ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3998/2007

Examinând recursul de față,

constată:

Prin sentința penală nr. 205

din 13 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuientul I.C.

împotriva sentinței nr. 635 din 25 iunie 2003 a Tribunalului București, secția

a II-a penală, și s-a dispus obligarea revizuientului la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

S-a reținut că revizuientul

a fost condamnat prin sentința penală atacată, la 15 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și

e) C. pen., reținându-se că la data de 22 decembrie 2001, în jurul orei 10,30,

acesta și I.C., R.V.V. și A.D., în timp ce se aflau în incinta complexului

Europa, au exercitat acte de violență asupra părții vătămate B.V. și au

deposedat-o de suma de 32.000.000 lei.

În cererea de revizuire s-a

susținut că martorul S.H.R. a dat o declarație necorespunzătoare adevărului, la

data de 14 ianuarie 2002, partea vătămată a avut o poziție oscilantă iar

martorii C.G., V.G. și V.M. au dat declarații părtinitoare și nereale cu

complicitatea organelor de anchetă.

S-a reținut că Parchetul de

pe lângă Tribunalul București a propus, prin referatul întocmit, respingerea

cererii de revizuire motivat de faptul că nu sunt întrunite condițiile de

existență a cazurilor de revizuire prevăzută de art. 394 lit. a) și b) C. proc.

pen.

Prima instanță a apreciat că

motivele invocate de revizuient nu se încadrează în nici unul din cazurile de

revizuire prevăzută de art. 394 C. proc. pen.

S-a reținut astfel că

revizuientul nu invocă fapte sau împrejurări noi,ci solicită o reanalizare a

aceleiași situații de fapt pe baza acelorași probatorii care au fost avute în

vedere la soluționarea cauzei pe fond.

De asemenea, s-a reținut că

în cadrul revizuirii nu se poate obține o prelungire a probațiunii pentru fapte

și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanță, caracterul de noutate

fiind cerut de lege pentru faptul probatoriu și nu pentru mijloacele de probă.

Instanța a mai reținut că nu

se poate constata existența incidenței dispozițiilor art. 394 lit. b) și d) C.

proc. pen., atâta timp cât nu s-a confirmat, printr-o hotărâre judecătorească

definitivă sau o ordonanță a procurorului, săvârșirea infracțiunii de mărturie

mincinoasă sau de cercetare abuzivă.

S-a apreciat că din

celelalte motive, care vizează nelegalitatea unor acte încheiate în timpul

urmăririi penale și a procedurilor din cursul urmăririi penale, nu pot fi luate

în considerare întrucât nu se circumscriu niciunuia din cazurile de revizuire

expres și limitativ enumerate în art. 394 lit. a) și e) C. proc. pen.

Apelul declarat de

revizuient împotriva sentinței penale a fost respins, ca nefondat, prin decizia

penală nr. 194 din 30 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală, reținându-se că în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire întrucât

motivele invocate nu se regăsesc printre cele prevăzută de art. 394 C. proc.

pen.

Revizuientul a declarat

recurs susținând că soluția de respingere a cererii de revizuire este greșită.

Recursul nu este fondat.

Revizuirea unei hotărâri

penale definitive se poate dispune numai în cazurile și condițiile prevăzute

expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen.

În speță revizuientul și-a

întemeiat cererea pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) și b) C. proc.

pen.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit.

a) și alin. (2) C. proc. pen., există motiv de revizuire dacă s-au descoperit

fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei și dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de

achitare de încetare a procesului sau de condamnare.

Prin cererea formulată

revizuientul nu a arătat care sunt faptele sau împrejurările noi care ar putea

justifica revizuirea hotărârii.

Cum din actele dosarului nu

rezultă descoperirea unor fapte probatorii noi, corect s-a reținut că nu există

motivul de revizuire invocat.

Potrivit dispozițiilor art. 394

alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. proc. pen., există motiv de revizuire când un

martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă

în cauza a cărei revizuire se cere, dacă această împrejurare a dus la darea unei

hotărâri nelegale și netemeinice.

Existența acestui caz de

revizuire se dovedește, conform art. 395 C. proc. pen., prin hotărâre judecătorească

sau prin ordonanța procurorului dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului

cauzei.

În speță, o astfel de dovadă

nu s-a făcut, iar simpla afirmație a revizuientului că martorii care au fost

audiați în cauză au dat declarații mincinoase nu poate dovedi existența cazului

de revizuire invocat.

Așa fiind, se constată că, neexistând

nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute de lege, soluția de respingere

a cererii este legală și temeinică.

Întrucât din examinarea cauzei

nu rezultă nici existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în

considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul I.C. împotriva deciziei penale nr. 194 din 30

mai 2007 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuient

la plata sumei de 140 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 august 2007.