ÎCCJ, decizie (scj.ro #84921)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84921) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Procuror. Măsura revocării din funcția de

conducere. Condiții.

Legea nr. 303/2004, art.

51 alin. (2)

Cuprins

pe materii:  Drept administrativ

Index

alfabetic: Indemnizație de bază brută lunară. Majorare.

Magistrat. Funcție de conducere. Revocare

Ordin

Ordonator terțiar de

credite

Prim Procuror

În conținutul art. 51

alin. (2) ale Legii nr. 303/2004 sunt prevăzute expres și limitativ motivele

care pot conduce la revocarea din funcția de conducere a judecătorilor și

procurorilor, acestea neputând fi extinse prin analogie altor situații.

Emiterea unui ordin

colectiv de salarizare prin care s-a acordat majorarea indemnizației de bază

brută lunară, în cuantumul prevăzut de O.G. nr. 10/2007, fără să fie prevăzute

fonduri cu această destinație în buget pentru anul în care s-a făcut

plata,  nu poate atrage măsura revocării din funcția de conducere a unui

prim procuror pentru îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de ordonator

terțiar de credite,în condițiile în care măsura a fost dispusă în executarea

unor hotărâri judecătorești și cu avizul prealabil al controlului financiar

preventiv

.

I.C.C.J. , Secția de contencios

administrativ și fiscal

Decizia nr. 3043 din 2 iunie 2009

Prin Hotărârea nr.94/17

aprilie 2008, Secția pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a

dispus declanșarea din oficiu a procedurii de revocare a doamnei procuror V.V.

din funcția de prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul A,

în urma solicitării în acest sens a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru îndeplinirea defectuoasă a

atribuțiilor de ordonator terțiar de credite.

Solicitarea

Procurorului General s-a întemeiat pe raportul întocmit de Serviciul de audit

public intern din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, raport din care reiese că la nivelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul A, în lunile ianuarie - februarie 2008, a fost plătită procurorilor,

din fondul de salarii, majorarea indemnizației de bază brută lunară, conform

coeficienților de indexare prevăzuți de O.G. nr. 10/2007, astfel cum s-a

stabilit prin sentințele civile nr.653/CM/2007 și nr.551/CM/2007 ale

Tribunalului A, fără să fie prevăzute fonduri cu această destinație în bugetul

pentru anul 2008.

Prin

aceeași hotărâre s-a dispus efectuarea de către Inspecția Judiciară a Consiliului

Superior al Magistraturii a unui control pentru verificarea aspectelor

semnalate, control finalizat prin Nota nr.l234/IJ/514/SIP/2008 din 08 mai 2008.

Prin

Hotărârea nr.119 din data de 29 mai 2008

,

Consiliul Superior al Magistraturii

- Secția pentru Procurori a

respins propunerea de revocare a doamnei

procuror V.V. din funcția de prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă

Tribunalul A.

II. Împotriva acestei

hotărâri, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție a formulat contestație, respinsă de Plenul Consiliului prin

Hotărârea nr.875 din 18 septembrie 2008.

A. Pentru a hotărî astfel, Plenul CSM  a reținut ca

situație de fapt

:

653/CM/2007 și 868/CM/2007, prin care a obligat Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și

Parchetul de pe I lângă Tribunalul A. să plătească procurorilor de pe raza Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel P, diferențele salariale determinate ca urmare a

creșterilor salariale prevăzute de O.G. nr.10/2007 privind creșterile salariale

ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G.

nr. 24/2000 (privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru

personalul contractual din sectorul bugetar) și personalului salarizat potrivit

anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 (privind sistemul de stabilire a

salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele

care ocupă funcții de demnitate publică) .

judecătorești, ordonatorul terțiar de credite a aprobat să le fie plătite

drepturile bănești, aplicând majorarea indemnizației de bază brute lunare,

conform coeficienților prevăzuți de O.G. nr. 10/2007, din fondul de salarii,

fără prevederi bugetare.

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Serviciul Audit Public Intern

din cadrul acestei instituții a efectuat o misiune de audit la Parchetul de pe

lângă Tribunalul A, cu tema, „Verificarea regularității operațiunii privind

calculul salariilor plătite procurorilor în luna februarie 2008, aplicând

majorarea indemnizației de bază brută lunare, conform coeficienților de

indexare prevăzuți de O

.G.

nr.10/2007, astfel cum s-a stabilit prin

sentințele civile nr.653/CM/2007 si nr. 551/cm/2007 ale Tribunalului A."

indemnizației de bază brută lunare conform coeficienților de indexare prevăzuți

de O.G. nr. 10/2007 pentru luna decembrie 2007 și respectiv ianuarie

2008,   pentru procurori, s-a plătit din fondul de salarii, fără

prevederi bugetare.

Curte de Casație și Justiție, conducerii Parchetului de pe lângă Tribunalul A i

s-a adus la cunoștință că nu sunt fonduri alocate pentru plata hotărârilor

judecătorești sus-menționate și prin urmare nu putea fi emis un ordin colectiv

de salarizare, făcându-se demersuri la Ministerul Economiei și Finanțelor

pentru alocarea fondurilor necesare plății sumelor stabilite prin hotărâri

judecătorești (sume care ulterior au și fost achitate parțial).

B. În ceea ce privește

argumentele

contestației

Procurorului General, hotărârea CSM consemnează :

1.

î

n lipsa

fondurilor alocate pentru plata hotărârilor judecătorești, nu putea fi emis un

ordin colectiv de salarizare, ci trebuiau făcute demersuri la Ministerul

Economiei și Finanțelor pentru alocarea fondurilor necesare plății sumelor

stabilite prin  acele hotărâri;

2.

o

rdonatorul

terțiar de credite – Parchetul de pe lângă Tribunalul A – nu putea efectua plăți

care să conducă la depășirea bugetului alocat (trimestrial sau anual), în lipsa

unei suplimentări a bugetului Ministerului Public aprobată prin act

normativ sau obținută prin rectificare bugetară;

3.

a

dresa nr.

5728/2007, semnată numai de prim-procurorul adjunct V.V., exprimă opinia ei

personală că nu a fost vorba de o executare a obligațiilor de  plată ale

instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii – nefiind

aplicabile  dispozițiile art. 2 din Legea nr. 110/2007 – ci erau incidente

dispozițiile art. 289 și 277 din Legea nr. 53/2003;

4.

a

ceastă opinie a

susnumitei, astfel cum a fost exprimată, este dovada

intenției

sale de

a  încălca  politica de management financiar și bugetar a

ordonatorului principal de credite;

5.

d

eclarațiile

managerilor economiei de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel  P și de

la Parchetul de pe lângă Tribunalul A – luate în procedura cercetării lor

disciplinare – dovedesc că prim procurorul adjunct V.V.

a avut reprezentarea

consecințelor

economice, financiare  ale operațiunilor de plată pe

care le-a angajat și că ea a fost persoana care a conceput și susținut

efectuarea plăților ilegale.

C. Respingând contestația, Consiliul Superior al Magistraturii a

reținut

în drept

că:

1.

Potrivit art.4 (1) din Legea nr.110 din 25 aprilie 2007, pentru modificarea și

completarea O.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale

instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în

Monitorul Oficial, partea 1, nr.300 din 05 mai 2007 „ordonatorii principali de

credite bugetare au obligația să dispună toate masurile ce se impun, inclusiv

virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele

proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare

pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii".

În acest sens, concluzia raportului de audit potrivit căruia,

ordonatorul principal de credite ar avea obligația sa asigure creditele

bugetare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin hotărâri

judecătorești, reprezentând majorarea indemnizației conform coeficienților de

indexare prevăzuți în O. G. nr.10/2007, numai pentru sumele plătite

procurorilor în luna ianuarie 2008, aferente lunii decembrie 2007, nu și pentru

sumele plătite în luna februarie 2008, aferente lunii ianuarie

a

aceluiași an (întrucât plata acestora din urmă s-ar fi efectuat „în lipsa unor

prevederi legale sau a unei hotărâri judecătorești care să oblige și în

viitor"), reprezintă o interpretare eronată a unor dispoziții legale,

limitând, nejustificat, aplicarea unui act normativ și punerea în executare a

unor hotărâri judecătorești, la întinderea în timp a unui an financiar, care se

încheie, calendaristic, la data de 31 decembrie.

„recomandări", se face însă trimitere la aceleași dispoziții ale art. 4

(1) din Legea nr.110 din 25 aprilie 2007, arătându-se că ordonatorul principal

de credite bugetare, mai exact, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, „are obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv

virări de credite bugetare, în condițiile legii pentru asigurarea în bugetul

propriu și al instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru

efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii" si nu se mai

face nicio delimitare în timp, cu trimitere la vreun an financiar, recunoscându-se,

practic, obligația de a asigura plata sumelor stabilite prin hotărâri

judecătorești, definitive și irevocabile.

În

caz contrar, „neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive privind plata

salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresată

angajatorului de către partea interesată constituie infracțiune și se

pedepsește cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă" (art.277 din

Codul Muncii, Legea nr.53/24 ianuarie 2003, cu modificările și completările

ulterioare, publicată în Monitorul Oficial nr.497/25 iulie 2007).

stabilite prin titluri

executorii din sumele aprobate la titlurile de cheltuieli la care se încadrează

obligația de plată respectivă, sume care, fiind deja aprobate, nu

puteau cuprinde și sumele rezultate din

hotărârile judecătorești definitive și irevocabile,

pronunțate ulterior

elaborării și aprobării bugetului.

În această situație, ordonatorilor principali de credite le incumbă

obligația plății sumelor și de asemenea, obligația de a dispune toate măsurile

ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, pentru reîntregirea sumelor

la titlurile de cheltuieli, în speță, la titlul

I

„Cheltuieli de

personal", clasificația bugetară 10.01.01 - salarii de bază.

În speță, urmare a solicitării procurorilor, ordonatorul terțiar de

credite, în persoana doamnei prim-procuror adjunct V.V. a aprobat să le fie

plătite drepturile bănești, aplicând majorarea

indemnizației de bază brută lunare, conform

coeficienților de indexare

prevăzuți de O.G. nr.10/2007, astfel cum s-a stabilit prin hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile.

De

altfel, sumele solicitate la deschiderea de credite aferente lunii ianuarie 2008

erau cuprinse în prevederile bugetare pentru anul 2008, transmise Parchetului

de pe lângă Tribunalul A, cu adresa nr.220/X/2 din 17 ianuarie 2008 a Parchetul

de pe

lângă Curtea de Apel Pitești, iar

pentru reîntregirea acestora, în dispozitivul hotărârilor se

prevedea

obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să vireze parchetului aceste

sume.

De

asemenea, prin adresa nr. 648/X/2/08 februarie 2008, sub semnătura doamnei

prim-procuror adjunct V.V. s-a solicitat Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Pitești deschiderea de credite

bugetare la

t

itlul I „

c

heltuieli de personal”, după

ce,

anterior, comunicaseră sumele rezultate în  urma calculelor

efectuate  de expert, concretizate într-un raport de expertiza contabilă

extrajudiciara.

4.

La același capitol "recomandări", raportul de audit al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și

j

ustiție

face referire și la revizuirea recomandărilor formulate în adresa nr.1640 din

data de 21 februarie 2007 a Departamentului economico-financiar și

administrativ din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, transmisă parchetelor de pe lângă curțile de apel, privind

solicitarea obligatorie de justificări temeinic fundamentate la Titlul

I

„Cheltuieli de personal”

și pentru celelalte alineate nemenționate la art.10.0l

„Cheltuieli salariale in bani ".

În

acest sens, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

recunoaște o omisiune strecurată în adresa nr.1640 din data de 21 februarie

2007, cu consecințe directe asupra situației create în speță.

Astfel, prin adresa sus-menționată, primită și înregistrată sub

nr.892/X/22 februarie 2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel P,

Departamentul economico-financiar și administrativ din cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat ca având în vedere

dispozițiile art.49 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice și adresa

nr. 40351 din 08 februarie 2007 a Ministrului Finanțelor Publice, începând din

luna martie 2007, solicitările de deschideri de credite bugetare să fie

însoțite în mod obligatoriu de un material scris, care sa conțină justificări

temeinic fundamentate, la o serie de articole și alineate bugetare, enumerate

în cuprinsul adresei.

Din conținutul acestei adrese reiese că pentru celelalte

clasificații bugetare nu era necesară o „justificare temeinic

fundamentată" (de exemplu, pentru sumele în discuție, cuprinse în Titlul

I, „Cheltuieli de personal” evidențiate în clasificațiile bugetare 10.01.01,

10.01.02 și 10.01.03, nu era necesară o documentație care să cuprindă

justificări temeinic fundamentate), iar în cazul în care această documentație

ar fi fost întocmită, ordonatorul principal de credite ar fi putut să se

pronunțe și să dispună asupra acestui aspect.

5.

În calitate de ordonator de credite, doamna prim-procuror adjunct V.V.a semnat,

la data de 12 februarie 2008, „Propunerea de angajare a unei cheltuieli",

„Angajamentul bugetar individual de plata" și „Ordonanțarea de

plată", toate acestea având, în prealabil, semnătura și ștampila

controlului financiar preventiv.

Împrejurarea că documentele purtau viza controlului financiar

preventiv, fiind examinate de o persoană cu autoritate în domeniu, a întărit

convingerea prim-procurorului adjunct V.V., ordonator de credite, că plata

reprezentând majorarea indemnizației lunare conform coeficienților de indexare

prevăzuți de lege, astfel cum s-a stabilit prin hotărâri judecătorești,

îndeplinește condițiile de legalitate, regularitate și de încadrare în limitele

și destinația creditelor bugetare, cu atât mai mult, cu cât ordonatorul

principal de credite are, potrivit legii, obligația de a asigura creditele

bugetare necesare efectuării plății, iar în dispozitivul hotărârilor se

stipulează obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a vira fondurile

bănești necesare efectuării plăților.

III.

Împotriva acestei hotărâri, a  formulat în termen recursul de față

contestatorul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție .

Prin

motivele de recurs sunt reiterate argumentele din contestație, recurenta

susținând că prim-procurorul  V.V. a ordonat, nelegal, plata- din fondul

de salarii și fără prevederi bugetare- a majorărilor  indemnizației de

bază brute lunare conform coeficienților prevăzuți de O.G. nr. 10/2007 pentru

luna  decembrie 2007.

Consideră

recurentul că, procedând în acest mod, prim-procurorul a încălcat

dispozițiile  art. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și

că acest  fapt a justificat declanșarea  procedurii de revocare a sa

din funcție.

Arată recurentul că solicitarea  de revocare a avut ca temei

dispozițiile  art. 51 alin. 7 coroborate cu cele ale alin. 2 lit. b)

din  Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraților.

Consideră recurentul că motivarea hotărârii Consiliului Superior al

Magistraturii se bazează exclusiv pe  argumentele  Serviciului

Inspecție Judiciară pentru Procurori din cadrul CSM,întemeiate pe art.4

1

din  Legea nr. 110/2007 (care a modificat și completat O.G. nr.22/2002),

dar care omit dispozițiile art. 2  din aceeași lege conform cărora:

„

Dacă executarea creanței stabilite

prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri,

instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să

facă

demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.

Acest

termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată

de organul competent de executare, la cererea creditorului."

Consideră recurentul că în speță este

irelevantă

adresa nr. 1640/21

februarie 2007 a Departamentului economico-financiar al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât ea nu are  consecințe

directe  asupra situației create.

În acest sens pretinde recurentul  că refuzul ordonatorului principal de

credite – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție  - de

a aproba  plățile solicitate  nu s-a datorat, la acel moment, „lipsei

unor justificări temeinic fundamentate”, ci

lipsei de fonduri

,

situație în care deveneau aplicabile dispozițiile art. 2 din Legea nr.

110/2007.

Recursul nu se fondează.

Potrivit dispozițiilor art. 51 alin. 7 din

l

egea

nr.303/2004, „Revocarea din funcția de conducere a procurorilor se dispune de

Consiliul Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea adunării

generale ori a conducătorului parchetului, pentru motivele prevăzute la alin. 2

care se aplică în mod corespunzător ".

La alin. 2 al articolului 51 sunt prevăzute, expres și limitativ,

motivele care pot conduce la revocarea din funcția de conducere a judecătorilor

și procurorilor, acestea neputând fi extinse prin analogie altor situații.

Alineatele

următoare ale aceluiași articol dispun cu privire la criteriile care trebuie

avute în vedere la aprecierea incidenței vreuneia dintre situațiile care atrag

revocarea din funcția de conducere a judecătorului sau procurorului.

Față de prevederile legale anterior evocate și față de materialul

probator avut în vedere la emiterea hotărârii atacate și anume verificările

efectuate de către Inspecția Judiciară, prin care au fost analizate raportul de

audit înregistrat sub nr. 62 din 19 februarie 2008, întocmit de către Serviciul

de Audit public intern din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție și dispozițiile legale incidente, precum și având în vedere

împrejurarea că documentele purtau viza controlului financiar preventiv, fiind

examinate de o persoană cu autoritate în domeniu,  Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii a constatat în mod legal, că nu poate

fi reținută incidența prevederilor art. 51 alin.

2 lit. b din Legea nr. 303/2004

privind

s

tatutul judecătorilor și procurorilor, care să atragă măsura

revocării din funcția de conducere, neconturându-se o îndeplinire defectuoasă a

atribuțiilor de ordonator terțiar de credite, calitate deținută în perioada

auditată de doamna V.V. prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă

Tribunalul A.

Nimeni nu a pretins că procurorul vizat de procedura revocării ar fi acționat

„fără să aibă reprezentarea  faptelor” sale ori „fără intenție”, întrucât

controlul de

legalitate

a actelor sale în cauza de față nu se pune

în  acești termeni, specifici dreptului penal.

Consiliul Superior al Magistraturii a constatat, în mod legal și în

concordanță  cu dispozițiile  legale speciale aplicabile în materie

financiară, că procurorul vizat de măsura revocării a acționat pentru punerea

în executare a unor hotărâri judecătorești irevocabile, urmând o procedură

specifică cerută ordonatorului terțiar de credit și având  viza de control

financiar preventiv.

Nu poate fi considerată lipsită de relevanță adresa  nr. 1640/21 februarie

2007 emisă chiar de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

prin departamentul economico-financiar, întrucât ea a făcut obiectul raportului

de audit, deoarece exprima, la acea dată, un punct de vedere

autorizat

cu

privire la modul în care  trebuiau întocmite solicitările de bani pentru

cheltuielile de personal și pentru „cheltuieli salariale în

bani”.