ÎCCJ, decizie (scj.ro #84314)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84314) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Revizuire. Mărturie mincinoasă
Cuprins pe materii
: Drept procesual penal. Partea
specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea
Indice alfabetic
: Drept procesual penal
- mărturie mincinoasă
C.
proc
.
pen
.,
art
.
394 alin. (1)
lit
. b)
Condamnarea unora dintre martori pentru săvârșirea infracțiunii
de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere nu constituie motiv de
revizuire, prevăzut în
art
. 394 alin. (1)
lit
. b) C.
proc
.
pen
., dacă declarațiile acestor martori nu au servit la
pronunțarea hotărârii, fiind înlăturate de către instanță.
I.C.C.J
.,
secția penală, decizia
nr
. 5377 din 19 septembrie
2006
Prin sentința penală
nr
. 356 din 1 august 2005,
Tribunalul Galați a respins ca
nefondată
cererea de
revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați cu privire la
sentința penală
nr
. 331 din 9 octombrie 1998 a
Tribunalului Galați privind pe intimatul
D.A
.
Instanța a reținut că, prin sentința penală
nr
. 331
din 9 octombrie 1998 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul
nr
. 6965/1997, s-a dispus, în baza
art
.
11
pct
. 2
lit
. a) raportat
la
art
. 10 alin. (1)
lit
.
a) C.
proc
.
pen
., achitarea
inculpatului
D.A
. pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzută în
art
. 254 alin. (1) cu aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
.
În baza
art
. 11
pct
. 2
lit
. a) raportat la
art
. 10 alin.
(1)
lit
. b
1
) C.
proc
.
pen
. și
art
. 18
1
C.
pen
., s-a dispus achitarea inculpatului pentru
săvârșirea infracțiunilor prevăzute în
art
. 289 și
art
. 291 teza I C.
pen
., iar în
baza
art
. 18
1
și
art
.
91 C.
pen
., s-a aplicat inculpatului 300.000 de lei
amendă administrativă.
Prin decizia penală
nr
. 299/A din 7 mai 1999
pronunțată de Curtea de Apel Galați, a fost admis apelul declarat de inculpat,
a fost desființată în parte sentința penală apelată și, în
rejudecare
,
a fost modificat temeiul juridic al achitării pentru comiterea infracțiunilor
prevăzute în
art
. 289 și
art
.
291 teza I C.
pen
., din
art
.
11
pct
. 2
lit
. a) raportat
la
art
. 10 alin. (1)
lit
. b
1
)
C.
proc
.
pen
. și
art
. 18
1
C.
pen
., în
art
. 11
pct
. 2
lit
. a) raportat la
art
. 10 alin.
(1)
lit
. d) C.
proc
.
pen
., înlăturându-se din sentință dispoziția referitoare la
aplicarea
art
. 18
1
și
art
.
91 C.
pen
. Instanța a respins ca
nefondat
apelul declarat de procuror.
Prin decizia penală
nr
. 4182 din 27 octombrie 2000
pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, au fost respinse, ca
nefondate
, recursurile declarate de procuror și de
inculpat.
În susținerea cererii de revizuire, procurorul a invocat prevederile
art
. 394 alin. (1)
lit
. b) C.
proc
.
pen
., întrucât ulterior
rămânerii definitive a hotărârii de achitare, martorii
V.D
.
și
C.M
. au fost condamnați pentru mărturie
mincinoasă, prin sentința penală
nr
. 2664 din 23
octombrie 2002 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin
neapelare
.
Prin încheierea din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Galați a fost admisă în
principiu cererea de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul
Galați privind pe intimatul
D.A
., constatându-se că
în cauză sunt îndeplinite cerințele
art
. 403 C.
proc
.
pen
., iar prin sentința
penală
nr
. 356 din 1 august 2005, Tribunalul Galați a
respins ca
nefondată
cererea de revizuire.
Curtea de Apel Galați, secția penală, prin decizia
nr
.
41/A din 15 februarie 2006, a respins ca
nefondat
apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.
Împotriva acestei decizii,
în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.
Recursul nu este fondat.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a solicitat revizuirea sentinței penale
nr
. 331 din 9 octombrie 1998 a Tribunalului Galați,
în raport cu faptul că inculpații
V.D
. și
C.M
. au fost condamnați prin sentința penală
nr
. 2664 din 23 octombrie 2002 a Judecătoriei Galați sub
aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută în
art
. 260 alin. (1) C.
pen
.
Hotărârea a rămas definitivă, prin
neapelare
, la 5
noiembrie 2002.
Pentru a se dispune astfel, s-a reținut că cei doi inculpați, fiind audiați în
calitate de martori în dosarul
nr
. 6965/1997 al
Tribunalului Galați, au făcut afirmații necorespunzătoare adevărului, susținând,
în contradictoriu cu declarațiile date în faza de urmărire penală, că
inculpatul
D.A
. nu le-a pretins și nu i-au dat sume
de bani pentru a le acorda note de trecere la disciplina matematică.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile
art
. 394 alin. (1)
lit
. b) C.
proc
.
pen
.
Revizuirea este mijlocul procesual prin folosirea căreia sunt înlăturate
erorile judiciare care ar putea fi cuprinse în hotărârile penale
definitive.
Potrivit
art
. 394 alin. (1)
lit
.
b) C.
proc
.
pen
.,
revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când un martor, un
expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza
a cărei revizuire se cere.
Dacă pentru existența infracțiunii de mărturie mincinoasă este suficient să se
constate că a fost alterat adevărul, prin afirmații mincinoase sau trecerea sub
tăcere cu privire la împrejurări esențiale, în schimb, pentru ca mărturia
mincinoasă să poată constitui temei pentru revizuirea unei hotărâri definitive,
trebuie să se constate că acea mărturie mincinoasă a servit la pronunțarea
hotărârii, că în considerentele hotărârii ea a constituit una din probele care
au format convingerea instanței.
În cauză, se constată că prima instanță, când a pronunțat hotărârea de achitare
a intimatului pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, nu a
avut în vedere numai declarațiile martorilor
V.D
. și
C.M
. date în faza cercetării judecătorești, declarații în
care au revenit asupra celor afirmate în faza de urmărire penală.
În primul rând, se constată că cei doi martori nu au declarat nimic concludent
în nici una din fazele procesului penal în legătură cu fapta de luare de mită
pentru care intimatul
D.A
. a fost trimis în judecată.
Astfel, condamnarea celor doi martori pentru mărturie mincinoasă nu poate
constitui fundamentul pentru revizuirea sentinței în ceea ce privește soluția
de achitare pentru infracțiunea de luare de mită, denunțată de martorul
I.N
., constând în aceea că intimatul i-ar fi pretins suma
de 250.000 de lei pentru promovarea examenului de corigență la matematică.
Cu privire la această faptă, soluția pronunțată în primă instanță nu a avut la
bază declarațiile martorilor condamnați pentru mărturie mincinoasă, ci exclusiv
declarațiile celorlalți martori, faptul că pentru reexaminarea martorului
I.N
. era necesară aprobarea conducerii școlii, aprobare
care la momentul în care se pretinde că s-ar fi solicitat banii de către
intimat nu exista, precum și aspectul că flagrantul organizat a eșuat, deoarece
intimatul a refuzat primirea de la martor a plicului în care se aflau banii
marcați.
În al doilea rând, se constată că nu mărturiile mincinoase ale martorilor
V.D
. și
C.M
. au format
convingerea primei instanțe cu privire la soluția de achitare, ci lipsa
probelor privind pretinderea și primirea de la elevi a unei sume de bani.
Nu este lipsit de
importanță că încă înainte de soluționarea cauzei în primă instanță cei doi
martori au fost audiați de către procuror în cauza având ca obiect mărturia
mincinoasă, la 11 iunie 1998, și au susținut că intimatul ar fi făcut presiuni
asupra lor pentru a-și retracta declarațiile date în faza de urmărire penală.
Acest aspect a fost menționat de procuror în motivele de apel susținute
împotriva sentinței penale
nr
. 331din 9 octombrie
1998.
Rezultă nu numai că până la soluționarea definitivă a cauzei instanțele de apel
și de recurs au avut cunoștință de revenirile martorilor asupra declarațiilor
făcute în faza cercetării judecătorești, dar că au și analizat aceste
declarații prin prisma noii situații, declarații care nu au fost avute în
vedere la pronunțarea hotărârii de achitare.
În concluzie, se constată că prima instanță și instanța de apel, în mod corect
au reținut că declarațiile martorilor condamnați pentru mărturie mincinoasă nu
au stat la baza soluției de achitare a intimatului
D.A
.
și nu se impune revizuirea hotărârii
respective.
În
consecință, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a
fost respins ca
nefondat
.