ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83292)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83292) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Efectele juridice ale

calității de

comerciant/necomerciant

asupra

obligației de plată a dobânzii legale

Pentru comercianți dobânda legală se stabilește la nivelul

dobânzii de referință a Băncii Naționale a României.

În toate celelalte cazuri dobânda se stabilește la nivelul de

referință a B.N.R., diminuat cu 20%.

(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția

comercială decizia

nr

. 2742 din 7 octombrie

2008)

Prin

sentința nr.60 din 3 februarie 2006, Tribunalul Galați a admis

acțiunea promovată de reclamanta SC I.W. SRL în

contradictor

cu pârâtul S.C.J.U. S.A.A., pe care, în consecință l-a obligat la

plata unei sume de bani.

Instanța de fond a reținut pe baza probelor administrare realitatea

obligației de plată a pârâtului în temeiul contractului reprezentând

contravaloare pachet informatic, urmare a

neexecutării

ei, cu dobânzile aferente la care se adaugă contravaloarea servicii de

service.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a făcut aplicarea

art.969 Cod civil iar cu privire la dobânzi, a art.43 Cod comercial,

reținând caracterul comercial al obligației de plată în temeiul

art.56 Cod comercial, așa încât, în lipsa unei clauze penale s-a apreciat

că dobânda nu poate fi diminuată cu 20% conform art.3 din O.U.G.

nr.9/2000.

Decizia nr.87/A din 7 iunie 2006 prin care Curtea de Apel Galați a admis

apelul pârâtului a fost casată de Înalta Curte de Casație și

Justiție prin decizia nr.3646 din 16 noiembrie 2006 iar prin încheierea

nr.1855 din 16 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție cauza a fost strămutată la Curtea de Apel

Brașov

.

Astfel investită, Curtea de Apel

Brașov

,

Secția comercială, prin decizia nr.178/A din 4 octombrie 2007 a

respins apelul declarat de pârât , a admis în parte cererea de aderare la apel

formulată de reclamantă împotriva aceleiași sentințe pe

care a completat-o în sensul ca a obligat pârâtul să plătească

dobânda legală pentru debit în continuare până la data

plății efective a debitului. A respins restul pretențiilor

și a menținut dispozițiile instanței de fond.

În contra deciziei menționate au declarat recurs atât reclamanta SC I.W.

SRL cât și pârâtul S.C.J.U. S.A.A. (...)

Recursul este fondat.

Prin decizia atacată, curtea de apel a confirmat soluția

instanței de fond sub aspectul incidenței art.43 Cod comercial

prin raportare la art.56 Cod civil și incidenței în speță a

prevederilor art.3 alin.1 din O.G. nr.9/2000.

Soluția adoptată nu este conformă cu prevederile legale

menționate.

Potrivit art.43 Cod comercial numai datoriile comerciale produc dobânda de

drept din ziua când devin exigibile.

Or, în speță obligația recurentului – pârât nu este o

obligație comercială el

neavând

calitatea

de comerciant nici din punct de vedere obiectiv și nici subiectiv în

sensul Codului comercial (art.3 și 4).

Nu are calitatea de comerciant nici în sensul O.G. nr.9/2000 privind nivelul

dobânzii legale pentru obligații bănești, modificată prin

Legea nr.356/2002.

Astfel, potrivit art.3 din actul normativ citat alin.2 cu trimitere la art.7

Cod comercial sunt comercianți cei care fac fapte de comerț, având

comerțul ca o profesiune obișnuită și societățile

comerciale.

Pentru comercianți dobânda legală se stabilește la nivelul

dobânzii de referință a Băncii Naționale a României.

În toate celelalte cazuri dobânda se stabilește la nivelul de referință

a B.N.R., diminuat cu 20%.

Recurentul – pârât

neavând

calitatea de

comerciant, obligației sale de plată i se aplică această

din urmă dispoziție.

Instanța de apel făcând aplicarea art.56 Cod comercial nu a observat

că prevederile acestui text de lege exceptează dispozițiile

privitoare la persoana comercianților și cazurile în care legea ar

dispune altfel, în cauza de față art.43 Cod comercial și art.3

alin.1 din O.G. nr.9/2000.

Așa fiind, Înalta Curte în raport de prevederile art.312 alin.5 Cod

procedură civilă a admis recursul, a casat decizia atacată

și a trimis cauza pentru

rejudecare

, urmând a

stabili cuantumul despăgubirilor datorate de pârât în acord cu prevederile

art.3 alin.3 din O.G. nr.9/2000 modificată.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-10-07
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2742/2008
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 60 din 3 februarie 2006, Tribunalul Galați a admis acțiunea promovată de reclamanta SC I.W. SRL București în contradictor cu pârâtul S
ÎCCJ 2010-06-18
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2337/2010
în care Curtea avea de analizat criticile aduse soluției pronunțată de tribunal care a cercetat fondul administrând probele propuse de părțile în proces. A mai reținut Înalta Curte și obligația instanței de apel de a răspunde criticilor for
ÎCCJ 2008-05-16
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1682/2008
de reclamantă în cuantum de 131.952 lei a fost calculată pe perioada 28 februarie 2002 – 21 februarie 2005, respectiv pe perioada în care pârâta era debitoare față de reclamantă cu suma de 200.000 lei Ron, achitarea parțială a debitului rea
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83122)
privind plata dobânzii legale se va socoti pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii, astfel că cererea pentru dobânzi legale nu este prescrisă pe perioada 11 februarie 2002 – 4 august 2003. Ulterior reclamanta S.C. U. S.A. a formula
ÎCCJ 2006-02-23
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 801/2006
, respectiv data plății despăgubirilor efectuate de către reclamantă către asiguratul său. Societatea reclamantă având calitatea de comerciant conform art. 3 pct. 17 C. com., de asemenea aceeași calitate având și recurenta-pârâtă SC A. SRL
Sursă