ÎCCJ — Procuror. Măsura revocării din funcția de conducere

Tribunalul A. a pronunțat Sentințele civile cu nr.551/CM/2007, 653/CM/2007 și 868/CM/2007, prin care a obligat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetul de pe I lângă Tribunalul A. să plătească procurorilor de pe raza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel P, diferențele salariale determinate ca urmare a creșterilor salariale prevăzute de O.G. nr.10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000 (privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar) și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 (privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică) .

La solicitarea procurorilor beneficiari ai acestor hotărâri judecătorești, ordonatorul terțiar de credite a aprobat să le fie plătite drepturile bănești, aplicând majorarea indemnizației de bază brute lunare, conform coeficienților prevăzuți de O.G. nr. 10/2007, din fondul de salarii, fără prevederi bugetare.

La solicitarea adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Serviciul Audit Public Intern din cadrul acestei instituții a efectuat o misiune de audit la Parchetul de pe lângă Tribunalul A, cu tema, „Verificarea regularității operațiunii privind calculul salariilor plătite procurorilor în luna februarie 2008, aplicând majorarea indemnizației de bază brută lunare, conform coeficienților de indexare prevăzuți de O .G. nr.10/2007, astfel cum s-a stabilit prin sentințele civile nr.653/CM/2007 si nr. 551/cm/2007 ale Tribunalului A."

Urmare a acestui control, s-a constatat că majorarea indemnizației de bază brută lunare conform coeficienților de indexare prevăzuți de O.G. nr. 10/2007 pentru luna decembrie 2007 și respectiv ianuarie 2008, pentru procurori, s-a plătit din fondul de salarii, fără prevederi bugetare.

Prin adresa nr. 9068/09.11.2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conducerii Parchetului de pe lângă Tribunalul A i s-a adus la cunoștință că nu sunt fonduri alocate pentru plata hotărârilor judecătorești sus-menționate și prin urmare nu putea fi emis un ordin colectiv de salarizare, făcându-se demersuri la Ministerul Economiei și Finanțelor pentru alocarea fondurilor necesare plății sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești (sume care ulterior au și fost achitate parțial). B. În ceea ce privește argumentele contestației Procurorului General, hotărârea CSM consemnează : 1. î n lipsa fondurilor alocate pentru plata hotărârilor judecătorești, nu putea fi emis un ordin colectiv de salarizare, ci trebuiau făcute demersuri la Ministerul Economiei și Finanțelor pentru alocarea fondurilor necesare plății sumelor stabilite prin acele hotărâri; 2. o rdonatorul terțiar de credite – Parchetul de pe lângă Tribunalul A – nu putea efectua plăți care să conducă la depășirea bugetului alocat (trimestrial sau anual), în lipsa unei suplimentări a bugetului Ministerului Public aprobată prin act normativ sau obținută prin rectificare bugetară; 3. a dresa nr. 5728/2007, semnată numai de prim-procurorul adjunct V.V., exprimă opinia ei personală că nu a fost vorba de o executare a obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii – nefiind aplicabile dispozițiile art. 2 din Legea nr. 110/2007 – ci erau incidente dispozițiile art. 289 și 277 din Legea nr. 53/2003; 4. a ceastă opinie a susnumitei, astfel cum a fost exprimată, este dovada intenției sale de a încălca politica de management financiar și bugetar a ordonatorului principal de credite; 5. d eclarațiile managerilor economiei de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel P și de la Parchetul de pe lângă Tribunalul A – luate în procedura cercetării lor disciplinare – dovedesc că prim procurorul adjunct V.V. a avut reprezentarea consecințelor economice, financiare ale operațiunilor de plată pe care le-a angajat și că ea a fost persoana care a conceput și susținut efectuarea plăților ilegale. C. Respingând contestația, Consiliul Superior al Magistraturii a reținut în drept că: 1. Potrivit art.4 (1) din Legea nr.110 din 25 aprilie 2007, pentru modificarea și completarea O.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial, partea 1, nr.300 din 05 mai 2007 „ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii". În acest sens, concluzia raportului de audit potrivit căruia, ordonatorul principal de credite ar avea obligația sa asigure creditele bugetare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, reprezentând majorarea indemnizației conform coeficienților de indexare prevăzuți în O. G. nr.10/2007, numai pentru sumele plătite procurorilor în luna ianuarie 2008, aferente lunii decembrie 2007, nu și pentru sumele plătite în luna februarie 2008, aferente lunii ianuarie a aceluiași an (întrucât plata acestora din urmă s-ar fi efectuat „în lipsa unor prevederi legale sau a unei hotărâri judecătorești care să oblige și în viitor"), reprezintă o interpretare eronată a unor dispoziții legale, limitând, nejustificat, aplicarea unui act normativ și punerea în executare a unor hotărâri judecătorești, la întinderea în timp a unui an financiar, care se încheie, calendaristic, la data de 31 decembrie. 2. În ultimul capitol al raportului de audit, intitulat „recomandări", se face însă trimitere la aceleași dispoziții ale art. 4 (1) din Legea nr.110 din 25 aprilie 2007, arătându-se că ordonatorul principal de credite bugetare, mai exact, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, „are obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii pentru asigurarea în bugetul propriu și al instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii" si nu se mai face nicio delimitare în timp, cu trimitere la vreun an financiar, recunoscându-se, practic, obligația de a asigura plata sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile. În caz contrar, „neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresată angajatorului de către partea interesată constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă" (art.277 din Codul Muncii, Legea nr.53/24 ianuarie 2003, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial nr.497/25 iulie 2007). 3. Instituțiile au obligația să achite creanțele stabilite prin titluri executorii din sumele aprobate la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, sume care, fiind deja aprobate, nu puteau cuprinde și sumele rezultate din hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, pronunțate ulterior elaborării și aprobării bugetului. În această situație, ordonatorilor principali de credite le incumbă obligația plății sumelor și de asemenea, obligația de a dispune toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, pentru reîntregirea sumelor la titlurile de cheltuieli, în speță, la titlul I „Cheltuieli de personal", clasificația bugetară 10.01.01 - salarii de bază. În speță, urmare a solicitării procurorilor, ordonatorul terțiar de credite, în persoana doamnei prim-procuror adjunct V.V. a aprobat să le fie plătite drepturile bănești, aplicând majorarea indemnizației de bază brută lunare, conform coeficienților de indexare prevăzuți de O.G. nr.10/2007, astfel cum s-a stabilit prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. De altfel, sumele solicitate la deschiderea de credite aferente lunii ianuarie 2008 erau cuprinse în prevederile bugetare pentru anul 2008, transmise Parchetului de pe lângă Tribunalul A, cu adresa nr.220/X/2 din 17 ianuarie 2008 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, iar pentru reîntregirea acestora, în dispozitivul hotărârilor se prevedea obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să vireze parchetului aceste sume. De asemenea, prin adresa nr. 648/X/2/08 februarie 2008, sub semnătura doamnei prim-procuror adjunct V.V. s-a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești deschiderea de credite bugetare la t itlul I „ c heltuieli de personal”, după ce, anterior, comunicaseră sumele rezultate în urma calculelor efectuate de expert, concretizate într-un raport de expertiza contabilă extrajudiciara. 4. La același capitol "recomandări", raportul de audit al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și j ustiție face referire și la revizuirea recomandărilor formulate în adresa nr.1640 din data de 21 februarie 2007 a Departamentului economico-financiar și administrativ din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, transmisă parchetelor de pe lângă curțile de apel, privind solicitarea obligatorie de justificări temeinic fundamentate la Titlul I „Cheltuieli de personal” și pentru celelalte alineate nemenționate la art.10.0l „Cheltuieli salariale in bani ". În acest sens, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție recunoaște o omisiune strecurată în adresa nr.1640 din data de 21 februarie 2007, cu consecințe directe asupra situației create în speță. Astfel, prin adresa sus-menționată, primită și înregistrată sub nr.892/X/22 februarie 2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel P, Departamentul economico-financiar și administrativ din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat ca având în vedere dispozițiile art.49 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice și adresa nr. 40351 din 08 februarie 2007 a Ministrului Finanțelor Publice, începând din luna martie 2007, solicitările de deschideri de credite bugetare să fie însoțite în mod obligatoriu de un material scris, care sa conțină justificări temeinic fundamentate, la o serie de articole și alineate bugetare, enumerate în cuprinsul adresei. Din conținutul acestei adrese reiese că pentru celelalte clasificații bugetare nu era necesară o „justificare temeinic fundamentată" (de exemplu, pentru sumele în discuție, cuprinse în Titlul I, „Cheltuieli de personal” evidențiate în clasificațiile bugetare 10.01.01, 10.01.02 și 10.01.03, nu era necesară o documentație care să cuprindă justificări temeinic fundamentate), iar în cazul în care această documentație ar fi fost întocmită, ordonatorul principal de credite ar fi putut să se pronunțe și să dispună asupra acestui aspect. 5. În calitate de ordonator de credite, doamna prim-procuror adjunct V.V.a semnat, la data de 12 februarie 2008, „Propunerea de angajare a unei cheltuieli", „Angajamentul bugetar individual de plata" și „Ordonanțarea de plată", toate acestea având, în prealabil, semnătura și ștampila controlului financiar preventiv. Împrejurarea că documentele purtau viza controlului financiar preventiv, fiind examinate de o persoană cu autoritate în domeniu, a întărit convingerea prim-procurorului adjunct V.V., ordonator de credite, că plata reprezentând majorarea indemnizației lunare conform coeficienților de indexare prevăzuți de lege, astfel cum s-a stabilit prin hotărâri judecătorești, îndeplinește condițiile de legalitate, regularitate și de încadrare în limitele și destinația creditelor bugetare, cu atât mai mult, cu cât ordonatorul principal de credite are, potrivit legii, obligația de a asigura creditele bugetare necesare efectuării plății, iar în dispozitivul hotărârilor se stipulează obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a vira fondurile bănești necesare efectuării plăților. III. Împotriva acestei hotărâri, a formulat în termen recursul de față contestatorul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție . Prin motivele de recurs sunt reiterate argumentele din contestație, recurenta susținând că prim-procurorul V.V. a ordonat, nelegal, plata- din fondul de salarii și fără prevederi bugetare- a majorărilor indemnizației de bază brute lunare conform coeficienților prevăzuți de O.G. nr. 10/2007 pentru luna decembrie 2007. Consideră recurentul că, procedând în acest mod, prim-procurorul a încălcat dispozițiile art. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și că acest fapt a justificat declanșarea procedurii de revocare a sa din funcție. Arată recurentul că solicitarea de revocare a avut ca temei dispozițiile art. 51 alin. 7 coroborate cu cele ale alin. 2 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraților. Consideră recurentul că motivarea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii se bazează exclusiv pe argumentele Serviciului Inspecție Judiciară pentru Procurori din cadrul CSM,întemeiate pe art.4 1 din Legea nr. 110/2007 (care a modificat și completat O.G. nr.22/2002), dar care omit dispozițiile art. 2 din aceeași lege conform cărora: „ Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului." Consideră recurentul că în speță este irelevantă adresa nr. 1640/21 februarie 2007 a Departamentului economico-financiar al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât ea nu are consecințe directe asupra situației create. În acest sens pretinde recurentul că refuzul ordonatorului principal de credite – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - de a aproba plățile solicitate nu s-a datorat, la acel moment, „lipsei unor justificări temeinic fundamentate”, ci lipsei de fonduri , situație în care deveneau aplicabile dispozițiile art. 2 din Legea nr. 110/2007. Recursul nu se fondează. Potrivit dispozițiilor art. 51 alin. 7 din l egea nr.303/2004, „Revocarea din funcția de conducere a procurorilor se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea adunării generale ori a conducătorului parchetului, pentru motivele prevăzute la alin. 2 care se aplică în mod corespunzător ". La alin. 2 al articolului 51 sunt prevăzute, expres și limitativ, motivele care pot conduce la revocarea din funcția de conducere a judecătorilor și procurorilor, acestea neputând fi extinse prin analogie altor situații. Alineatele următoare ale aceluiași articol dispun cu privire la criteriile care trebuie avute în vedere la aprecierea incidenței vreuneia dintre situațiile care atrag revocarea din funcția de conducere a judecătorului sau procurorului. Față de prevederile legale anterior evocate și față de materialul probator avut în vedere la emiterea hotărârii atacate și anume verificările efectuate de către Inspecția Judiciară, prin care au fost analizate raportul de audit înregistrat sub nr. 62 din 19 februarie 2008, întocmit de către Serviciul de Audit public intern din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și dispozițiile legale incidente, precum și având în vedere împrejurarea că documentele purtau viza controlului financiar preventiv, fiind examinate de o persoană cu autoritate în domeniu, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat în mod legal, că nu poate fi reținută incidența prevederilor art. 51 alin. 2 lit. b din Legea nr. 303/2004 privind s tatutul judecătorilor și procurorilor, care să atragă măsura revocării din funcția de conducere, neconturându-se o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de ordonator terțiar de credite, calitate deținută în perioada auditată de doamna V.V. prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul A. Nimeni nu a pretins că procurorul vizat de procedura revocării ar fi acționat „fără să aibă reprezentarea faptelor” sale ori „fără intenție”, întrucât controlul de legalitate a actelor sale în cauza de față nu se pune în acești termeni, specifici dreptului penal. Consiliul Superior al Magistraturii a constatat, în mod legal și în concordanță cu dispozițiile legale speciale aplicabile în materie financiară, că procurorul vizat de măsura revocării a acționat pentru punerea în executare a unor hotărâri judecătorești irevocabile, urmând o procedură specifică cerută ordonatorului terțiar de credit și având viza de control financiar preventiv. Nu poate fi considerată lipsită de relevanță adresa nr. 1640/21 februarie 2007 emisă chiar de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin departamentul economico-financiar, întrucât ea a făcut obiectul raportului de audit, deoarece exprima, la acea dată, un punct de vedere autorizat cu privire la modul în care trebuiau întocmite solicitările de bani pentru cheltuielile de personal și pentru „cheltuieli salariale în bani”.