ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2730/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererile înregistrate

pe rolul Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

sub nr. 311/2005, contestatoarea A.V.A.S. București a formulat contestație la

executarea silită pornită în cadrul dosarului de executare nr. 478/2004 al

Biroului Executorului judecătoresc B.E., solicitând ca în contradictoriu cu

intimații SC N. SRL, P.C.D., SC R. SA, S.Q. SRL și SC T.D. SRL, să se dispună

anularea proceselor – verbale prin care s-au eliberat și distribuit sumele rezultate

din executarea silită, precum și anularea tuturor formelor de executare silită

a debitorului SC N. SRL.

Motivând cererea,

contestatoarea arată că a preluat o creanță împotriva debitoarei de la

C.N.A.S., conform O.U.G. nr. 95/2003, creanță ce reprezintă obligații ale

debitoarei la fondul unic de asigurări sociale de sănătate și că a pornit

procedura de executare silită pentru recuperarea acesteia.

Mai arată că, prin O.U.G. nr.

51/1998 s-a stabilit un regim special, derogator de la dreptul comun și că,

creanța sa este prioritară oricărei alte creanțe ori executări pornite de alte

persoane fizice sau juridice.

Prin sentința nr. 38 din 4

aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a admis excepția

necompetenței materiale a instanței în soluționarea cauzei și s-a declinat

soluționarea acesteia, în favoarea Judecătoriei Moinești.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că, în cauză creanțele ce fac obiectul executării nu

reprezintă creanțe neperformante în sensul obligației consacrate prin art. 3 lit.

b) din O.U.G. nr. 51/1998 modificată prin O.U.G. nr. 23/2004, ci reprezintă

creanțe fiscale, contribuții la fondul asigurărilor de sănătate.

Instanța de fond a mai

considerat că regulile speciale privind soluționarea litigiilor conform O.U.G. nr.

51/1998 se referă numai la creanțele neperformante, iar tuturor celorlalte

creanțe și active enumerate în art. 2 le sunt aplicabile regulile din dreptul

comun.

De asemenea, raportat la

obiectul cauzei, contestarea actelor de executare efectuate de executorul

judecătoresc, în cadrul procedurii prevăzută de partea V-a C. proc. civ.,

soluționarea contestației la executare se soluționează conform regulilor de

drept comun, fiind aplicabile dispozițiile art. 400 C. proc. civ.

Cum executarea silită se

realizează în circumscripția Judecătoriei Moinești, în raport de dispozițiile art.

373 alin. C. proc. civ., s-a considerat că soluționarea contestației la

executare aparține Judecătoriei Moinești.

Împotriva acestei sentințe a

declarat contestatoarea A.V.A.S. București care a invocat dispozițiile art. 304

pct. 3 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de

recurs, recurenta arată că, prin art. 13 pct. 3 din O.U.G. nr. 23/2004 s-a

modificat art. 2 din O.U.G. nr. 51/1998 în sensul că sintagma „active bancare”

s-a schimbat în cea de „active ale statului”, iar potrivit alin. (2) lit. d),

printre activele statului supuse valorificării, în condițiile ordonanței

menționate, figurează și creanțele fiscale preluate în temeiul unor acte

normative.

De asemenea, dispozițiile art.

45 din același act normativ, reglementează competența de soluționare a

litigiilor în legătură cu creanțele neperformante preluate la datoria publică

internă a statului, în sensul că, cererile de orice natură ce privesc

drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S.

sunt de competența Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul

sau, după caz, domiciliul pârâtului, dispoziții care au fost aplicate greșit de

instanța fondului.

Cu privire la regimul

juridic al creanțelor bugetare preluate de la C.N.A.S., prin O.U.G. nr. 95/2003

care reglementează cesiunea creanțelor bugetare restante și pentru care

creditorul deține titluri de creanță sau titluri executorii legal constituite,

către A.V.A.S., în art. 1 se prevede că preluarea se face în vederea

recuperării acestora în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 51/1998 cu

modificările ulterioare.

Recurenta consideră că

sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a textelor de

lege menționate anterior.

Analizând decizia atacată în

raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 2 din O.U.G. nr.

51/1998 astfel cum a fost modificat prin art. 13 pct. 3 din O.U.G. nr. 23/2004,

aprobată prin Legea nr. 360/2004 sintagma „active bancare” s-a modificat în

aceea de „active ale statului”.

Astfel, conform prevederilor

articolului menționat, activele statului supuse valorificării potrivit

ordonanței de urgență cuprind și creanțele fiscale preluate în temeiul unor

acte normative.

Creanța ce face obiectul

executării silite în cauza de față a fost preluată de la A.V.A.S. București de

la C.N.A.S. în baza O.U.G. nr. 95/2003.

Conform art. 1 din O.U.G. nr.

95/2003, acest act normativ reglementează cesiunea creanțelor bugetare

restante, existente în evidențele contabile ale C.N.A.S. la 30 iunie 2003,

pentru care creditorul deține titluri de creanță sau titluri executorii legal

constituite, către A.V.A.S. în vederea recuperării acestora, în conformitate cu

prevederile O.U.G. nr. 51/1998 cu modificările ulterioare.

Coroborând prevederile

menționate cu cele ale art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, în sensul cărora, cererile

de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele

bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea

răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât cele definite

la art. 38, sunt de competența curții de apel în a cărei rază teritorială se

află sediul său, după caz, domiciliul pârâtului, rezultă că sunt de competența

Curților de apel cererile de orice natură în legătură cu acțiunile bancare

preluate de A.V.A.S., fie că acestea se referă la drepturi și obligații

rezultate din creanțe ce au fost cesionate, fie că se referă la proceduri de

executare a activelor preluate sau de constatare a legalității actelor de

executare.

În consecință, Înalta Curte

urmează a primi ca fondate criticile recurentei întemeiate pe dispozițiile art.

304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., și a constatat că instanța de fond a pronunțat o

sentință nelegală motiv pentru care va admite recursul și în temeiul art. 312 alin.

(3) C. proc. civ., va casa sentința și va trimite cauza pentru a fi soluționată

pe fond instanței competente, Curtea de Apel Bacău, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

contestatoarea A.V.A.S. București împotriva Sentinței Civile nr. 38 din 4 aprilie

2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

pe care o casează și trimite cauza pentru judecare pe fond la instanța

competentă, Curtea de Apel Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 octombrie 2006.