ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3998/2007

Examinând recursul de față, constată: Prin sentința penală nr. 205 din 13 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuientul I.C. împotriva sentinței nr. 635 din 25 iunie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și s-a dispus obligarea revizuientului la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-a reținut că revizuientul a fost condamnat prin sentința penală atacată, la 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., reținându-se că la data de 22 decembrie 2001, în jurul orei 10,30, acesta și I.C., R.V.V. și A.D., în timp ce se aflau în incinta complexului Europa, au exercitat acte de violență asupra părții vătămate B.V.

și au deposedat-o de suma de 32.000.000 lei. În cererea de revizuire s-a susținut că martorul S.H.R. a dat o declarație necorespunzătoare adevărului, la data de 14 ianuarie 2002, partea vătămată a avut o poziție oscilantă iar martorii C.G., V.G. și V.M. au dat declarații părtinitoare și nereale cu complicitatea organelor de anchetă. S-a reținut că Parchetul de pe lângă Tribunalul București a propus, prin referatul întocmit, respingerea cererii de revizuire motivat de faptul că nu sunt întrunite condițiile de existență a cazurilor de revizuire prevăzută de art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen. Prima instanță a apreciat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prevăzută de art. 394 C. proc.

pen. S-a reținut astfel că revizuientul nu invocă fapte sau împrejurări noi,ci solicită o reanalizare a aceleiași situații de fapt pe baza acelorași probatorii care au fost avute în vedere la soluționarea cauzei pe fond. De asemenea, s-a reținut că în cadrul revizuirii nu se poate obține o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanță, caracterul de noutate fiind cerut de lege pentru faptul probatoriu și nu pentru mijloacele de probă. Instanța a mai reținut că nu se poate constata existența incidenței dispozițiilor art. 394 lit. b) și d) C. proc. pen., atâta timp cât nu s-a confirmat, printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau o ordonanță a procurorului, săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă sau de cercetare abuzivă.

S-a apreciat că din celelalte motive, care vizează nelegalitatea unor acte încheiate în timpul urmăririi penale și a procedurilor din cursul urmăririi penale, nu pot fi luate în considerare întrucât nu se circumscriu niciunuia din cazurile de revizuire expres și limitativ enumerate în art. 394 lit. a) și e) C. proc. pen. Apelul declarat de revizuient împotriva sentinței penale a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 194 din 30 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, reținându-se că în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire întrucât motivele invocate nu se regăsesc printre cele prevăzută de art. 394 C. proc. pen. Revizuientul a declarat recurs susținând că soluția de respingere a cererii de revizuire este greșită.

Recursul nu este fondat. Revizuirea unei hotărâri penale definitive se poate dispune numai în cazurile și condițiile prevăzute expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen. În speță revizuientul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen., există motiv de revizuire dacă s-au descoperit fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare de încetare a procesului sau de condamnare. Prin cererea formulată revizuientul nu a arătat care sunt faptele sau împrejurările noi care ar putea justifica revizuirea hotărârii.

Cum din actele dosarului nu rezultă descoperirea unor fapte probatorii noi, corect s-a reținut că nu există motivul de revizuire invocat. Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. proc. pen., există motiv de revizuire când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, dacă această împrejurare a dus la darea unei hotărâri nelegale și netemeinice. Existența acestui caz de revizuire se dovedește, conform art. 395 C. proc. pen., prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei. În speță, o astfel de dovadă nu s-a făcut, iar simpla afirmație a revizuientului că martorii care au fost audiați în cauză au dat declarații mincinoase nu poate dovedi existența cazului de revizuire invocat.

Așa fiind, se constată că, neexistând nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute de lege, soluția de respingere a cererii este legală și temeinică. Întrucât din examinarea cauzei nu rezultă nici existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul I.C. împotriva deciziei penale nr. 194 din 30 mai 2007 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 140 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 august 2007.