ÎCCJ, decizie (scj.ro #84091)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84091) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Revizuire.
Reluarea cercetărilor. Soluție neprevăzută de lege
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac.
Revizuirea
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
-
revizuire
C.
proc
.
pen
.,
art. 399
În soluționarea cererii de revizuire, nici prima
instanță și nici instanța de apel nu sunt ținute de concluziile procurorului,
înaintate potrivit art. 399 alin. (5) C.
proc
.
pen
. și, prin urmare, dacă înscrisurile pe care se bazează
cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C.
proc
.
pen
. au fost obținute după
efectuarea cercetărilor de către procuror, instanța are obligația să examineze
cererea de revizuire ținând cont de aceste înscrisuri și nu poate dispune
reluarea cercetărilor, o astfel de soluție nefiind prevăzută de lege.
I.C.C.J., secția penală, decizia 2831 din 16
septembrie 2008
Prin sentința nr. 482/F din 17 aprilie 2008,
Tribunalul București, Secția l penală, a respins ca inadmisibilă cererea de
revizuire formulată de
revizuientul
K.M.
Prima instanță a reținut că prin sentința nr. 326
din 15 martie 2005 a Tribunalului București, Secția l penală,
revizuientul
a fost condamnat, între altele, în baza art.
23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999 cu aplicarea
art. 41 alin. (2) și art. 13 C.
pen
., în
baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C.
pen
., în baza art.
291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen
. și în baza art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen
.
Sentința pronunțată în fond a fost modificată în
căile de atac exercitate, prin decizia penală nr. 697 din 13 septembrie 2005 a
Curții de Apel București și decizia penală nr. 7330 din 18 decembrie 2006 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că
inculpatul
revizuient
, pe teritoriul României,
începând cu anul 1998, a imaginat și pus în practică un sistem de spălare a
unor sume mari de bani, solicitând diverșilor cetățeni străini aflați pe
teritoriul României să înființeze societăți fantomă, utilizând documente și
ștampile false, ce urmau să fie folosite în sistemul de fraudare și spălare de
bani.
Cele 16 firme înființate în acest scop au
desfășurat operațiuni comerciale numai cu societatea comercială R., al cărei
asociat unic era inculpatul
revizuient
, și nu s-au
depus declarații de impozit, TVA sau bilanțuri contabile, iar societățile nu au
funcționat la sediile declarate.
Prin intermediul acestor
firme, inculpatul a achiziționat mărfuri, respectiv
utilaje pentru
foraj petrolier casate, al căror preț era mărit când treceau prin
contabilitatea firmei inculpatului, fiind ulterior întocmite documente de
expert fictive, iar marfa fiind trimisă apoi în Bulgaria unde era
revalorificată.
Beneficiarul extern plătea contravaloarea
utilajelor către firma inculpatului, în numerar, totalizând circa 39 milioane
USD.
În perioada 1998 - 1999, inculpatul a obținut de la
statul român, prin documente false și incomplete, rambursare de TVA de circa
87
miliarde lei, prin firmele
fantomă, bani ce au fost plătiți către companii din străinătate drept avans la
contracte de achiziționare mărfuri, care, însă, nu au ajuns niciodată în
România.
Vinovăția inculpatului, ca și modalitatea de
săvârșire a faptelor, a fost demonstrată de probatoriul deosebit de complex
administrat atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în faza judecății.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de
revizuire inculpatul condamnat, relevând că există fapte și împrejurări care nu
au fost cunoscute de instanță, respectiv martori, care însă nu au fost indicați.
Revizuientul
a fost citat
prin cabinetul de avocat al apărătorului ales, pentru a se indica dacă este sau
nu încarcerat, care este domiciliul său, care sunt probele testimoniale noi pe
care le are de administrat, însă nimeni nu s-a prezentat pentru a se formula un
răspuns cu privire la aspectele menționate.
Instanța învestită a se pronunța în fond asupra
cererii de revizuire formulată de condamnat a constatat că, pentru a fi
îndeplinite condițiile prevăzute în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C.
proc
.
pen
., este necesar a fi
descoperite fapte sau împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanță la
soluționarea fondului, dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia
hotărârii pronunțate.
Pronunțându-se asupra admisibilității în principiu
a cererii de revizuire formulată, deci asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute în art. 394 C.
proc
.
pen
., instanța a constatat că motivele invocate de
revizuient
nu se constituie în fapte sau împrejurări noi,
necunoscute de instanță la soluționarea fondului, în așa fel încât să justifice
cererea de revizuire formulată.
Împotriva hotărârii a formulat apel
revizuientul
, solicitând desființarea acesteia și trimiterea
cauzei la procuror în vederea efectuării de cercetări prealabile, dat fiind că
cele deja efectuate sunt incomplete în raport cu actele depuse la dosar.
Instanța de apel a constatat, pe baza actelor
existente la dosarul cauzei, că
revizuientul
a formulat
cerere de revizuire a sentinței nr. 326 din 15 martie 2005 a Tribunalului
București, Secția l penală, motivând că există fapte și împrejurări noi,
necunoscute de instanță la soluționarea fondului și care ar demonstra
netemeinicia hotărârii de condamnare.
Dat fiind că
revizuientul
sau apărătorul său nu s-au prezentat ca urmare a citației întocmite de
procuror, la 18 februarie 2008, acesta a formulat referat cu propunere de
respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, întrucât nu au fost indicate
faptele sau împrejurările noi pe care se sprijină cererea de revizuire, în
condițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C.
proc
.
pen
.
Instanța de apel a constatat că la fondul cauzei au
fost depuse o serie de documente financiar-bancare din care rezultă date
privind operațiunile bancare efectuate de firme din Turcia către societatea
inculpatului, susținându-se că, în perioada 1998 - 1999, societatea turcă a
efectuat importuri de marfă de la societatea comercială R., contravaloarea
mărfii de 5.930.000 USD fiind achitată, aspecte care au fost confirmate de
centrala băncii Y.
Instanța de apel a constatat că, deși nici
revizuientul
și nici apărătorul său nu s-au prezentat în
fața instanței de fond, pentru a indica faptele sau împrejurările noi pe care
se sprijină cererea de revizuire, actele contabile obținute din Turcia au
intrat în posesia
revizuientului
ulterior datei la
care s-au încheiat cercetările de către procuror, ele fiind eliberate de
societățile din Turcia și de bancă la 15 februarie 2008 și 25 februarie 2008.
Chiar dacă culpa în neprezentarea acestor acte noi
aparține apărării, instanța de fond era obligată să se pronunțe asupra
necesității trimiterii cauzei la procuror în vederea efectuării actelor de
cercetare penală, în raport cu actele noi depuse.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel
București, Secția a
ll-a
penală și pentru cauze cu
minori și de familie, prin decizia nr. 144/A din 26 mai 2008, a admis apelul
formulat de condamnat împotriva sentinței nr. 482/F din 17 aprilie 2008 a
Tribunalului București, Secția l penală, pe care a desființat-o în totalitate
și, în rejudecare, a trimis cererea de revizuire Parchetului de pe lângă
Tribunalul București în vederea efectuării actelor de cercetare.
În condițiile în care
revizuientul
și-a invocat propria culpă în nedepunerea actelor pe care se întemeiază cererea
de revizuire, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat
admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii atacate și menținerea
sentinței pronunțate de instanța de fond.
Examinând hotărârea în raport cu criticile
recurentului, ca și din oficiu pentru cazurile enunțate de art. 385
9
alin. (3) C.
proc
.
pen
.,
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat pentru
următoarele considerente:
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C.
proc
.
pen
., revizuirea unei
hotărâri judecătorești penale definitive poate avea loc atunci când s-au
descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la
soluționarea cauzei.
Verificând admisibilitatea în principiu, prima
instanță a apreciat că motivele invocate de
revizuient
nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute instanței ori care afectează
temeinicia hotărârii atacate.
Instanța de control judiciar a apreciat, în schimb,
că documentele pe care se bazează cererea în revizuire au fost obținute
ulterior datei încheierii cercetărilor de către procuror și că acestea nu pot
fi ignorate, chiar dacă culpa în neprezentarea lor aparține apărării.
Procedând astfel, în raport cu starea de fapt,
instanța de apel a dat dovadă de un formalism exagerat, optând pentru reluarea
procedurii de revizuire din faza actelor de cercetare efectuate de procuror
numai pentru ca acesta să ia cunoștință de documentele prezentate după
desesizarea sa.
Art. 399 C.
proc
.
pen
. lasă la latitudinea procurorului să aprecieze dacă
este necesară efectuarea de cercetări pentru verificarea temeiniciei cererii de
revizuire. La momentul primirii cererii, procurorul nu a avut cunoștință de
documentele invocate de
revizuient
, astfel că nu i se
poate reține vreo culpă procesuală în derularea procedurii în revizuire.
Primind dosarul, cu concluziile procurorului față
de cererea
revizuientului
, instanța de judecată are
posibilitatea să verifice îndeplinirea cerințelor de admisibilitate a cererii
și, în raport cu soluția dată în principiu, poate să analizeze temeinicia
motivelor invocate, nefiind ținută de concluziile procurorului.
În atare situație, odată ce prima instanță a
analizat admisibilitatea cererii, învestită cu apelul
revizuientului
,
instanța de control judiciar avea obligația să verifice legalitatea și
temeinicia hotărârii atacate, pe baza și a documentelor invocate de
revizuient
.
Neprocedând astfel, instanța de apel a recurs la o
soluție neprevăzută de lege, dispunând reluarea cercetărilor de către procuror.
În aceste condiții, în baza
art. 385
15
pct. 2 lit. c) C.
proc
.
pen
., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis
recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei
nr. 144/A din 26 mai 2008 a Curții de Apel București, Secția a
ll-a
penală și pentru cauze cu minori și de familie, a
casat decizia penală menționată și a trimis cauza pentru continuarea judecății
în apel, la Curtea de Apel București.
Notă: 1. Legea
nr. 21/1999 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor a fost abrogată
prin
Lege nr. 656/2002
pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum
și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării
actelor de terorism, prevederile
art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
21/1999 regăsindu-se, într-o formă modificată, în dispozițiile art. 23 alin.
(1) lit. a) din Legea nr.
656/2002.
Legea nr.
141/1997 privind Codul vamal al României a fost abrogată prin Legea nr. 86/2006
privind Codul vamal al României, prevederile art. 177 din Legea nr. 141/1997
regăsindu-se, într-o formă completată, în dispozițiile art. 272 din Legea nr.
86/2006.