ÎCCJ, decizie (scj.ro #83292)

Efectele juridice ale calității de comerciant/necomerciant asupra obligației de plată a dobânzii legale Pentru comercianți dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României. În toate celelalte cazuri dobânda se stabilește la nivelul de referință a B.N.R., diminuat cu 20%. (Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr . 2742 din 7 octombrie 2008) Prin sentința nr.60 din 3 februarie 2006, Tribunalul Galați a admis acțiunea promovată de reclamanta SC I.W. SRL în contradictor cu pârâtul S.C.J.U. S.A.A., pe care, în consecință l-a obligat la plata unei sume de bani. Instanța de fond a reținut pe baza probelor administrare realitatea obligației de plată a pârâtului în temeiul contractului reprezentând contravaloare pachet informatic, urmare a neexecutării ei, cu dobânzile aferente la care se adaugă contravaloarea servicii de service.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a făcut aplicarea art.969 Cod civil iar cu privire la dobânzi, a art.43 Cod comercial, reținând caracterul comercial al obligației de plată în temeiul art.56 Cod comercial, așa încât, în lipsa unei clauze penale s-a apreciat că dobânda nu poate fi diminuată cu 20% conform art.3 din O.U.G. nr.9/2000.

Decizia nr.87/A din 7 iunie 2006 prin care Curtea de Apel Galați a admis apelul pârâtului a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.3646 din 16 noiembrie 2006 iar prin încheierea nr.1855 din 16 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cauza a fost strămutată la Curtea de Apel Brașov . Astfel investită, Curtea de Apel Brașov , Secția comercială, prin decizia nr.178/A din 4 octombrie 2007 a respins apelul declarat de pârât , a admis în parte cererea de aderare la apel formulată de reclamantă împotriva aceleiași sentințe pe care a completat-o în sensul ca a obligat pârâtul să plătească dobânda legală pentru debit în continuare până la data plății efective a debitului.

A respins restul pretențiilor și a menținut dispozițiile instanței de fond. În contra deciziei menționate au declarat recurs atât reclamanta SC I.W. SRL cât și pârâtul S.C.J.U. S.A.A. (...) Recursul este fondat. Prin decizia atacată, curtea de apel a confirmat soluția instanței de fond sub aspectul incidenței art.43 Cod comercial prin raportare la art.56 Cod civil și incidenței în speță a prevederilor art.3 alin.1 din O.G. nr.9/2000. Soluția adoptată nu este conformă cu prevederile legale menționate. Potrivit art.43 Cod comercial numai datoriile comerciale produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile. Or, în speță obligația recurentului – pârât nu este o obligație comercială el neavând calitatea de comerciant nici din punct de vedere obiectiv și nici subiectiv în sensul Codului comercial (art.3 și 4). Nu are calitatea de comerciant nici în sensul O.G.

nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, modificată prin Legea nr.356/2002. Astfel, potrivit art.3 din actul normativ citat alin.2 cu trimitere la art.7 Cod comercial sunt comercianți cei care fac fapte de comerț, având comerțul ca o profesiune obișnuită și societățile comerciale. Pentru comercianți dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României. În toate celelalte cazuri dobânda se stabilește la nivelul de referință a B.N.R., diminuat cu 20%. Recurentul – pârât neavând calitatea de comerciant, obligației sale de plată i se aplică această din urmă dispoziție. Instanța de apel făcând aplicarea art.56 Cod comercial nu a observat că prevederile acestui text de lege exceptează dispozițiile privitoare la persoana comercianților și cazurile în care legea ar dispune altfel, în cauza de față art.43 Cod comercial și art.3 alin.1 din O.G.

nr.9/2000. Așa fiind, Înalta Curte în raport de prevederile art.312 alin.5 Cod procedură civilă a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza pentru rejudecare , urmând a stabili cuantumul despăgubirilor datorate de pârât în acord cu prevederile art.3 alin.3 din O.G. nr.9/2000 modificată.