ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 457/2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 4 ianuarie 2018, pe rolul Judecătoriei Satu Mare, Administrația Națională "Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornită la cererea creditorului A., de către Biroul Executorului Judecătoresc B., în Dosarul de executare nr. x/2017, prin care a solicitat instanței să dispună admiterea contestației, anularea executării silite și a tuturor actelor de executare, precum și obligarea intimatului creditor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, s-a arătat că, prin somația emisă de Biroul Executorului Judecătoresc B., în baza titlului executoriu, constând în sentința civilă pronunțată de Tribunalul Satu Mare, anexată somației, și primită la data de 14 decembrie 2017, i-a pus în vedere să achite creditoarei suma de 5496,90 RON, reprezentând spor de fidelitate aferent perioadei 01.12.2015 - 31.12.2017, și cheltuieli de executare silită.

Față de această împrejurare, a solicitat anularea executării silite și a tuturor actelor subsecvente, întrucât sumele pretinse nu sunt datorate, sporul de fidelitate solicitat fiind inclus în salariul de bază, începând cu 1 decembrie 2015, fiind plătit intimatului creditor, conform Deciziei nr. 816 din 14 decembrie 2015, emisă de directorul general al Administrației Naționale Apele Române și a Notei x din 14 decembrie 2015, punctul 2, emisă de directorul general al Agenției Naționale Apele Române, care au precedat la încheierea actului adițional la contractul individual de muncă.

De asemenea, a mai arătat că, Nota x din 14 decembrie 2015, este întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Anexa XIII la Legea nr. 330/2009, conform căreia în coeficienții de ierarhizare au fost cuprinse salariul de merit, sporul de confidențialitate, Sporul de stabilitate și sporul de vechime în muncă.

Începând cu data de 1 decembrie 2015, salariul de bază a fost stabilit în baza coeficienților de ierarhizare, iar sporul de fidelitate a fost inclus în salariul de bază, fiind plătit lunar.

În acest sens, a constatat și Curtea de Apel Oradea, prin decizia de soluționare a apelului declarat de contestatoare împotriva sentinței civile, pe care intimatul își întemeiază pretențiile, respectiv că drepturile salariale ale angajaților au fost recalculate cu începere din data de 1 decembrie 2015 și au fost incluse în calculul salariului atât sporul de fidelitate, cât și majorarea de 10%, impusă de art. 4 din Legea nr. 293/2015.

Prin urmare, în măsura în care s-a acordat efectiv sporul în litigiu cu începere de la data precizată, efectele sentinței se vor întinde doar până la acea dată, intimatul creditor neputând beneficia de două ori de același spor, în același cuantum.

Conform documentelor anexate, odată cu recalcularea salariilor începând cu data de 1 decembrie 2015, sporul de fidelitate nu numai că era conținut în coeficienții de ierarhizare, dar a fost calculat și introdus în salariul de bază.

Or, modalitatea prin care intimatul-creditor și-a determinat întinderea pretențiilor, nu poate fi acceptată drept temeinică, nici de către contestatoare și nici de către instanță, întrucât expertiza extrajudiciară întocmită în cauză este lacunară și reflectă simpla adăugare la salariu, care conține deja sporul de fidelitate, pretins a unei sume incorect calculate.

De asemenea, în suma totală pretinsă de către intimatul-creditor se regăsește și așa-zisul spor de fidelitate, aferent lunii decembrie 2017, sumă introdusă prematur, întrucât scadența de plată a acesteia este în data de 10 ianuarie 2018, când se plătește salariul pentru luna decembrie 2017.

Contractul colectiv de muncă, în temeiul căruia s-a plătit sporul de fidelitate, a încetat la dala de 23 februarie 2016, și, după această dată, se aplică dispozițiile cuprinse în legea unica de salarizare, dispoziții care au fost aplicate prin acordul părților, începând cu 1 decembrie 2015.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 2429 din 18 iunie 2018, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Satu Mare a reținut că, efectuarea executării silite, în Dosarul execuțional nr. x/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc B., a fost demarată în temeiul titlului executoriu, constând în Sentința civilă nr. 82/LMA/25.02.2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, prin care Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa - Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare a fost obligată să plătească reclamantului un spor de fidelitate în procent de 12% din salariul de bază începând cu data de 01.08.2015 până la zi, actualizată la data plății efective, precum și cheltuieli de judecată, obligație născută ca efect al anulării măsurii de modificare unilaterală, din partea pârâtei (intimată în prezentul dosar), a contractului individual de muncă privind suspendarea acordării sporului de fidelitate.

A constatat că, în Dosarul nr. x/2015, calitatea procesuală pasivă aparține Administrației Naționale Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa - Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, care a fost citată de la sediul acestei din urmă structuri a instituției.

După cum rezultă din dispozițiile art. 1 alin. (1) - (4) din O.U.G. nr. 107/2002 privind înființarea Administrației Naționale "Apele Române", Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa reprezintă o entitate cu personalitate juridică aflată în subordinea Administrației Naționale "Apele Române" (Anexa 1, lit. A), pct. 1 din O.U.G. nr. 107/2002), organizată la nivelul districtului de bazin Someș - Tisa, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, județul Cluj, având în subordine Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, care este o unitate fără personalitate juridică (Anexa 1, lit. C), pct. 1 din O.U.G. nr. 107/2002).

Potrivit art. 5 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 107/2002, conducerea Administrației Naționale "Apele Române" este asigurată de un consiliu de conducere al cărui președinte este directorul general al Administrației, care îndeplinește și funcția de ordonator secundar de credite pentru fondurile de la bugetul de stat (în raport de conducătorul autorității publice centrale din domeniul apelor), în timp ce calitatea de ordonatori terțiari de credite este conferită prin lege "conducătorilor unităților cu personalitate juridică subordonate" Administrației Naționale "Apele Române".

Instanța a mai reținut că, în raport de dispozițiile legale privind organizarea și funcționarea Administrației Naționale "Apele Române", calitatea procesuală pasivă în cadrul judecății desfășurate în Dosarul nr. x/2015 aparține Administrației Bazinale de Apă Someș - Tisa, ca structură cu personalitate juridică aflată în subordinea Administrației Naționale "Apele Române". Împrejurarea că, în cauză, actele de procedură au fost efectuate la sediul Sistemului de Gospodărire a Apelor Satu Mare, reprezintă o chestiune care ține de administrarea acelei cauzei și care este permisă de dispozițiile procedurale, câtă vreme debitorul a achiesat la aceasta.

A mai reținut instanța că, îndeplinirea procedurilor de judecată prin intermediul unei structuri locale a Administrației, fără personalitate juridică și, implicit, fără patrimoniu propriu, ori atribuții în materia gestionării banilor publici, nu determină dobândirea de către această entitate a calității de debitor al obligației, câtă vreme aceasta nu deține atribuții proprii, care să îi permită executarea obligațiilor născute din titlul executoriu ce face obiectul analizei, obligații care vizează, în calitate de debitoare, Administrația Bazinală "Someș - Tisa", în structura căreia Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare reprezintă a unitate fără personalitate juridică.

Așa fiind, calitatea de debitor o are entitatea, care deține personalitate juridică și care, în puterea atribuțiilor conferite de lege, are capacitatea de a proceda la executarea hotărârii care constituie titlu executoriu, de a lua decizii și de a aloca fondurile bugetare care să asigure această executare.

În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 109 din C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta", instanța a reținut că textul legal nu este incident în cauză.

Pe de o parte, acesta se referă la pârâți persoane juridice de drept privat, ceea ce nu este cazul, raportat la natura cererii care a făcut obiectul fondului în dosarul care a generat titlul executoriu, iar pe de altă parte, raportat la împrejurarea că, fiind în procedura specială a contestației la executare, regula aplicabilă în materia competenței este o regulă derogatorie de la dreptul comun și este reglementată de dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., în conformitate cu care instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, astfel cum rezultă din dispozițiile legale în materia organizării și funcționării Administrației Naționale "Apele Române", dar și din cuprinsul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 82/LMA/25.02.2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, calitatea de debitor aparține Administrației Bazinale "Someș - Tisa", ca entitate cu personalitate juridică direct obligată în raporturile de muncă cu creditorul.

În acest context, instanța reține că, însăși actele de executare efectuate în Dosarul execuțional nr. x/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc B., au fost efectuate împotriva acestui debitor, căruia i-au fost comunicate actele de executare silită efectuate, fiind titularul cererii de chemare în judecată, având ca obiect contestație la executare.

S-a mai arătat că, Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, nu a acționat niciodată în nume propriu, ci ca reprezentant, fără personalitate juridică - al Administrației Bazinale "Someș - Tisa", iar decizia care a făcut obiectul analizei instanțelor, care au pronunțat hotărârile ce constituie titluri executorii, a fost emisă de către Directorul General al Administrației Naționale "Apele Române", Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, acționând ca entitate reprezentantă în teritoriu a structurii superioare Administrația Bazinală "Someș - Tisa", la rândul său reprezentantă a unității centrale.

De asemenea, încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată de către Judecătoria Satu Mare, astfel că nu poate constitui un argument pentru reținerea competenței de soluționare a contestației la executare de către această instanță de judecată, câtă vreme potrivit art. 712 alin. (3) din C. proc. civ. "după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale".

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Cluj-Napoca, prin Sentința civilă nr. 6627 din 16 octombrie 2018, a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Satu Mare competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și modificată, având ca obiect "contestație la executare", dispunând înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut, în esență, că instanța competentă să se pronunțe asupra contestației la executare este instanța de executare potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., iar potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) din același act normativ, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speță, debitorul în sarcina căruia s-au stabilit obligații susceptibile a fi aduse la executare prin titlul executoriu este Administrația Națională "Apele Române", Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa - Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, care la data sesizării organului de executare avea sediul în Satu Mare, str. x, nr. 8/A, județul Satu Mare, aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Satu Mare.

Chiar dacă este menționată în titlul executoriu, și contestatoarea Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa, ca organ ierarhic superior Sistemului de Gospodărire a Apelor Satu Mare, aceasta nu a fost parte în acel proces, din moment ce în dispozitivul titlului executoriu nu este menționată adresa și Codul fiscal al acesteia.

Nu prezintă relevanță sub aspectul soluționării excepției, dacă debitorul din titlul executoriu are sau nu personalitate juridică, câtă vreme în cadrul contestației la executare nu se pot aduce modificări în ceea ce privește cadrul procesual din litigiul care a generat titlul executoriu. Totodată, instanța a mai reținut că existența personalității juridice nu este o condiție pentru a fi parte, în contextul în care o entitate fără personalitate juridică și constituită conform legii poate sta în judecată potrivit art. 56 din C. proc. civ.

De altfel, în conformitate cu prevederile art. 5.1.3 din Ordinul nr. 1235/2003 instituțiile fără personalitate juridică pot deschide conturi de disponibilități pentru încasarea de la instituția ierarhic superioară a unor sume de bani din care pot fi efectuate plăti în numerar.

Contrar considerentelor reținute în cuprinsul sentinței civile de declinare a competenței actele de executare silită au fost emise împotriva debitorului din titlul executoriu, Administrația Națională "Apele Române", Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa - Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, având CIF x, cu sediul în Satu Mare, str. x, nr. 8/A, județul Satu Mare, iar nu împotriva Administrației Naționale "Apele Române", Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa, cu sediul în Cluj-Napoca, județul Cluj.

Împrejurarea că somația de executare a fost comunicată la sediul Administrației Naționale "Apele Române", Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa din Cluj-Napoca, județul Cluj, nu influențează soluția, ce urmează a fi pronunțată asupra excepției invocată, fiind eventual un motiv al contestației la executare care va fi analizat de instanța de executare de la sediul debitorului care este în Satu Mare.

Chiar dacă s-a formulat contestație la executare de către Administrația Națională "Apele Române", Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa, căreia i s-a comunicat somația din data de 14.12.2017, aceasta trebuie introdusă la instanța de executare determinată conform celor arătate mai sus și care nu poate fi cea de la sediul său deoarece nu pot exista mai multe instanțe de executare.

Pe de altă parte, s-a mai reținut, din analiza prevederilor art. 131 din C. proc. civ., că aspectele referitoare la necompetența instanței nu pot fi invocate decât la primul termen de judecată și, doar în mod excepțional, dacă pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri sau probe suplimentare, acest aspect va fi pus în discuția părților, fiind acordat un singur termen în acest sens. În măsura, însă, în care la primul termen de judecată nici părțile, nici instanța, din oficiu, nu au invocat excepția de necompetență, competența instanței inițial sesizate se consolidează cu efecte retroactive.

Or, în speță, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața Judecătoriei Satu Mare, din 11 aprilie 2018, nu s-a pus în discuție o eventuală necompetență a instanței și nici nu s-a acordat termen de judecată pentru lămuriri ori probe suplimentare în vederea stabilirii competenței, ci s-a reținut cauza în pronunțare asupra excepției nulității pentru netimbrarea contestației la executare, invocată din oficiu, după care cauza a fost repusă pe rol, fixându-se termen de judecată la data de 23 mai 2018.

În aceste condiții, Judecătoria Satu Mare nu putea să invoce din oficiu și să admită excepția necompetenței teritoriale, la termenul de judecată din data de 23 mai 2018, cu nerespectarea prevederilor imperative ale art. 130 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Contestatoarea a învestit Judecătoria Satu Mare cu o cerere, prin care a arătat că s-a pornit executarea silită împotriva sa, în temeiul unui titlu executoriu constând într-o sentință pronunțată de Tribunalul Satu Mare, că sumele pretinse și calculate pe baza unei expertize extrajudiciare nu sunt datorate, întrucât sporul de fidelitate solicitat a fost inclus în salariul de bază, începând cu data de 1 decembrie 2015, și plătit intimatului, iar prin executarea silită acesta încearcă să beneficieze de două ori de același spor.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt incidente dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) din același act normativ.

Astfel, contestația la executare se introduce la instanța de executare care, în conformitate cu art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, reglementându-se astfel o competență teritorială exclusivă în soluționarea contestației la executare, astfel că, în cazul încălcării acesteia, devin aplicabile dispozițiile procedurale care reglementează necompetența de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

Totodată, dispozițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd că "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanței"

Din interpretarea textului de lege precitat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată de instanță, din oficiu, sau de parte la primul termen de judecată la care procedura de citare este legal îndeplinită, soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței, pe rolul căreia se află înregistrată, și aceasta devine competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă obiectul cererii de chemare în judecată ar atrage competența teritorială a altei instanțe.

O astfel de interpretare se impune și din perspectiva actualei reglementări, prin care legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepțiilor de necompetență, în scopul declarat de asigurare a celerității soluționării cauzelor.

În același timp, dispozițiile art. 130 și art. 131 din C. proc. civ. circumstanțiază termenul limită, până la care se poate invoca necompetența de ordine publică sau pentru verificarea, din oficiu, a competenței de către instanță, respectiv "primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", singura excepție de la regulă, pentru depășirea acestui termen, reglementată de legiuitor, este cea prevăzută la art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., "(...) în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop" .

Cum Judecătoria Satu Mare nu a invocat excepția de necompetență teritorială la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, soluționarea contestației la executare a rămas dobândită de către această instanță.

În acest sens, Înalta Curte reține că primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate la Judecătoria Satu Mare a fost cel din data de 11 aprilie 2018, termen la care instanța, invocând din oficiu, excepția nulității contestației la executare pentru netimbrare, a pus-o în discuția părților și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Repunând cauza pe rol, la termenul de judecată din data de 23 mai 2018, aceeași instanță a invocat, din oficiu, excepția necompenței teritoriale exclusive, conform art. 131 alin. (1), raportat la art. 247 alin. (1) din C. proc. civ.

Față de succesiunea cronologică a actelor de procedură îndeplinite în cauză, Înalta Curte constată că excepția necompetenței teritoriale a fost invocată după primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, cu încălcarea exigențelor dispozițiilor imperative ale art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., astfel că Judecătoria Satu Mare nu se mai putea dezînvesti cu depășirea acestui moment procesual.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa în contradictoriu cu intimatul A., având ca obiect "contestație la executare", în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN