ÎCCJ, decizie (scj.ro #84117)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84117) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Revizuire. Hotărâri judecătorești definitive care nu se
pot concilia
Cuprins pe materii
: Drept procesual penal. Partea specială.
Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea
Indice alfabetic
: Drept procesual penal
- hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia
C.
proc
.
pen
.,
art
. 394 alin. (1)
lit
. e)
Revizuirea întemeiată pe prevederile
art
. 394 alin. (1)
lit
. e) C.
proc
.
pen
., referitoare la
existența a două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive care nu se pot
concilia, poate fi exercitată numai împotriva a două sau mai multe hotărâri
penale definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei. Prin urmare,
revizuirea pentru cazul prevăzut în
art
. 394 alin.
(1)
lit
. e) C.
proc
.
pen
. nu poate fi exercitată împotriva unei hotărâri prin
care instanța s-a desesizat și a restituit cauza procurorului pentru refacerea
urmăririi penale și a unei hotărâri prin care s-a soluționat fondul cauzei,
pentru
inconciliabilitate
între acestea.
I.C.C.J.,
secția penală, sentința
nr
. 40 din 15 ianuarie 2007
Prin referatul
nr
. 812/III/13/2006 al Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel
Brașov
s-a solicitat
admiterea cererii de revizuire privind pe condamnații V.P. și I.G. și anularea
deciziei
nr
. 2011 din 15 aprilie 2004 pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, cu consecința pronunțării
unei noi hotărâri în recursul declarat de inculpați și părțile civile împotriva
deciziei de restituire
nr
. 292/Ap din 17 octombrie
2003 a Curții de Apel
Brașov
.
În drept au fost invocate dispozițiile
art
. 394 alin.
(1)
lit
. e) C.
proc
.
pen
., în cauză pronunțându-se două hotărâri judecătorești
definitive care nu se pot concilia.
În motivarea referatului s-a reținut că, prin sentința penală
nr
. 161/S din 4 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul
Brașov
, s-a dispus condamnarea inculpaților V.P. și I.G.
pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav și a celei de tâlhărie.
Prin aceeași hotărâre s-au admis, în parte, acțiunile civile formulate de
părțile civile C.M., M.C., C.E., I.V. și T.A., inculpații fiind obligați în
solidar la despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și părțile civile, cauza
fiind înregistrată la Curtea de Apel
Brașov
. Prin
decizia penală
nr
. 292/Ap din 17 octombrie 2003 s-au
admis apelurile declarate de inculpați și de părțile civile, dispunându-se
restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul
Brașov
,
conform
art
. 333 C.
proc
.
pen
., în vederea completării urmăririi penale.
Această decizie a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel
Brașov
și părțile civile.
Prin decizia
nr
. 2011 din 15 aprilie 2004 pronunțată
de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, s-a dispus admiterea
recursurilor declarate de parchet și părțile civile, casarea deciziei penale
nr
. 292/Ap din 17 octombrie 2003 a Curții de Apel
Brașov
și menținerea sentinței penale
nr
.
161/S/2003 a Tribunalului
Brașov
.
În opinia parchetului, decizia
nr
. 2011 din 15
aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, este
nelegală, întrucât admițând recursurile, trebuia să caseze decizia pronunțată
de instanța de apel în temeiul dispozițiilor
art
. 385
15
pct
. 2
lit
. c) C.
proc
.
pen
. și să dispună
trimiterea cauzei la instanța de apel, respectiv Curtea de Apel
Brașov
, pentru continuarea judecății. Această soluție se
impunea, întrucât apelul soluționat de instanța de control judiciar a vizat incidente
de procedură și nu a rezolvat fondul cauzei.
În raport cu aceste elemente, parchetul a apreciat că decizia penală
nr
. 292/Ap din 17 octombrie 2003 a Curții de Apel
Brașov
și decizia
nr
. 2011/2004 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, nu se pot concilia,
întrucât prima nu evocă fondul cauzei, iar cea de-a doua a atribuit caracter
definitiv unei hotărâri care nu a fost examinată în apel.
Cererea de revizuire este
nefondată
.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea are ca obiect numai hotărârile
penale definitive, trecute în puterea lucrului judecat, scopul ei fiind acela
de reparare a erorilor judiciare, de anulare a hotărârilor care au consacrat
eroarea judiciară și pronunțarea unei noi hotărâri care să reflecte adevărul.
Cum revizuirea este un remediu procesual menit să înlăture erorile de fapt pe
care le conțin hotărârile judecătorești, nu pot fi supuse revizuirii decât
hotărârile prin care s-a rezolvat fondul cauzei, instanța soluționând atât
acțiunea penală - pronunțând o hotărâre de condamnare, de achitare sau de
încetare a procesului penal - cât și acțiunea civilă alăturată raportului
juridic de drept penal.
Per a
contrario
, nu conțin o rezolvare a
fondului cauzei și deci nu sunt susceptibile de revizuire hotărârile pronunțate
în materia conflictelor de competență, încheierile prin care se admite
sau se respinge o cererea de abținere ori de recuzare, hotărârile de
dezinvestire
- în rândul acestora intrând hotărârile prin
care instanța restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale
ori pentru completarea urmăririi penale (dispozițiile
art
.
333 C.
proc
.
pen
. fiind
abrogate prin intrarea în vigoare a Legii
nr
.
356/2006) - hotărârile pronunțate în faza de executare, hotărârile pronunțate
în căile extraordinare de atac și care nu implică o rezolvare a fondului.
În ceea ce privește revizuirea întemeiată pe dispozițiile
art
.
394 alin. (1)
lit
. e) C.
proc
.
pen
. - când două sau mai multe hotărâri judecătorești
nu se pot concilia - trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: să existe
două sau mai multe hotărâri definitive și hotărârile să nu se poată concilia.
Cu privire la prima condiție, aceasta se consideră realizată numai dacă este vorba
de două sau mai multe hotărâri penale definitive care conțin o rezolvare a
fondului cauzei.
Pe cale de consecință, nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, pentru
caz de
inconciliabilitate
, o hotărâre de desesizare
prin restituirea cauzei procurorului și o hotărâre care a rezolvat fondul
cauzei.
Cât privește cea de-a doua condiție, starea de
inconciliabilitate
poate exista în următoarele ipoteze: hotărârile se referă la aceeași
faptă și la făptuitori diferiți, hotărârile se referă la același făptuitor și
la fapte diferite sau hotărârile se referă la fapte și făptuitori diferiți.
În cauza de față, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile expuse
anterior.
Astfel, prin decizia penală
nr
. 292/Ap din 17 martie
2003 pronunțată de Curtea de Apel
Brașov
s-a dispus
admiterea apelurilor declarate de inculpați și de părțile civile,
desființarea sentinței și, în temeiul
art
. 333 C.
proc
.
pen
., restituirea cauzei la
Parchetul de pe lângă Tribunalul
Brașov
, întrucât din
administrarea probelor și din dezbateri a rezultat că urmărirea penală nu
este completă.
Această hotărâre nu a rezolvat fondul cauzei, fiind o hotărâre de desesizare
care nu poate forma - așa cum s-a arătat - obiectul unei cereri de revizuire
întemeiată pe dispozițiile
art
. 394 alin. (1)
lit
. e) C.
proc
.
pen
.
Pe cale de consecință, cum în speță nu au fost pronunțate două hotărâri
judecătorești definitive care să rezolve fondul unei cauze -
nefiind
astfel îndeplinite cele două condiții cerute de
legea procesual penală - cererea de revizuire a fost respinsă ca
nefondată
.