ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2742/2008

Asupra recursurilor

de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 60 din 3 februarie 2006,

Tribunalul Galați a admis acțiunea promovată de reclamanta SC I.W. SRL București

în contradictor cu pârâtul S.C.U. Sf. Apostol Andrei Galați, pe care, în

consecință l-a obligat la plata sumei de 10.015.436,85 lei pretenții.

Instanța de fond a

reținut pe baza probelor administrare realitatea obligației de plată a

pârâtului în temeiul contractului din 5 februarie 2002 reprezentând

contravaloare pachet informatic, urmare a neexecutării ei, cu dobânzile

aferente la care se adaugă contravaloarea servicii de service.

Pentru a hotărî

astfel instanța de fond a făcut aplicarea art. 969 C. civ. iar cu privire la

dobânzi, a art. 43 C. com., reținând caracterul comercial al obligației de

plată în temeiul art. 56 C. com., așa încât, în lipsa unei clauze penale s-a

apreciat că dobânda nu poate fi diminuată cu 20% conform art. 3 din O.U.G. nr. 9/2000.

Decizia nr. 87/A din

7 iunie 2006 prin care Curtea de Apel Galați a admis apelul pârâtului a fost

casată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3646 din 16

noiembrie 2006 iar prin încheierea nr. 1855 din 16 mai 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție cauza a fost strămutată la Curtea de Apel Brașov.

Astfel investită, Curtea

de Apel Brașov, Secția comercială, prin Decizia nr. 178/A din 4 octombrie 2007

a respins apelul declarat de pârât, a admis în parte cererea de aderare la apel

formulată de reclamantă împotriva aceleiași sentințe pe care a completat-o în

sensul ca a obligat pârâtul să plătească dobânda legală pentru debitul de

803.520 lei în continuare până la data plății efective a debitului. A respins

restul pretențiilor și a menținut dispozițiile instanței de fond.

Cu privire la critica

încălcării dreptului la apărare instanța de apel a invocat dezlegarea în drept

dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare în sensul că

nu se pune problema aplicării art. 105 C. proc. civ. și nici încadrarea în art.

132 C. proc. civ. întrucât în cauză au fost asigurate garantarea și exercitarea

deplină a dreptului la apărare și a principiului contradictorialității.

Cu privire la critica

interpretării art. 9.4 din contract instanța de apel a reținut că susținerile

apelantului sunt nefondate față de prevederile art. 9.7 din contract, locatorul

înțelegând să obțină valorificarea exactă a respectivei obligații inclusiv a

daunelor interese rezultate din executarea ei cu întârziere.

Instanța de apel a

reținut că în mod corect a fost respinsă cererea de daune sub forma

actualizării debitului întrucât părțile au convenit ca plata să se raporteze la

moneda euro și tot corect instanța de fond a acordat daunele interese sub forma

dobânzii legale în aplicarea art. 1088 C. civ. și art. 43 C. com. Raporturile

juridice fiind de natură comercială potrivit art. 56 C. com., dobânda legală a

fost corect stabilită de instanța de fond.

Cererea de aderare la

apel a fost apreciată ca întemeiată sub aspectul obligării pârâtului la plata

dobânzii legale pentru debitul de 803.520 lei în continuare din luna noiembrie

2005 și până la data plății efective în raport de prevederile art. 1073 C. civ.

și art. 2 din O.G. nr. 9/2000.

În contra deciziei

menționate au declarat recurs atât reclamanta SC I.W. SRL București cât și

pârâtul S.C.J.U. Sf. Apostol Andrei Galați.

Reclamanta critică

decizia sub aspectul aplicării art. 274 C. proc. civ. prin raportare la art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Susține recurenta că

deși apelul pârâtului a fost respins iar cererea sa de aderare la apel a fost

admisă, cererea de cheltuieli i-a fost respinsă sub motiv că partea pârâtă nu

se afla în culpa procesuală.

Prin cererea aflată la

fila 18 din dosar, recurenta - reclamantă a renunțat la primele motive de

recurs vizând cuantumul dobânzii legale.

Recurentul - pârât

S.C.J.U. Sf. Apostol

Andrei critică decizia atacată pentru motivele care urmează:

proc. civ.

,

hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind dată cu

încălcarea dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., precizările

formulate la instanța de fond la termenul din 5 ianuarie 2006 nefiind de

modificare a câtimii pretențiilor ce pot fi făcute în condițiile art. 132 alin.

(2) pct. 1 C. proc. civ.

Opinia Înaltei Curți.

Decizia curții de

apel, obiect al recursului de față, este corectă sub aspectul respingerii

criticii privind aplicarea greșită de către instanța de fond a prevederilor art.

132 alin. (1) C. proc. civ., invocând dezlegarea în drept data de Înalta Curte

de Casație și Justiție.

Într-adevăr prin Decizia nr. 3646 din 16

noiembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, casând cu trimitere spre

rejudecare a stabilit că majorarea obiectului acțiunii în raport de concluziile

raportului de expertiză nu justifică încadrarea în art. 132 alin. (1) C. proc.

civ. așa încât în raport de dispozițiile art. 315 C. proc. civ. soluția

instanței de apel este corectă sub acest aspect.

proc. civ.

,

instanța de judecată a interpretat greșit actul juridic dedus judecății în

raport de prevederile art. 969 C. civ. în sensul că părțile nu au convenit o

clauză penală cu obligarea la daune sub forma dobânzilor legale și în

consecință nu pot fi aplicate nici prevederile art. 43 C. com. și nici

dispozițiile art. 1072 C. civ.

Opinia Înaltei Curți.

Este de observat, că

această critică în mod greșit a fost încadrată de recurent în motivul prevăzut

de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în realitate ea vizează aplicarea greșită a

prevederilor art. 43 C. civ. față de împrejurarea că recurentul pârât nu are

calitatea de comerciant, și se încadrează în art. 304.9 C. proc. civ. nefiind

în discuție existența unei clauze penale. Critica prevederilor art. 3 din O.G. nr.

9/2000, a fost și ea greșit încadrată în motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., conținutul ei găsindu-și temei tot în art. 304.9.

Cu privire la motivul

de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se

constată că acesta este întemeiat.

Prin decizia atacată,

curtea de apel a confirmat soluția instanței de fond sub aspectul incidenței art.

43 C. com. prin raportare la art. 56 C. civ. și incidenței în speță a

prevederilor art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000.

Soluția adoptată nu

este conformă cu prevederile legale menționate.

Potrivit art. 43 C.

com. numai datoriile comerciale produc dobânda de drept din ziua când devin

exigibile.

Or, în speță

obligația recurentului - pârât nu este o obligație comercială el neavând

calitatea de comerciant nici din punct de vedere obiectiv și nici subiectiv în

sensul codului comercial (art. 3 și 4).

Nu are calitatea de

comerciant nici în sensul O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale

pentru obligații bănești, modificată prin Legea nr. 356/2002.

Astfel, potrivit art.

3 din actul normativ citat alin. (2) cu trimitere la art. 7 C. com. sunt

comercianți cei care fac fapte de comerț, având comerțul ca o profesiune

obișnuită și societățile comerciale.

Pentru comercianți

dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a B.N.R.

În toate celelalte

cazuri dobânda se stabilește la nivelul de referință a B.N.R., diminuat cu 20%.

Recurentul - pârât neavând

calitatea de comerciant, obligației sale de plată i se aplică această din urmă

dispoziție.

Instanța de apel

făcând aplicarea art. 56 C. com. nu a observat că prevederile acestui text de

lege exceptează dispozițiile privitoare la persoana comercianților și cazurile

în care legea ar dispune altfel, în cauza de față art. 43 C. com. și art. 3 alin.

(1) din O.G. nr. 9/2000.

Așa fiind, Înalta

Curte în raport de prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va casa decizia

atacată și va trimite pentru rejudecare, urmând a stabili cuantumul

despăgubirile datorate de pârât în acord cu prevederile art. 3 alin. (3) din

O.G. nr. 9/2000 modificată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de reclamanta

SC

I.W. SRL București și pârâtul S.C.U. Sf. Apostol Andrei Galați împotriva Deciziei

nr. 178/A din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la

aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2008.