ÎCCJ, decizie (scj.ro #84217)

Revizuire. Art. 394 alin. (1) lit. b) și d) C. proc. pen. Dovedirea cazului de revizuire Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Căile extraordinare de atac. Revizuirea Indice alfabetic: Drept procesual penal - revizuire - art. 394 alin. (1) lit. b) și d) C. proc. pen. - dovedirea cazului de revizuire C. proc. pen ., art. 394 alin. (1) lit. b) și lit. d), art. 395 alin. (2) Situațiile care constituie cazuri de revizuire potrivit art. 394 alin. (1) lit. b) și d) C. proc. pen., cum sunt săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către martorii audiați în cauza a cărei revizuire se cere și a celei de neglijență în serviciu de către persoana care a efectuate cercetarea penală, dacă nu pot fi dovedite prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, se constată în procedura de revizuire.

Situațiile menționate constituie cazuri de revizuire, atunci când nu au fost cunoscute de instanța de judecată la soluționarea cauzei a cărei revizuire se cere, nefiind invocate cu ocazia soluționării acesteia. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 128 din 11 ianuarie 2006 Prin sentința penală nr. 29 din 9 februarie 2005, Tribunalul Militar Teritorial București a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul O.I. împotriva sentinței penale nr. 33 din 6 martie 1997 a aceleiași instanțe, rămasă definitivă prin decizia nr. 1475 din 20 aprilie 1999 a Secției penale a Curții Supreme de Justiție, prin care O.I. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută în art. 174 C. pen.

Prin decizia penală nr. 26 din 15 iunie 2005, Curtea Militară de Apel a respins apelul condamnatului. Recursul declarat de condamnat este fondat. În cererea formulată, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 33 din 6 martie 1997 a Tribunalului Militar Teritorial București, rămasă definitivă prin decizia nr. 1475 din 20 aprilie 1999 a Secției penale a Curții Supreme de Justiție, cu motivarea că aceste hotărâri s-au bazat pe declarațiile mincinoase ale martorilor audiați în cauză, iar organele de cercetare penală nu au respectat dispozițiile procedurale cu ocazia efectuării cercetării la fața locului. Revizuientul a atașat cererii plângerea penală îndreptată împotriva martorilor N.O., V.M., S.L., H.C., B.A.

și V.V. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută în art. 260 C. pen. și împotriva lucrătorului de poliție S.C. pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută în art. 249 din același cod, precum și copia adresei Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, prin care i s-a comunicat petentului că s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale, întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Constatarea primei instanțe și a instanței de apel, în sensul că motivele de revizuire au fost cunoscute în timpul judecății, nefiind descoperite ulterior acesteia și că au fost avute în vedere la soluționarea cauzei a cărei revizuire se cere nu este reală, întrucât cu ocazia soluționării cauzei nu s-a invocat în mod expres faptul că martorii audiați în cauză au dat declarații mincinoase sau că un lucrător de poliție care a efectuat acte de cercetare penală ar fi comis infracțiunea de neglijență în serviciu, astfel că instanța investită cu judecarea cererii de revizuire trebuia să cerceteze aceste cazuri de revizuire în cadrul procedurii în fața instanței, conform art. 395 alin. (2) C. proc.

pen., întrucât răspunderea penală pentru infracțiunile prevăzute în art. 249 și art. 260 C. pen. s-a prescris și, ca atare, procurorul nu s-a putut pronunța pe fond asupra plângerilor penale formulate de petent. În consecință, recursul a fost admis, sentința penală nr. 29 din 9 februarie 2005 a Tribunalului Militar Teritorial București și decizia penală nr. 26 din 15 iunie 2005 a Curții Militare de Apel au fost casate și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.