ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3006/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr. 7313/180/2008, contestatoarea SC U.M.B.R.I. SA Bacău a formulat în contradictoriu cu intimatele A.V.A.S. București, B.R.D. - G.S.G. București, B.R.D., sucursala Bacău, contestație la executare. În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin Ordinul A.V.A.S. nr. 32 din 28 martie 2008 transmis către B.R.D., sucursala Bacău, s-a dispus poprirea conturilor sale, măsură pe care o consideră nelegală întrucât suma ce reprezintă creanța A.V.A.S. (968.364,46 lei) conform sentinței nr. 894 din 10 martie 2006 a Tribunalului București privește o altă societate, respectiv SC R.I.

SA, societate care s-a divizat în patru entități distincte, sentința fiind pronunțată la un an și trei luni după divizare, nefiindu-i opozabilă. A mai arătat că A.V.A.S. era obligată să respecte o procedură preliminară conform O.U.G. nr. 51/1998 pe care nu a respectat-o. Pentru aceste motive a solicitat anularea măsurilor de executare și ridicarea popririi. Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimata A.V.A.S. București, la data de 25 iunie 2008, s-au invocat excepțiile necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău și cea a tardivității contestației la executare. Judecătoria Bacău, prin sentința comercială nr. 7601 din 19 septembrie 2008, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău invocată de intimata A.V.A.S.

București și pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 1-3 și 45 din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului competența de soluționare a fost declinată în favoarea Curții de Apel București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, sub nr. 7313/180/2008. Prin sentința comercială nr. 181 din 12 decembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis excepția tardivității contestației la executare invocată de A.V.A.S. București și a respins contestația la executare formulată de SC U.M.B.R.I. SA Bacău. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de apel a reținut că titlul executor îl reprezintă sentința nr. 894 din 10 martie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, care privește pe reclamanta A.V.A.S.

București în contradictoriu cu pârâta SC R.I. SA într-o acțiune în pretenții înregistrată la instanța de fond, la data de 31 august 2008. Faptul că pe parcursul soluționării litigiului în Dosarul nr. 3155/3/2004 al Tribunalului București, pârâta SC R.I. SA (cu sediul în Bacău, Str. Republicii) s-a divizat, iar noua societate, SC UM.B.R.I. SA cu același sediu (Bacău, Str. Republicii) a preluat litigiile societății mamă nu înseamnă că este terț față de titlul emis, iar titlul executoriu emis nu-i este opozabil.

Instanța de fond a mai reținut că, prin concluziile scrise, contestatoarea a arătat că în urma divizării a preluat litigiile societății mamă, astfel că potrivit dispozițiilor art. 238 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, actualizată, s-a apreciat că aceasta are calitate procesuală activă prin preluarea patrimoniului din societatea divizată și ca atare răspunde față de titlul care i-a fost transmis, respectiv sentința nr. 894 din 10 martie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI–a comercială. Față de aceste împrejurări și cum contestatoarea a refuzat actul de executare prin adresa nr. 2813 din 21 aprilie 2008, iar contestația a depus-o la 12 mai 2008, instanța de fond a admis excepția tardivității contestației și pe cale de consecință a respins contestația ca tardiv formulată întrucât termenul limită de depunere a contestației era la data de 7 mai 2008. Împotriva acestei sentințe comerciale, contestatoarea SC U.M.B.R.I.

SA Bacău a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și art. 304 1 din același cod, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea recursului său, contestatoarea a susținut că instanța de fond nu a lămurit, prin admiterea de probe, aspectele relevante pentru soluționarea cauzei pe excepția tardivității. În opinia sa, recurenta apreciază că, contestația la executare nu este tardivă, întrucât titlul executoriu nu i-a fost comunicat. Mai mult decât atât, susține recurenta că instanța de fond a respins contestația la executare pe excepția tardivității, fără a se mai pronunța pe fond și pe celelalte două capete de cerere, vizând lămurirea titlului executoriu și suspendarea executării silite.

Intimata prin notele scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului, ca nefundat, și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică. Înalta Curte, analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul contestatoarei este fondat pentru următoarele considerente: Așa cum rezultă din acțiunea formulată de contestatoare, cererea acesteia are trei capete distincte: contestație la executare și dispunerea anulării măsurilor de executare și ridicarea popririi, pe de o parte, lămurirea titlului executoriu, pe de altă parte, precum și suspendarea executării până la data soluționării irevocabile a prezentei cauze, acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 399 C. proc.

civ. și art. 401 pct. 1 1 din același cod. Din dispozitivul și din considerentele sentinței recurate rezultă, însă, că la pronunțarea soluției, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra celor două capete de cerere formulate de contestatoare referitoare la lămurirea titlului executoriu și la suspendarea executării până la data soluționării irevocabile a prezentei cauze, instanța pronunțându-se doar asupra contestației la executare, reținând tardivitatea acesteia. Or, în raport de prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, respectând astfel principiul disponibilității.

Prin urmare, chiar dacă formulările contestatoarei sunt confuze, de natură să nu permită determinarea cu exactitate a obiectului și temeiul juridic al cererii, instanța are îndatorirea de a cere lămuriri și precizări în acest scop, cu respectarea principiului contradictorialității, pentru a putea respecta, astfel, cerințele art. 129 alin. (6) C. proc. civ., care permit exercitarea controlului judiciar. În consecință, neprocedând astfel, prima instanță a încălcat prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., având în vedere că aceasta a omis să se pronunțe asupra celor două capete ale acțiunii cu privire la lămurirea titlului executoriu și la suspendarea executării silite. Cu ocazia rejudecării urmează a fi avute în vedere și criticile recurentei invocate în recurs.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., va admite recursul contestatoarei SC U.M.B.R.I. SA Bacău , va casa sentința comercială nr. 181 din 12 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatoarea SC U.M.B.R.I. SA Bacău împotriva sentinței comerciale nr. 181 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010.