ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3006/2010

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Judecătoriei Bacău, sub nr. 7313/180/2008, contestatoarea

SC U.M.B.R.I. SA

Bacău a formulat în contradictoriu cu intimatele A.V.A.S. București, B.R.D. - G.S.G.

București, B.R.D., sucursala Bacău, contestație la executare.

În motivarea cererii,

contestatoarea a arătat că prin Ordinul A.V.A.S. nr. 32 din 28 martie 2008

transmis către B.R.D., sucursala Bacău, s-a dispus poprirea conturilor sale,

măsură pe care o consideră nelegală întrucât suma ce reprezintă creanța A.V.A.S.

(968.364,46 lei) conform sentinței nr. 894 din 10 martie 2006 a Tribunalului București privește o altă societate, respectiv SC R.I. SA, societate care s-a

divizat în patru entități distincte, sentința fiind pronunțată la un an și trei

luni după divizare, nefiindu-i opozabilă. A mai arătat că A.V.A.S. era obligată

să respecte o procedură preliminară conform O.U.G. nr. 51/1998 pe care nu a

respectat-o. Pentru aceste motive a solicitat anularea măsurilor de executare

și ridicarea popririi.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar de intimata A.V.A.S. București, la data de 25 iunie 2008, s-au

invocat excepțiile necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău și cea a

tardivității contestației la executare.

Judecătoria Bacău,

prin sentința comercială nr. 7601 din 19 septembrie 2008, a admis excepția

necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău invocată de intimata A.V.A.S.

București și pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 1-3 și

45 din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului competența

de soluționare a fost declinată în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, sub nr.

7313/180/2008.

Prin sentința

comercială nr. 181 din 12 decembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, a admis excepția tardivității contestației la executare

invocată de A.V.A.S. București și a respins contestația la executare formulată

de SC U.M.B.R.I. SA Bacău.

Pentru a pronunța

această sentință, Curtea de apel a reținut că titlul executor îl reprezintă

sentința nr. 894 din 10 martie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, care privește pe reclamanta A.V.A.S. București în

contradictoriu cu pârâta SC R.I. SA într-o acțiune în pretenții înregistrată la

instanța de fond, la data de 31 august 2008. Faptul că pe parcursul

soluționării litigiului în Dosarul nr. 3155/3/2004 al Tribunalului București,

pârâta SC R.I. SA (cu sediul în Bacău, Str. Republicii) s-a divizat, iar noua

societate, SC UM.B.R.I. SA cu același sediu (Bacău, Str. Republicii) a preluat

litigiile societății mamă nu înseamnă că este terț față de titlul emis, iar

titlul executoriu emis nu-i este opozabil.

Instanța de fond a

mai reținut că, prin concluziile scrise, contestatoarea a arătat că în urma

divizării a preluat litigiile societății mamă, astfel că potrivit dispozițiilor

art. 238 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale,

actualizată, s-a apreciat că aceasta are calitate procesuală activă prin

preluarea patrimoniului din societatea divizată și ca atare răspunde față de titlul

care i-a fost transmis, respectiv sentința nr. 894 din 10 martie 2006

pronunțată de Tribunalul București, secția a VI–a comercială.

Față de aceste

împrejurări și cum contestatoarea a refuzat actul de executare prin adresa nr. 2813

din 21 aprilie 2008, iar contestația a depus-o la 12 mai 2008, instanța de fond

a admis excepția tardivității contestației și pe cale de consecință a respins

contestația ca tardiv formulată întrucât termenul limită de depunere a

contestației era la data de 7 mai 2008.

Împotriva acestei

sentințe comerciale, contestatoarea SC U.M.B.R.I. SA Bacău a declarat recurs,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și art. 304

1

din același cod, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței

recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea

recursului său, contestatoarea a susținut că instanța de fond nu a lămurit,

prin admiterea de probe, aspectele relevante pentru soluționarea cauzei pe

excepția tardivității.

În opinia sa,

recurenta apreciază că, contestația la executare nu este tardivă, întrucât

titlul executoriu nu i-a fost comunicat. Mai mult decât atât, susține recurenta

că instanța de fond a respins contestația la executare pe excepția

tardivității, fără a se mai pronunța pe fond și pe celelalte două capete de

cerere, vizând lămurirea titlului executoriu și suspendarea executării silite.

Intimata prin notele

scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului, ca nefundat, și

menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.

Înalta Curte,

analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, constată că

recursul contestatoarei este fondat pentru următoarele considerente:

Așa cum rezultă din

acțiunea formulată de contestatoare, cererea acesteia are trei capete

distincte: contestație la executare și dispunerea anulării măsurilor de

executare și ridicarea popririi, pe de o parte, lămurirea titlului executoriu,

pe de altă parte, precum și suspendarea executării până la data soluționării

irevocabile a prezentei cauze, acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 399 C.

proc. civ. și art. 401 pct. 1

1

din același cod.

Din

dispozitivul și din considerentele sentinței recurate rezultă, însă, că la pronunțarea

soluției, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra celor două capete de

cerere formulate de contestatoare referitoare la lămurirea titlului executoriu

și la suspendarea executării până la data soluționării irevocabile a prezentei

cauze, instanța pronunțându-se doar asupra contestației la executare, reținând

tardivitatea acesteia.

Or, în raport de prevederile

art. 129

alin. (6) C. proc. civ., în toate

cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse

judecății, respectând astfel principiul disponibilității.

Prin

urmare,

chiar dacă formulările contestatoarei sunt

confuze, de natură să nu permită determinarea cu exactitate a obiectului și

temeiul juridic al cererii, instanța are îndatorirea de a cere lămuriri și

precizări în acest scop, cu respectarea principiului contradictorialității,

pentru a putea respecta, astfel, cerințele art. 129 alin. (6) C. proc. civ., care

permit exercitarea controlului judiciar.

În consecință, neprocedând

astfel, prima instanță a încălcat prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.,

având în vedere că aceasta a omis să se pronunțe asupra

celor două capete ale acțiunii cu privire la lămurirea titlului

executoriu și la suspendarea executării silite.

Cu ocazia rejudecării urmează a

fi avute în vedere și criticile recurentei invocate în recurs.

Pentru

aceste motive, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (3)

C. proc. civ., va admite recursul contestatoarei

SC U.M.B.R.I.

SA Bacău

, va casa sentința

comercială

nr. 181 din 12 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială

și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU

ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de contestatoarea SC U.M.B.R.I. SA Bacău împotriva sentinței

comerciale nr. 181 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială.

Casează

decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 septembrie 2010.