ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 748/2019

HOTĂRÂRE

28.11.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 748/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 ianuarie 2018 pe rolul Judecătoriei Satu Mare, contestatoarea Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să dispună admiterea contestației și anularea executării silite și a tuturor actelor de executare emise de BEJ B. în dosarul execuțional nr. x/2017.

În motivare, contestatoarea a arătat că sumele pretinse nu sunt datorate, sporul de fidelitate solicitat fiind inclus în salariul de bază începând cu 01.12.2015 și plătit intimatului.

Prin Sentința civilă nr. 2357 din data de 14 iunie 2018, Judecătoria Satu Mare a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, în procedura specială a contestației la executare, regula aplicabilă în materia competenței este o regulă derogatorie de la dreptul comun și este reglementată de dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în conformitate cu care instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel cum rezultă din dispozițiile legale în materia organizării și funcționării Administrației Naționale "Apele Române", dar și din cuprinsul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 120/LMA/29.02.2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, calitatea de debitor aparține Administrației Bazinale "Someș - Tisa", ca entitate cu personalitate juridică direct obligată în raporturile de muncă cu creditorul.

S-a mai reținut că, potrivit art. 1 alin. (1) - (4) din O.U.G. nr. 107/2002 privind înființarea Administrației Naționale "Apele Române" "(1) Se înființează Administrația Națională "Apele Române" prin reorganizarea Companiei Naționale "Apele Române" - SA și prin preluarea activității de hidrologie, hidrogeologie și de gospodărire a apelor de la Compania Națională "Institutul Național de Meteorologie, Hidrologie și Gospodărire a Apelor" - SA, în scopul administrării, păstrării integrității și al protecției patrimoniului public de interes național care constituie infrastructura Sistemului național de gospodărire a apelor și pentru gospodărirea durabilă a resurselor de apă, care reprezintă monopol natural de interes strategic. (2) Administrația Națională "Apele Române", cu statut de regie autonomă de interes public național, este persoană juridică română și funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, sub autoritatea Ministerului Apelor și Protecției Mediului. (3) Administrația Națională "Apele Române" își desfășoară activitatea în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și cu regulamentul de organizare și funcționare prevăzut în anexa nr. 1. (4) Administrația Națională "Apele Române" are în structura sa direcții de ape, organizate pe bazine și grupuri de bazine hidrografice, și în subordine unități fără personalitate juridică, prevăzute în anexa nr. 2, care vor efectua operațiuni contabile până la nivelul balanței de verificare, în condițiile legislației în vigoare."

Astfel cum rezultă din reglementările privind organizarea și funcționarea acestei regii autonome, Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa reprezintă o entitate cu personalitate juridică aflată în subordinea Administrației Naționale "Apele Române" [Anexa 1, lit. A), pct. 1 din O.U.G. nr. 107/2002], organizată la nivelul districtului de bazin Someș - Tisa, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, județul Cluj, având în subordine Sistemul de gospodărire a apelor Satu Mare, care este o unitate fără personalitate juridică (Anexa 1, lit. C), pct. 1 din O.U.G. nr. 107/2002).

Instanța reține că, în raport de dispozițiile legale privind organizarea și funcționarea Administrației Naționale "Apele Române", calitatea procesuală pasivă în cadrul judecății desfășurate în Dosarul nr. x/2015 aparține Administrației Bazinale de Apă Someș - Tisa, ca structură cu personalitate juridică aflată în subordinea Administrației Naționale "Apele Române".

Conform Ordinului nr. 1235/19 septembrie 2003 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor ordonanței de urgență a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 201/2003, anexa 1 normele de aplicare a acestui ordin prevăd la art. 5.1.3. prevăd că, în cazuri justificate pe seama instituțiilor publice fără personalitate juridică, pot fi deschise la unitățile trezoreriei statului conturi de disponibilități pentru încasarea de la instituția publică ierarhic superioară a unor sume din care vor fi efectuate plăți în numerar numai pentru cheltuieli care au fost angajate, ordonanțate și lichidate de ordonatorul de credite, în condițiile legii, de natura drepturilor salariale, burse, ajutoare alte drepturi sociale și cheltuieli urgente care nu pot fi efectuate prin virament. La virarea sumelor în conturile instituțiilor publice fără personalitate juridică persoanele abilitate să efectueze plăți din bugetele instituțiilor publice ierarhic superioare se vor asigura că au fost parcurse fazele de angajare, lichidare și ordonanțare a cheltuielilor.

Raportat la aceste argumente, Judecătoria Satu Mare a reținut că excepția necompetenței teritoriale exclusive este întemeiată și a fost invocată cu respectarea dispozițiilor art. 130 raportat la art. 131 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care a admis excepția necompetentei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, în raport de sediul debitoarei care are personalitate juridică și ca ordonator principal de credit, potrivit ordinului 1235/2003.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca a pronunțat Sentința civilă nr. 7572 din data de 20 noiembrie 2018, prin care a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Satu Mare, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția necompetenței trebuia invocată la primul termen de judecată în fața Judecătoriei Satu Mare, iar odată depășit momentul procedural al primului termen de judecată, instanța inițial învestită cu încălcarea regulilor de competență materială sau teritorială de ordine publică devine singura instanța competentă să soluționeze cauza.

De asemenea, instanța a reținut că la primul termen de judecată Judecătoria Satu Mare, nu doar că nu a pus în discuție o eventuală necompetență a sa, dar în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., și-a verificat competența și a constatat că este competentă general, material și teritorial . La al doilea termen de judecată din data de 03 mai 2018, instanța a reținut cauza în pronunțare, a dispus amânarea pronunțării la data de 10 mai 2018 când a repus cauza pe rol pentru discutarea excepției de necompetență teritorială invocată din oficiu. Din moment ce la primul termen de judecată instanța și-a verificat competența, cunoscut fiind și caracterul interlocutoriu al acestei încheieri este evident că, la acel moment, instanța nu a considerat că ar mai fi necesare lămuririle suplimentare la care fac referire prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 ianuarie 2018 pe rolul Judecătoriei Satu Mare, contestatoarea Administrația Națională "Apele Române"- Administrația Bazinală de Apa Someș - Tisa, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să dispună admiterea contestației, anularea executării silite și a tuturor actelor de executare emise de BEJ B. în dosarul execuțional nr. x/2017.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare.

Conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile anterior menționate coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevede, în noua redactare, că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În cazul încălcării necompetenței teritoriale exclusive sunt aplicabile dispozițiile procedurale care reglementează necompetența de ordine publică, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

Totodată, art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevede că necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Din interpretarea textului de lege sus menționat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată de instanță din oficiu sau de parte la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, fără posibilitatea de a se dezînvesti, chiar dacă s-ar atrage competența teritorială a altei instanțe. O astfel de interpretare se impune și în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepțiilor de necompetență în scopul declarat de asigurare a celerității soluționării cauzelor.

În același timp, se reține că textul art. 130 și art. 131 C. proc. civ. se referă, ca termen limită pentru invocarea necompetenței de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenței de către instanță, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, cu excepția prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ. instituie excepția de la regula verificării din oficiu a competenței și soluționării excepției de necompetență la termenul arătat la alin. (1), respectiv atunci când sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare pentru stabilirea competenței, sens în care se acordă un singur termen.

În speță, Judecătoria Satu Mare, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, din data de 22 martie 2018, și-a verificat din oficiu competența și a constatat că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de la termenul respectiv.

La termenul din data de 3 mai 2018, instanța a reținut cauza în pronunțare și apoi a amânat pronunțarea la data de 10 mai 2018.

La data de 10 mai 2018, Judecătoria Satu Mare a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale, a repus cauza pe rol și a acordat termen la 14 iunie 2018 pentru a solicita părților un punct de vedere cu privire la acest aspect.

Față de succesiunea actelor de procedură astfel efectuate, Înalta Curte constată că excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată la primul termen de judecată cu părțile legal citate, ci abia la data de 10 mai 2018, moment la care instanța nu se mai putea dezînvesti și nu mai putea reveni asupra încheierii din data de 22 martie 2018 prin care s-a constatat competentă să soluționeze cauza, dat fiind caracterul interlocutoriu al încheierii pronunțate.

Prin urmare, Judecătoria Satu Mare a rămas învestită și competentă să soluționeze cauza.

De altfel, din verificările actelor dosarului, se constată că prin încheierea nr. 3688 pronunțată la data de 28 noiembrie 2017 în Dosarul nr. x/2017, Judecătoria Satu Mare a admis cererea formulată de BEJ B. și a încuviințat executarea silită pornită împotriva debitoarei Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa - Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, cu sediul în municipiul Satu Mare, str. x, fiind astfel stabilită instanța de executare, ce nu poate fi schimbată în cadrul contestației la executare.

În raport de considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.