ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 456/2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 19 ianuarie 2018 pe rolul Judecătoriei Satu Mare, Administrația Națională "Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa a contestat executarea silită pornită la cererea creditoarei A. de către Biroul Executorului Judecătoresc B., în Dosarul de executare nr. x/2017, solicitând instanței admiterea contestației la executare, anularea executării silite și a tuturor actelor de executare, precum și obligarea intimatei creditoare la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, s-a arătat că prin somația emisă de Biroul Executorului Judecătoresc B., în baza titlului executoriu, constând în sentința civilă pronunțată de Tribunalul Satu Mare, anexată somației și primită la data de 10 ianuarie 2018, i-a pus în vedere să achite creditoarei suma de 7.600,55 RON reprezentând spor de fidelitate aferent perioadei 01.12.2015 - 31.12.2017 și cheltuieli de executare silită.

Față de această împrejurare, a solicitat anularea executării silite și a tuturor actelor subsecvente, întrucât sumele pretinse nu sunt datorate, sporul de fidelitate solicitat fiind inclus în salariul de bază, începând cu 1 decembrie 2015, fiind plătit intimatei creditoare, conform Deciziei nr. 816 din 14 decembrie 2015 și a Notei x din 14 decembrie 2015, punctul 2, emise de directorul general al Agenției Naționale Apele Române, care au precedat la încheierea actului adițional la contractul individual de muncă.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 3148 din 13 septembrie 2018, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Satu Mare a constatat că efectuarea executării silite în Dosarul execuțional nr. x/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc B. a fost demarată, în temeiul titlului executoriu, reprezentat de Sentința civilă nr. 113/LMA din data de 29 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015.

În esență, a reținut că, în raport de dispozițiile legale privind organizarea și funcționarea Administrației Naționale"Apele Române", calitatea procesuală pasivă în cadrul judecății desfășurate în Dosarul nr. x/2015 aparține Administrației Bazinale de Apă Someș-Tisa, ca structură cu personalitate juridică aflată în subordinea Administrației Naționale "Apele Române". Împrejurarea că în cauză actele de procedură au fost efectuate la sediul Sistemului de Gospodărire a Apelor Satu Mare reprezintă o chestiune, care ține de administrarea acelei cauze și care este permisă de dispozițiile procedurale, câtă vreme debitoarea a achiesat la aceasta.

Cu toate acestea, îndeplinirea procedurilor de judecată prin intermediul unei structuri locale a Administrației, fără personalitate juridică și - implicit - fără patrimoniu propriu ori atribuții în materia gestionării banilor publici, nu determină dobândirea de către această entitate a calității de debitor al obligației, câtă vreme aceasta nu deține atribuții proprii, care să îi permită executarea obligațiilor născute din titlul executoriu ce face obiectul analizei, obligații care vizează - în calitate de debitoare -Administrația Bazinală "Someș-Tisa", în structura căreia Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare reprezintă o unitate fără personalitate juridică.

A apreciat că are calitatea de debitor entitatea care deține personalitate juridică și care - în puterea atribuțiilor conferite de lege - are capacitatea de a proceda la executarea hotărârii care constituie titlu executoriu, de a lua decizii și de a aloca fondurile bugetare care să asigure această executare.

Pe de altă parte, instanța a mai reținut că, raportat la împrejurarea că, fiind în procedura specială a contestației la executare, regula aplicabilă în materia competenței este o regulă derogatorie de la dreptul comun și este reglementată de dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., în conformitate cu care instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, după cum rezultă din dispozițiile legale în materia organizării și funcționării Administrației Naționale "Apele Române", dar și din cuprinsul titlului executoriu, reprezentat de Sentința civilă nr. 113/LMA/29.02.2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin pronunțarea Deciziei civile nr. 731/A/23.09.2016 a Curții de Apel Oradea, calitatea de debitor aparține Administrației Bazinale "Someș-Tisa", ca entitate cu personalitate juridică direct obligată în raporturile de muncă cu creditorul.

În acest context, instanța a reținut că însăși actele de executare efectuate în Dosarul execuțional nr. x/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc B. au fost efectuate împotriva acestui debitor căruia i-au fost comunicate actele de executare silită efectuate, fiind titularul cererii de chemare în judecată având ca obiect "contestație la executare".

S-a mai arătat că Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, nu a acționat niciodată în nume propriu, ci ca reprezentant, fără personalitate juridică, al Administrației Bazinale "Someș-Tisa", iar decizia, care a făcut obiectul analizei instanțelor care au pronunțat hotărârile ce constituie titluri executorii, a fost emisă de către Directorul General al Administrației Naționale "Apele Române" - Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, acționând ca entitate reprezentantă în teritoriu a structurii superioare Administrația Bazinală "Someș-Tisa", la rândul său reprezentantă a unității centrale.

De asemenea, încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată de către Judecătoria Satu Mare, astfel că nu poate constitui un argument pentru reținerea competenței de soluționare a contestației la executare de către această instanță de judecată, câtă vreme potrivit art. 712 alin. (3) din C. proc. civ. "după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale".

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Cluj-Napoca, prin Sentința civilă nr. 8013 din 23 noiembrie 2018, a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Satu Mare competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, având ca obiect "contestație la executare" și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut, în esență, că la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, în data de 5 aprilie 2018, Judecătoria Satu Mare s-a declarat competentă să soluționeze contestația la executare, pentru ca la al doilea termen de judecată, 17 mai 2018, să invoce, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale și să amâne cauza în vederea citării părților pentru a-și exprima poziția față de excepția invocată din oficiu.

S-a mai reținut că la al treilea termen de judecată, prin Sentința civilă nr. 3148/13.09.2018, pronunțată de către Judecătoria Satu Mare, în Dosarul nr. x/2018, s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, cu toate că Judecătoria Satu Mare nu putea să invoce din oficiu și să admită excepția necompetenței teritoriale, cu nerespectarea prevederilor imperative ale art. 130 din C. proc. civ., după ce în prealabil se declarase competentă să soluționeze cauza.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Contestatoarea a învestit Judecătoria Satu Mare cu o cerere prin care a arătat că s-a pornit executarea silită împotriva sa, în temeiul unui titlu executoriu constând într-o sentință pronunțată de Tribunalul Satu Mare, că sumele pretinse și calculate pe baza unei expertize extrajudiciare nu sunt datorate întrucât sporul de fidelitate solicitat a fost inclus în salariul de bază, începând cu data de 1 decembrie 2015, și plătit intimatei iar, prin executarea silită, intimatul încearcă să beneficieze de două ori de același spor.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt incidente dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) din același act normativ.

Astfel, contestația la executare se introduce la instanța de executare care, în conformitate cu art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, reglementându-se astfel o competență teritorială exclusivă în soluționarea contestației la executare, astfel că, în cazul încălcării acesteia, devin aplicabile dispozițiile procedurale care reglementează necompetența de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

Totodată, dispozițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd că "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanței".

Din interpretarea textului de lege precitat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată de instanță din oficiu sau de parte, la primul termen de judecată la care procedura de citare este legal îndeplinită, soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta devine competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă cauza ar atrage competența teritorială a altei instanțe.

O astfel de interpretare se impune și din perspectiva actualei reglementări prin care legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepțiilor de necompetență, în scopul declarat de asigurare a celerității soluționării cauzelor.

În același timp, dispozițiile art. 130 și art. 131 din C. proc. civ. circumstanțiază termenul limită, până la care se poate invoca necompetența de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenței de către instanță, respectiv "primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", singura excepție reglementată de legiuitor de la această regulă, pentru depășirea acestui termen, este cea prevăzută la art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., "(...) în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop" .

Cum în speță, Judecătoria Satu Mare nu a invocat excepția de necompetență teritorială la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, soluționarea contestației la executare a rămas dobândită de către această instanță.

În acest sens, Înalta Curte reține că primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate la Judecătoria Satu Mare a fost cel din data de 5 aprilie 2018, termen la care instanța, verificându-și din oficiu competența, conform art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., s-a considerat "competentă general, material și teritorial să judece pricina, având în vedere dispozițiile art. 714 coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ.", astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință de la respectivul termen.

Ulterior, cauza a fost amânată în vederea comunicării Dosarului execuțional nr. x/2017, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, de către Biroul Executorului Judecătoresc B., iar la termenul de judecată din data de 17 mai 2018 Judecătoria Satu Mare a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, acordând termen de judecată la data de 13 septembrie 2018, pentru ca părțile să-și exprime poziția procesuală cu privire la acest aspect.

Față de succesiunea cronologică a actelor de procedură îndeplinite în cauză, Înalta Curte constată că excepția necompetenței nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate (5 aprilie 2018), ci abia la termenul din 17 mai 2018, moment la care instanța nu se mai putea dezînvesti și nici nu mai putea reveni asupra încheierii de ședință din data de 5 aprilie 2018 prin care s-a constatat competentă să soluționeze cauza, încheierea având caracter interlocutoriu și dobândind autoritate de lucru judecat de la pronunțare cu privire la chestiunea tranșată, în raport de dispozițiile art. 430 din C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Someș Tisa în contradictoriu cu intimata A., având ca obiect "contestație la executare", în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN