ÎCCJ, decizie (scj.ro #84217)

Revizuire. Art. 394 alin. (1) lit. b)

și d) C. proc. pen. Dovedirea cazului de revizuire

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială.

Căile extraordinare de atac. Revizuirea

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

revizuire

-

art. 394 alin. (1) lit. b) și d) C. proc. pen.

-

dovedirea cazului de revizuire

C. proc. pen

., art. 394 alin. (1) lit. b) și lit.

d),

art. 395 alin. (2)

Situațiile care constituie cazuri de revizuire potrivit art. 394 alin. (1) lit.

b) și d) C. proc. pen., cum sunt săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă

de către martorii audiați în cauza a cărei revizuire se cere și a celei de neglijență

în serviciu de către persoana care a efectuate cercetarea penală, dacă nu pot

fi dovedite prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului,

întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, se constată în procedura

de revizuire. Situațiile menționate constituie cazuri de revizuire, atunci când

nu au fost cunoscute de instanța de judecată la soluționarea cauzei a cărei

revizuire se cere, nefiind invocate cu ocazia soluționării

acesteia.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

128 din 11 ianuarie 2006

Prin sentința penală nr. 29 din 9 februarie 2005, Tribunalul Militar Teritorial

București a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul O.I.

împotriva sentinței penale nr. 33 din 6 martie 1997 a aceleiași instanțe,

rămasă definitivă prin decizia nr. 1475 din 20 aprilie 1999 a Secției penale a

Curții Supreme de Justiție, prin care O.I. a fost condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii de omor prevăzută în art. 174 C. pen.

Prin decizia penală nr. 26 din 15 iunie 2005, Curtea Militară de Apel a respins

apelul condamnatului.

Recursul declarat de condamnat este fondat.

În cererea formulată, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr.

33 din 6 martie 1997 a Tribunalului Militar Teritorial București, rămasă

definitivă prin decizia nr. 1475 din 20 aprilie 1999 a Secției penale a Curții

Supreme de Justiție, cu motivarea că aceste hotărâri s-au bazat pe declarațiile

mincinoase ale martorilor audiați în cauză, iar organele de cercetare penală nu

au respectat dispozițiile procedurale cu ocazia efectuării cercetării la fața

locului. Revizuientul a atașat cererii plângerea penală îndreptată împotriva

martorilor N.O., V.M., S.L., H.C., B.A. și V.V. pentru săvârșirea infracțiunii

de mărturie mincinoasă prevăzută în art. 260 C. pen. și împotriva lucrătorului

de poliție S.C. pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu

prevăzută în art. 249 din același cod, precum și copia adresei Parchetului de

pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, prin care i s-a comunicat

petentului că s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale,

întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Constatarea primei instanțe și a instanței de apel, în sensul că motivele de

revizuire au fost cunoscute în timpul judecății, nefiind descoperite ulterior

acesteia și că au fost avute în vedere la soluționarea cauzei a cărei revizuire

se cere nu este reală, întrucât cu ocazia soluționării cauzei nu s-a invocat în

mod expres faptul că martorii audiați în cauză au dat declarații mincinoase sau

că un lucrător de poliție care a efectuat acte de cercetare penală ar fi comis

infracțiunea de neglijență în serviciu, astfel că instanța investită cu

judecarea cererii de revizuire trebuia să cerceteze aceste cazuri de revizuire

în cadrul procedurii în fața instanței, conform art. 395 alin. (2) C. proc.

pen., întrucât răspunderea penală pentru infracțiunile prevăzute în art. 249 și

art. 260 C. pen. s-a prescris și, ca atare, procurorul nu s-a putut pronunța pe

fond asupra plângerilor penale formulate de petent.

În consecință, recursul a fost admis, sentința penală nr. 29 din 9 februarie

2005 a Tribunalului Militar Teritorial București și decizia penală nr. 26 din

15 iunie 2005 a Curții Militare de Apel au fost casate și s-a dispus trimiterea

cauzei spre rejudecare la prima instanță.