ÎCCJ, decizie (scj.ro #84117)

Revizuire. Hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea Indice alfabetic : Drept procesual penal - hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia C. proc . pen ., art . 394 alin. (1) lit . e) Revizuirea întemeiată pe prevederile art . 394 alin. (1) lit . e) C. proc . pen ., referitoare la existența a două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia, poate fi exercitată numai împotriva a două sau mai multe hotărâri penale definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei. Prin urmare, revizuirea pentru cazul prevăzut în art . 394 alin. (1) lit . e) C. proc . pen . nu poate fi exercitată împotriva unei hotărâri prin care instanța s-a desesizat și a restituit cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale și a unei hotărâri prin care s-a soluționat fondul cauzei, pentru inconciliabilitate între acestea.

I.C.C.J., secția penală, sentința nr . 40 din 15 ianuarie 2007 Prin referatul nr . 812/III/13/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov s-a solicitat admiterea cererii de revizuire privind pe condamnații V.P. și I.G. și anularea deciziei nr . 2011 din 15 aprilie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, cu consecința pronunțării unei noi hotărâri în recursul declarat de inculpați și părțile civile împotriva deciziei de restituire nr . 292/Ap din 17 octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov . În drept au fost invocate dispozițiile art . 394 alin. (1) lit . e) C. proc . pen ., în cauză pronunțându-se două hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia.

În motivarea referatului s-a reținut că, prin sentința penală nr . 161/S din 4 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul Brașov , s-a dispus condamnarea inculpaților V.P. și I.G. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav și a celei de tâlhărie. Prin aceeași hotărâre s-au admis, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile C.M., M.C., C.E., I.V. și T.A., inculpații fiind obligați în solidar la despăgubiri. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și părțile civile, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Brașov . Prin decizia penală nr . 292/Ap din 17 octombrie 2003 s-au admis apelurile declarate de inculpați și de părțile civile, dispunându-se restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov , conform art . 333 C. proc . pen ., în vederea completării urmăririi penale.

Această decizie a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și părțile civile. Prin decizia nr . 2011 din 15 aprilie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, s-a dispus admiterea recursurilor declarate de parchet și părțile civile, casarea deciziei penale nr . 292/Ap din 17 octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov și menținerea sentinței penale nr . 161/S/2003 a Tribunalului Brașov . În opinia parchetului, decizia nr . 2011 din 15 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, este nelegală, întrucât admițând recursurile, trebuia să caseze decizia pronunțată de instanța de apel în temeiul dispozițiilor art . 385 15 pct . 2 lit . c) C. proc . pen . și să dispună trimiterea cauzei la instanța de apel, respectiv Curtea de Apel Brașov , pentru continuarea judecății.

Această soluție se impunea, întrucât apelul soluționat de instanța de control judiciar a vizat incidente de procedură și nu a rezolvat fondul cauzei. În raport cu aceste elemente, parchetul a apreciat că decizia penală nr . 292/Ap din 17 octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov și decizia nr . 2011/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, nu se pot concilia, întrucât prima nu evocă fondul cauzei, iar cea de-a doua a atribuit caracter definitiv unei hotărâri care nu a fost examinată în apel. Cererea de revizuire este nefondată . Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea are ca obiect numai hotărârile penale definitive, trecute în puterea lucrului judecat, scopul ei fiind acela de reparare a erorilor judiciare, de anulare a hotărârilor care au consacrat eroarea judiciară și pronunțarea unei noi hotărâri care să reflecte adevărul.

Cum revizuirea este un remediu procesual menit să înlăture erorile de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, nu pot fi supuse revizuirii decât hotărârile prin care s-a rezolvat fondul cauzei, instanța soluționând atât acțiunea penală - pronunțând o hotărâre de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal - cât și acțiunea civilă alăturată raportului juridic de drept penal.

Per a contrario , nu conțin o rezolvare a fondului cauzei și deci nu sunt susceptibile de revizuire hotărârile pronunțate în materia conflictelor de competență, încheierile prin care se admite sau se respinge o cererea de abținere ori de recuzare, hotărârile de dezinvestire - în rândul acestora intrând hotărârile prin care instanța restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale ori pentru completarea urmăririi penale (dispozițiile art . 333 C. proc . pen . fiind abrogate prin intrarea în vigoare a Legii nr . 356/2006) - hotărârile pronunțate în faza de executare, hotărârile pronunțate în căile extraordinare de atac și care nu implică o rezolvare a fondului.

În ceea ce privește revizuirea întemeiată pe dispozițiile art . 394 alin. (1) lit . e) C. proc . pen . - când două sau mai multe hotărâri judecătorești nu se pot concilia - trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: să existe două sau mai multe hotărâri definitive și hotărârile să nu se poată concilia. Cu privire la prima condiție, aceasta se consideră realizată numai dacă este vorba de două sau mai multe hotărâri penale definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei. Pe cale de consecință, nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, pentru caz de inconciliabilitate , o hotărâre de desesizare prin restituirea cauzei procurorului și o hotărâre care a rezolvat fondul cauzei.

Cât privește cea de-a doua condiție, starea de inconciliabilitate poate exista în următoarele ipoteze: hotărârile se referă la aceeași faptă și la făptuitori diferiți, hotărârile se referă la același făptuitor și la fapte diferite sau hotărârile se referă la fapte și făptuitori diferiți. În cauza de față, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile expuse anterior. Astfel, prin decizia penală nr . 292/Ap din 17 martie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Brașov s-a dispus admiterea apelurilor declarate de inculpați și de părțile civile, desființarea sentinței și, în temeiul art . 333 C. proc . pen ., restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov , întrucât din administrarea probelor și din dezbateri a rezultat că urmărirea penală nu este completă.

Această hotărâre nu a rezolvat fondul cauzei, fiind o hotărâre de desesizare care nu poate forma - așa cum s-a arătat - obiectul unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art . 394 alin. (1) lit . e) C. proc . pen . Pe cale de consecință, cum în speță nu au fost pronunțate două hotărâri judecătorești definitive care să rezolve fondul unei cauze - nefiind astfel îndeplinite cele două condiții cerute de legea procesual penală - cererea de revizuire a fost respinsă ca nefondată .