ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1059/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 15 mai 2006 astfel cum a fost precizată, Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța a solicitat ca în contradictoriu cu SC F.D. SRL Administrația Finanțelor Publice Constanța și Trezoreria Constanța să se dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul nr. V66/1193/2006 al B.E.J. V.Șt. în baza titlului executor, sentința civilă nr. 1163/ COM din 14 martie 2006 a Tribunalului Constanța, întrucât au fost întocmite cu încălcarea dispozițiilor art. 371 2 pct. 2 și 387 C. proc. civ. S-a formulat și contestație împotriva titlului executor în sensul că au fost acordate dobânzi fără a se fi stabilit cuantumul acestora, deci s-au încălcat dispozițiile art. 3 alin. (3) din O.G.

nr. 9/2000. Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 9874 din 26 octombrie 2006, a admis exepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Constanța, secția comercială. Prin sentința civilă nr. 8696 din 19 decembrie 2006 a Tribunalului Constanța s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe în soluționarea capătului 1 de cerere privind contestația la executare; s-a disjuns acest capăt de cerere, s-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Constanța și s-a constatat intervenit conflictul negativ de competență, iar cauza a fost trimisă la Curtea de Apel Constanța pentru a se pronunța asupra conflictului.

S-a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța în soluționarea capătului 2 de cerere privind contestația la titlu și aceasta s-a respins ca nefondată. Apelul declarat de contestatorul Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 87 din 5 aprilie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. S-a reținut, în considerentele deciziei, că prin art. 400 alin. (1) și (2) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit competența unor instanțe de grad diferit în soluționare, așa încât în ceea ce privește contestația la executare în mod corect s-a reținut că este de competența judecătoriei în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 17 C. proc.

civ., referitoare la prorogarea de competență. Referitor la capătul de cerere privind contestația la titlu întemeiată pe dispozițiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ., competența aparține instanței de executare, respectiv tribunalului, care a reținut în mod corect că în raport de dispozițiile art. 56 C. com., în speță nu pot opera dispozițiile art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 19/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 356/2002 pentru a se calcula dobânda legală stabilită la nivelul dobânzii de referință a B.N.R., diminuat cu 20 %. Împotriva acestei decizii, Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia, modificarea ambelor hotărâri în sensul admiterii capătului 2 din contestația formulată și pe cale de consecință anularea tuturor actelor de executare referitoare la calculul dobânzii și restabilirea situației anterioare conform art. 404 2 alin. (1) C. proc.

civ. A susținut contestatorul că prin decizia instanței de apel s-au încălcat dispozițiile art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2002 și a fost obligat la plata unei dobânzi maxime, nelegale, respectiv dobânda de referință a B.N.R. ca pentru comercianți, fără a fi diminuată cu 20 %, deoarece nu face parte din categoria comercianților, așa cum a fost definită de legiuitor prin art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 9/2000. S-a precizat că este o instituție publică sanitară de interes județean, deci nu necomerciant potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma în sănătate, așa încât nu își găsește aplicarea dispozițiile art. 56 C. com. Că intenția legiuitorului a fost ca debitorului necomerciant să i se stabilească o dobândă legală diminuată cu 20 %, iar prin faptul că ambele instanțe și executorul judecătoresc nu au făcut aplicarea art. 3 alin. (3) din O.G.

nr. 9/2000 privind diminuarea dobânzii pentru debitorul necomerciant cu 20 %, au pronunțat hotărâri și acte de executare nelegale. Prin întâmpinare, intimata-creditoare SC F.D. SRL cu sediul în Constanța a solicitat respingerea recursului întrucât problema aplicării art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000 modificată a fost soluționară definitiv și irevocabil prin deciziile Curții de Apel Constanța și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul privind fondul litigiului, prin care s-au respins apelul și recursul debitoarei recurente pentru acest motiv al diminuării cu 20 % a dobânzii. Recursul contestatorului nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc.

civ., împotriva executării silite și a oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați precum și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. Rezultă că aceasta nu poate fi considerată ca un mijloc procedural care poate fi folosit pentru a anula sau modifica titlul executoriu, care se poate realiza numai prin intermediul căilor de atac. Așa fiind, instanța în cadrul contestației la executare nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care ar repune în discuție o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și prin aceasta s-ar încălca principiul autorității lucrului judecat, ceea ce este inadmisibil.

În speță, prin contestația la titlu de față, nu se urmărește în realitate lămurirea înțelesului, a întinderii ori aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 1163 din 14 martie 2006 a Tribunalului Constanța, secția comercială și de fapt se repune în discuție o împrejurare care vizează fondul litigiului și anume aplicarea dispozițiilor art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000 modificată referitoare la diminuarea dobânzii pentru debitorul necomerciant cu un procent de 20 %. Așa fiind, contestatorul prin susținerile sale urmărește modificarea parțială a titlului executoriu, ceea ce este inadmisibil pe calea contestației la titlu conform dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ. Pentru considerentele reținute urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., să se respingă, ca nefondat, recursul contestatorului. Conform art. 274 C. proc. civ., recurentul va fi obligat la 742 lei cheltuieli de judecată către intimat reprezentând onorar de avocat și cheltuieli de transport.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, recursul declarat de contestatorul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CONSTANȚA împotriva deciziei nr. 87/ COM din 5 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul la plata sumei de 742 lei cheltuieli de judecată către intimat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2008.