul K.M. Prima instanță a reținut că prin sentința nr. 326 din 15 martie 2005 a Tribunalului București, Secția l penală, revizuientul a fost condamnat, între altele, în baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen ., în baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., în baza art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . și în baza art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . Sentința pronunțată în fond a fost modificată în căile de atac exercitate, prin decizia penală nr. 697 din 13 septembrie 2005 a Curții de Apel București și decizia penală nr. 7330 din 18 decembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că inculpatul revizuient , pe teritoriul României, începând cu anul 1998, a imaginat și pus în practică un sistem de spălare a unor sume mari de bani, solicitând diverșilor cetățeni străini aflați pe teritoriul României să înființeze societăți fantomă, utilizând documente și ștampile false, ce urmau să fie folosite în sistemul de fraudare și spălare de bani. Cele 16 firme înființate în acest scop au desfășurat operațiuni comerciale numai cu societatea comercială R., al cărei asociat unic era inculpatul revizuient , și nu s-au depus declarații de impozit, TVA sau bilanțuri contabile, iar societățile nu au funcționat la sediile declarate.

Prin intermediul acestor firme, inculpatul a achiziționat mărfuri, respectiv utilaje pentru foraj petrolier casate, al căror preț era mărit când treceau prin contabilitatea firmei inculpatului, fiind ulterior întocmite documente de expert fictive, iar marfa fiind trimisă apoi în Bulgaria unde era revalorificată. Beneficiarul extern plătea contravaloarea utilajelor către firma inculpatului, în numerar, totalizând circa 39 milioane USD. În perioada 1998 - 1999, inculpatul a obținut de la statul român, prin documente false și incomplete, rambursare de TVA de circa 87 miliarde lei, prin firmele fantomă, bani ce au fost plătiți către companii din străinătate drept avans la contracte de achiziționare mărfuri, care, însă, nu au ajuns niciodată în România.

Vinovăția inculpatului, ca și modalitatea de săvârșire a faptelor, a fost demonstrată de probatoriul deosebit de complex administrat atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în faza judecății. Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de revizuire inculpatul condamnat, relevând că există fapte și împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță, respectiv martori, care însă nu au fost indicați. Revizuientul a fost citat prin cabinetul de avocat al apărătorului ales, pentru a se indica dacă este sau nu încarcerat, care este domiciliul său, care sunt probele testimoniale noi pe care le are de administrat, însă nimeni nu s-a prezentat pentru a se formula un răspuns cu privire la aspectele menționate.

Instanța învestită a se pronunța în fond asupra cererii de revizuire formulată de condamnat a constatat că, pentru a fi îndeplinite condițiile prevăzute în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc . pen ., este necesar a fi descoperite fapte sau împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea fondului, dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii pronunțate. Pronunțându-se asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire formulată, deci asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute în art. 394 C. proc . pen ., instanța a constatat că motivele invocate de revizuient nu se constituie în fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanță la soluționarea fondului, în așa fel încât să justifice cererea de revizuire formulată.

Împotriva hotărârii a formulat apel revizuientul , solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea efectuării de cercetări prealabile, dat fiind că cele deja efectuate sunt incomplete în raport cu actele depuse la dosar. Instanța de apel a constatat, pe baza actelor existente la dosarul cauzei, că revizuientul a formulat cerere de revizuire a sentinței nr. 326 din 15 martie 2005 a Tribunalului București, Secția l penală, motivând că există fapte și împrejurări noi, necunoscute de instanță la soluționarea fondului și care ar demonstra netemeinicia hotărârii de condamnare.

Dat fiind că revizuientul sau apărătorul său nu s-au prezentat ca urmare a citației întocmite de procuror, la 18 februarie 2008, acesta a formulat referat cu propunere de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, întrucât nu au fost indicate faptele sau împrejurările noi pe care se sprijină cererea de revizuire, în condițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc . pen . Instanța de apel a constatat că la fondul cauzei au fost depuse o serie de documente financiar-bancare din care rezultă date privind operațiunile bancare efectuate de firme din Turcia către societatea inculpatului, susținându-se că, în perioada 1998 - 1999, societatea turcă a efectuat importuri de marfă de la societatea comercială R., contravaloarea mărfii de 5.930.000 USD fiind achitată, aspecte care au fost confirmate de centrala băncii Y. Instanța de apel a constatat că, deși nici revizuientul și nici apărătorul său nu s-au prezentat în fața instanței de fond, pentru a indica faptele sau împrejurările noi pe care se sprijină cererea de revizuire, actele contabile obținute din Turcia au intrat în posesia revizuientului ulterior datei la care s-au încheiat cercetările de către procuror, ele fiind eliberate de societățile din Turcia și de bancă la 15 februarie 2008 și 25 februarie 2008. Chiar dacă culpa în neprezentarea acestor acte noi aparține apărării,

instanța de fond era obligată să se pronunțe asupra necesității trimiterii cauzei la procuror în vederea efectuării actelor de cercetare penală, în raport cu actele noi depuse. Față de aceste considerente, Curtea de Apel București, Secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 144/A din 26 mai 2008, a admis apelul formulat de condamnat împotriva sentinței nr. 482/F din 17 aprilie 2008 a Tribunalului București, Secția l penală, pe care a desființat-o în totalitate și, în rejudecare, a trimis cererea de revizuire Parchetului de pe lângă Tribunalul București în vederea efectuării actelor de cercetare. În condițiile în care revizuientul și-a invocat propria culpă în nedepunerea actelor pe care se întemeiază cererea de revizuire, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii atacate și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond.

Examinând hotărârea în raport cu criticile recurentului, ca și din oficiu pentru cazurile enunțate de art. 385 9 alin. (3) C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc . pen ., revizuirea unei hotărâri judecătorești penale definitive poate avea loc atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Verificând admisibilitatea în principiu, prima instanță a apreciat că motivele invocate de revizuient nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute instanței ori care afectează temeinicia hotărârii atacate. Instanța de control judiciar a apreciat, în schimb, că documentele pe care se bazează cererea în revizuire au fost obținute ulterior datei încheierii cercetărilor de către procuror și că acestea nu pot fi ignorate, chiar dacă culpa în neprezentarea lor aparține apărării.

Procedând astfel, în raport cu starea de fapt, instanța de apel a dat dovadă de un formalism exagerat, optând pentru reluarea procedurii de revizuire din faza actelor de cercetare efectuate de procuror numai pentru ca acesta să ia cunoștință de documentele prezentate după desesizarea sa. Art. 399 C. proc . pen . lasă la latitudinea procurorului să aprecieze dacă este necesară efectuarea de cercetări pentru verificarea temeiniciei cererii de revizuire. La momentul primirii cererii, procurorul nu a avut cunoștință de documentele invocate de revizuient , astfel că nu i se poate reține vreo culpă procesuală în derularea procedurii în revizuire. Primind dosarul, cu concluziile procurorului față de cererea revizuientului , instanța de judecată are posibilitatea să verifice îndeplinirea cerințelor de admisibilitate a cererii și, în raport cu soluția dată în principiu, poate să analizeze temeinicia motivelor invocate, nefiind ținută de concluziile procurorului.

În atare situație, odată ce prima instanță a analizat admisibilitatea cererii, învestită cu apelul revizuientului , instanța de control judiciar avea obligația să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, pe baza și a documentelor invocate de revizuient . Neprocedând astfel, instanța de apel a recurs la o soluție neprevăzută de lege, dispunând reluarea cercetărilor de către procuror. În aceste condiții, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei nr. 144/A din 26 mai 2008 a Curții de Apel București, Secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a casat decizia penală menționată și a trimis cauza pentru continuarea judecății în apel, la Curtea de Apel București.

Notă: 1. Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor a fost abrogată prin Lege nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, prevederile art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999 regăsindu-se, într-o formă modificată, în dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002. 2. Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României a fost abrogată prin Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, prevederile art. 177 din Legea nr. 141/1997 regăsindu-se, într-o formă completată, în dispozițiile art. 272 din Legea nr. 86/2006.