ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2742/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 60 din 3 februarie 2006, Tribunalul Galați a admis acțiunea promovată de reclamanta SC I.W. SRL București în contradictor cu pârâtul S.C.U. Sf. Apostol Andrei Galați, pe care, în consecință l-a obligat la plata sumei de 10.015.436,85 lei pretenții. Instanța de fond a reținut pe baza probelor administrare realitatea obligației de plată a pârâtului în temeiul contractului din 5 februarie 2002 reprezentând contravaloare pachet informatic, urmare a neexecutării ei, cu dobânzile aferente la care se adaugă contravaloarea servicii de service. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a făcut aplicarea art. 969 C. civ.

iar cu privire la dobânzi, a art. 43 C. com., reținând caracterul comercial al obligației de plată în temeiul art. 56 C. com., așa încât, în lipsa unei clauze penale s-a apreciat că dobânda nu poate fi diminuată cu 20% conform art. 3 din O.U.G. nr. 9/2000. Decizia nr. 87/A din 7 iunie 2006 prin care Curtea de Apel Galați a admis apelul pârâtului a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3646 din 16 noiembrie 2006 iar prin încheierea nr. 1855 din 16 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cauza a fost strămutată la Curtea de Apel Brașov.

Astfel investită, Curtea de Apel Brașov, Secția comercială, prin Decizia nr. 178/A din 4 octombrie 2007 a respins apelul declarat de pârât, a admis în parte cererea de aderare la apel formulată de reclamantă împotriva aceleiași sentințe pe care a completat-o în sensul ca a obligat pârâtul să plătească dobânda legală pentru debitul de 803.520 lei în continuare până la data plății efective a debitului. A respins restul pretențiilor și a menținut dispozițiile instanței de fond. Cu privire la critica încălcării dreptului la apărare instanța de apel a invocat dezlegarea în drept dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare în sensul că nu se pune problema aplicării art. 105 C. proc.

civ. și nici încadrarea în art. 132 C. proc. civ. întrucât în cauză au fost asigurate garantarea și exercitarea deplină a dreptului la apărare și a principiului contradictorialității. Cu privire la critica interpretării art. 9.4 din contract instanța de apel a reținut că susținerile apelantului sunt nefondate față de prevederile art. 9.7 din contract, locatorul înțelegând să obțină valorificarea exactă a respectivei obligații inclusiv a daunelor interese rezultate din executarea ei cu întârziere. Instanța de apel a reținut că în mod corect a fost respinsă cererea de daune sub forma actualizării debitului întrucât părțile au convenit ca plata să se raporteze la moneda euro și tot corect instanța de fond a acordat daunele interese sub forma dobânzii legale în aplicarea art. 1088 C. civ.

și art. 43 C. com. Raporturile juridice fiind de natură comercială potrivit art. 56 C. com., dobânda legală a fost corect stabilită de instanța de fond. Cererea de aderare la apel a fost apreciată ca întemeiată sub aspectul obligării pârâtului la plata dobânzii legale pentru debitul de 803.520 lei în continuare din luna noiembrie 2005 și până la data plății efective în raport de prevederile art. 1073 C. civ. și art. 2 din O.G. nr. 9/2000. În contra deciziei menționate au declarat recurs atât reclamanta SC I.W. SRL București cât și pârâtul S.C.J.U. Sf. Apostol Andrei Galați. Reclamanta critică decizia sub aspectul aplicării art. 274 C. proc. civ. prin raportare la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Susține recurenta că deși apelul pârâtului a fost respins iar cererea sa de aderare la apel a fost admisă, cererea de cheltuieli i-a fost respinsă sub motiv că partea pârâtă nu se afla în culpa procesuală. Prin cererea aflată la fila 18 din dosar, recurenta - reclamantă a renunțat la primele motive de recurs vizând cuantumul dobânzii legale. Recurentul - pârât S.C.J.U. Sf. Apostol Andrei critică decizia atacată pentru motivele care urmează: 1. art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., precizările formulate la instanța de fond la termenul din 5 ianuarie 2006 nefiind de modificare a câtimii pretențiilor ce pot fi făcute în condițiile art. 132 alin. (2) pct. 1 C. proc.

civ. Opinia Înaltei Curți. Decizia curții de apel, obiect al recursului de față, este corectă sub aspectul respingerii criticii privind aplicarea greșită de către instanța de fond a prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., invocând dezlegarea în drept data de Înalta Curte de Casație și Justiție. Într-adevăr prin Decizia nr. 3646 din 16 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, casând cu trimitere spre rejudecare a stabilit că majorarea obiectului acțiunii în raport de concluziile raportului de expertiză nu justifică încadrarea în art. 132 alin. (1) C. proc. civ. așa încât în raport de dispozițiile art. 315 C. proc. civ. soluția instanței de apel este corectă sub acest aspect.

2. art. 304 pct. 8 C. proc. civ. , instanța de judecată a interpretat greșit actul juridic dedus judecății în raport de prevederile art. 969 C. civ. în sensul că părțile nu au convenit o clauză penală cu obligarea la daune sub forma dobânzilor legale și în consecință nu pot fi aplicate nici prevederile art. 43 C. com. și nici dispozițiile art. 1072 C. civ. Opinia Înaltei Curți. Este de observat, că această critică în mod greșit a fost încadrată de recurent în motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în realitate ea vizează aplicarea greșită a prevederilor art. 43 C. civ. față de împrejurarea că recurentul pârât nu are calitatea de comerciant, și se încadrează în art. 304.9 C. proc.

civ. nefiind în discuție existența unei clauze penale. Critica prevederilor art. 3 din O.G. nr. 9/2000, a fost și ea greșit încadrată în motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., conținutul ei găsindu-și temei tot în art. 304.9. Cu privire la motivul de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că acesta este întemeiat. Prin decizia atacată, curtea de apel a confirmat soluția instanței de fond sub aspectul incidenței art. 43 C. com. prin raportare la art. 56 C. civ. și incidenței în speță a prevederilor art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000. Soluția adoptată nu este conformă cu prevederile legale menționate. Potrivit art. 43 C. com. numai datoriile comerciale produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.

Or, în speță obligația recurentului - pârât nu este o obligație comercială el neavând calitatea de comerciant nici din punct de vedere obiectiv și nici subiectiv în sensul codului comercial (art. 3 și 4). Nu are calitatea de comerciant nici în sensul O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, modificată prin Legea nr. 356/2002. Astfel, potrivit art. 3 din actul normativ citat alin. (2) cu trimitere la art. 7 C. com. sunt comercianți cei care fac fapte de comerț, având comerțul ca o profesiune obișnuită și societățile comerciale. Pentru comercianți dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a B.N.R. În toate celelalte cazuri dobânda se stabilește la nivelul de referință a B.N.R., diminuat cu 20%.

Recurentul - pârât neavând calitatea de comerciant, obligației sale de plată i se aplică această din urmă dispoziție. Instanța de apel făcând aplicarea art. 56 C. com. nu a observat că prevederile acestui text de lege exceptează dispozițiile privitoare la persoana comercianților și cazurile în care legea ar dispune altfel, în cauza de față art. 43 C. com. și art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000. Așa fiind, Înalta Curte în raport de prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va casa decizia atacată și va trimite pentru rejudecare, urmând a stabili cuantumul despăgubirile datorate de pârât în acord cu prevederile art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000 modificată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta SC I.W. SRL București și pârâtul S.C.U. Sf. Apostol Andrei Galați împotriva Deciziei nr. 178/A din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2008.