ÎCCJ, decizie (scj.ro #84314)

Revizuire. Mărturie mincinoasă Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea Indice alfabetic : Drept procesual penal - mărturie mincinoasă C. proc . pen ., art . 394 alin. (1) lit . b) Condamnarea unora dintre martori pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere nu constituie motiv de revizuire, prevăzut în art . 394 alin. (1) lit . b) C. proc . pen ., dacă declarațiile acestor martori nu au servit la pronunțarea hotărârii, fiind înlăturate de către instanță.

I.C.C.J ., secția penală, decizia nr . 5377 din 19 septembrie 2006 Prin sentința penală nr . 356 din 1 august 2005, Tribunalul Galați a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați cu privire la sentința penală nr . 331 din 9 octombrie 1998 a Tribunalului Galați privind pe intimatul D.A . Instanța a reținut că, prin sentința penală nr . 331 din 9 octombrie 1998 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr . 6965/1997, s-a dispus, în baza art . 11 pct . 2 lit . a) raportat la art . 10 alin. (1) lit . a) C. proc . pen ., achitarea inculpatului D.A . pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art . 254 alin. (1) cu aplicarea art . 41 alin. (2) C. pen . În baza art . 11 pct . 2 lit . a) raportat la art . 10 alin. (1) lit . b 1 ) C. proc . pen . și art . 18 1 C. pen ., s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art . 289 și art . 291 teza I C. pen ., iar în baza art . 18 1 și art . 91 C. pen ., s-a aplicat inculpatului 300.000 de lei amendă administrativă.

Prin decizia penală nr . 299/A din 7 mai 1999 pronunțată de Curtea de Apel Galați, a fost admis apelul declarat de inculpat, a fost desființată în parte sentința penală apelată și, în rejudecare , a fost modificat temeiul juridic al achitării pentru comiterea infracțiunilor prevăzute în art . 289 și art . 291 teza I C. pen ., din art . 11 pct . 2 lit . a) raportat la art . 10 alin. (1) lit . b 1 ) C. proc . pen . și art . 18 1 C. pen ., în art . 11 pct . 2 lit . a) raportat la art . 10 alin. (1) lit . d) C. proc . pen ., înlăturându-se din sentință dispoziția referitoare la aplicarea art . 18 1 și art . 91 C. pen . Instanța a respins ca nefondat apelul declarat de procuror. Prin decizia penală nr . 4182 din 27 octombrie 2000 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, au fost respinse, ca nefondate , recursurile declarate de procuror și de inculpat.

În susținerea cererii de revizuire, procurorul a invocat prevederile art . 394 alin. (1) lit . b) C. proc . pen ., întrucât ulterior rămânerii definitive a hotărârii de achitare, martorii V.D . și C.M . au fost condamnați pentru mărturie mincinoasă, prin sentința penală nr . 2664 din 23 octombrie 2002 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin neapelare . Prin încheierea din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Galați a fost admisă în principiu cererea de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați privind pe intimatul D.A ., constatându-se că în cauză sunt îndeplinite cerințele art . 403 C. proc . pen ., iar prin sentința penală nr . 356 din 1 august 2005, Tribunalul Galați a respins ca nefondată cererea de revizuire.

Curtea de Apel Galați, secția penală, prin decizia nr . 41/A din 15 februarie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați. Recursul nu este fondat.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a solicitat revizuirea sentinței penale nr . 331 din 9 octombrie 1998 a Tribunalului Galați, în raport cu faptul că inculpații V.D . și C.M . au fost condamnați prin sentința penală nr . 2664 din 23 octombrie 2002 a Judecătoriei Galați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută în art . 260 alin. (1) C. pen . Hotărârea a rămas definitivă, prin neapelare , la 5 noiembrie 2002. Pentru a se dispune astfel, s-a reținut că cei doi inculpați, fiind audiați în calitate de martori în dosarul nr . 6965/1997 al Tribunalului Galați, au făcut afirmații necorespunzătoare adevărului, susținând, în contradictoriu cu declarațiile date în faza de urmărire penală, că inculpatul D.A . nu le-a pretins și nu i-au dat sume de bani pentru a le acorda note de trecere la disciplina matematică.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art . 394 alin. (1) lit . b) C. proc . pen . Revizuirea este mijlocul procesual prin folosirea căreia sunt înlăturate erorile judiciare care ar putea fi cuprinse în hotărârile penale definitive. Potrivit art . 394 alin. (1) lit . b) C. proc . pen ., revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.

Dacă pentru existența infracțiunii de mărturie mincinoasă este suficient să se constate că a fost alterat adevărul, prin afirmații mincinoase sau trecerea sub tăcere cu privire la împrejurări esențiale, în schimb, pentru ca mărturia mincinoasă să poată constitui temei pentru revizuirea unei hotărâri definitive, trebuie să se constate că acea mărturie mincinoasă a servit la pronunțarea hotărârii, că în considerentele hotărârii ea a constituit una din probele care au format convingerea instanței. În cauză, se constată că prima instanță, când a pronunțat hotărârea de achitare a intimatului pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, nu a avut în vedere numai declarațiile martorilor V.D . și C.M . date în faza cercetării judecătorești, declarații în care au revenit asupra celor afirmate în faza de urmărire penală.

În primul rând, se constată că cei doi martori nu au declarat nimic concludent în nici una din fazele procesului penal în legătură cu fapta de luare de mită pentru care intimatul D.A . a fost trimis în judecată. Astfel, condamnarea celor doi martori pentru mărturie mincinoasă nu poate constitui fundamentul pentru revizuirea sentinței în ceea ce privește soluția de achitare pentru infracțiunea de luare de mită, denunțată de martorul I.N ., constând în aceea că intimatul i-ar fi pretins suma de 250.000 de lei pentru promovarea examenului de corigență la matematică.

Cu privire la această faptă, soluția pronunțată în primă instanță nu a avut la bază declarațiile martorilor condamnați pentru mărturie mincinoasă, ci exclusiv declarațiile celorlalți martori, faptul că pentru reexaminarea martorului I.N . era necesară aprobarea conducerii școlii, aprobare care la momentul în care se pretinde că s-ar fi solicitat banii de către intimat nu exista, precum și aspectul că flagrantul organizat a eșuat, deoarece intimatul a refuzat primirea de la martor a plicului în care se aflau banii marcați. În al doilea rând, se constată că nu mărturiile mincinoase ale martorilor V.D . și C.M . au format convingerea primei instanțe cu privire la soluția de achitare, ci lipsa probelor privind pretinderea și primirea de la elevi a unei sume de bani.

Nu este lipsit de importanță că încă înainte de soluționarea cauzei în primă instanță cei doi martori au fost audiați de către procuror în cauza având ca obiect mărturia mincinoasă, la 11 iunie 1998, și au susținut că intimatul ar fi făcut presiuni asupra lor pentru a-și retracta declarațiile date în faza de urmărire penală. Acest aspect a fost menționat de procuror în motivele de apel susținute împotriva sentinței penale nr . 331din 9 octombrie 1998. Rezultă nu numai că până la soluționarea definitivă a cauzei instanțele de apel și de recurs au avut cunoștință de revenirile martorilor asupra declarațiilor făcute în faza cercetării judecătorești, dar că au și analizat aceste declarații prin prisma noii situații, declarații care nu au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii de achitare.

În concluzie, se constată că prima instanță și instanța de apel, în mod corect au reținut că declarațiile martorilor condamnați pentru mărturie mincinoasă nu au stat la baza soluției de achitare a intimatului D.A . și nu se impune revizuirea hotărârii respective. În consecință, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a fost respins ca nefondat .