ÎCCJ, decizie (scj.ro #84373)

Revizuire. Apel. Omisiunea

esențială

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal.

Partea specială. Judecata. Căile de atac. Apelul

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

- revizuire

- apel

- omisiune esențială

C.

proc

.

pen

.,

art

. 385

9

alin. (1)

pct

. 10

În cazul în care  prima instanță, după admiterea în

principiu a cererii de revizuire achită pe inculpat în urma

administrării de noi probe și reevaluarea celor existente în dosar,

instanța de apel nu se poate mărgini la examinarea motivului invocat

în apelul procurorului privind lipsa unor fapte și împrejurări

necunoscute de  instanță la soluționarea cauzei, ci trebuie

să se pronunțe și asupra motivului invocat de procuror în apelul

său privind greșita achitare a inculpatului.

Omisiunea de a se pronunța asupra celui de-al doilea motiv de apel

constituie cazul de casare prevăzut în

art

. 385

9

alin. (1)

pct

. 10 C.

proc

.

pen

., cu consecința casării deciziei și

trimiterii cauzei spre

rejudecarea

apelului.

I.C.C.J.,

secția penală, decizia

nr

. 1189 din 17

februarie 2005

Prin sentința

nr

. 906 din 1 octombrie 2002,

Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza

art

. 406 C.

proc

.

pen

. a admis cererea de revizuire a condamnatului C.V.

și a anulat sentința

nr

. 91 din 23 martie

1998 a aceleiași instanțe.

În baza

art

. 11

pct

. 2

lit

. a) raportat la

art

. 10 alin.

(1)

lit

. c) C.

proc

.

pen

., a achitat pe inculpat pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea

formulată condamnatul a cerut revizuirea sentinței menționate,

motivând că s-au descoperit împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute

de instanță la soluționarea cauzei.

Prin încheierea din 28 mai 2002, instanța a admis în principiu cererea de

revizuire și a încuviințat administrarea probelor, unele dintre ele

noi, propuse de condamnat.

Verificând probele administrate în raport cu împrejurările noi invocate de

revizuent

, instanța a constatat că nu s-a

putut face proba neîndoielnică a comiterii de către condamnat a

tâlhăriei asupra părții vătămate C.E., după

analiza amănunțită a probelor, formându-și astfel

convingerea că inculpatul nu se face vinovat de fapta reținută

în sarcina sa.

Împotriva sentinței procurorul a declarat apel, cu motivarea că prin

administrarea probelor propuse care nu au avut decât rolul de a suplimenta

probatoriul deja administrat cu ocazia judecății în fond a cauzei,

instanța a încălcat dispozițiile

art

.

394 alin. (1)

lit

. a) C.

proc

.

pen

.

Curtea de Apel București, secția I penală,  prin decizia

nr

. 52 din 11 februarie 2003, a admis apelul declarat de

procuror, a desființat sentința atacată și a respins

cererea de revizuire, cu motivarea că din probele strânse în cursul

cercetării efectuate de procuror nu s-au constatat date suficiente pentru

admiterea revizuirii, la

rejudecarea

după

admiterea în principiu instanța,

reanalizând

faptele pe baza probelor deja administrate, ceea ce este inadmisibil în cadrul

procedurii de revizuire.

Instanța de apel a mai motivat că nici

revizuentul

prin cererea sa și nici prima instanța nu au stabilit care sunt

faptele sau împrejurările ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei.

Recursul declarat

revizuent

este fondat.

Examinându-se decizia instanței de apel, din oficiu, se constată

că aceasta este afectată de omisiunea esențială, în sensul

art

. 385

9

alin. 1

pct

.

10 C.

proc

.

pen

. deoarece,

cu toate că prin apelul declarat s-a invocat, pe lângă greșita

admitere în principiu a cererii de revizuire și greșita achitare a

inculpatului, instanța de apel nu a examinat și acest din urmă

motiv de apel, enumerând doar probele administrate cu ocazia judecării

revizuirii, fără a face o analiză a acestora care să-i

permită a se pronunța motivat asupra celui de-al doilea motiv de apel

care a vizat greșita achitare a inculpatului.

Nepronunțându-se

asupra unui motiv esențial

de apel, instanța nu a soluționat pe fond apelul, ceea ce constituie

o încălcare a prevederilor

art

. 371 C.

proc

.

pen

. având drept

consecință admiterea recursului, casarea deciziei atacate și

trimiterea cauzei spre

rejudecarea

apelului.