ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4222/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa, prin cererea înregistrată la data de 3 ianuarie 2018 pe rolul Judecătoriei Satu Mare, a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite la cererea creditorului A. de către Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. x/2017.

Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Satu Mare, prin Sentința nr. 2342 din 14 iunie 2018, a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale. A admis excepția și a declinat competența de soluționare a contestației pentru anularea formelor de executare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

S-a reținut, în esență, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și ale O.U.G. nr. 107/2002, că are calitatea de debitor entitatea cu personalitate juridică, respectiv Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa, al cărei sediu este în Cluj și nu Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, prin care au fost efectuate actele de procedură.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, prin Sentința nr. 6720 din 18 octombrie 2018, la rândul său, a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale și a admis-o.

A declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și, în consecință, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța în drept să hotărască asupra conflictului.

S-a reținut, în esență, că excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Satu Mare a fost invocată la cel de-al doilea termen de judecată, cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 130 C. proc. civ.

Analizând conflictul de competență, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 133 pct. 2 din cod, Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul dedus judecății are ca obiect contestația la executare formulată de Administrația Națională "Apele Române", Administrația Bazinală de Apă Someș -Tisa împotriva executării silite pornită la cererea creditorului A. de către Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. x/2017.

Executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc B. a fost demarată, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 273/LMA/21.04.2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, prin care Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Someș Tisa - Sistemul de gospodărire a Apelor Satu Mare a anulat măsura modificării unilaterale a contractului individual de muncă privind suspendarea acordării sporului de fidelitate în procent de 15% din salariul de bază și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului sporul de fidelitate în procent de 15% din salariul de bază începând cu 1.08.2015 până la zi, sume actualizate la data plății efective, precum și cheltuieli de judecată.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată dedusă judecății, se reține că, în materia executării silite, sunt relevante pentru stabilirea competenței dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Referirea normei legale la domiciliul ori, după caz, sediul debitorului implică raportarea la persoana fizică sau juridică, ce are această calitate în proces, în faza execuțională.

În cauza pendinte, se constată că instanțele între care s-a ivit conflictul negativ de competență interpretează diferit, nu norma de competență cuprinsă la art. 651 din C. proc. civ., ci calitatea de debitor, în funcție de care respectiva entitate are sau nu personalitate juridică.

Este de reținut, însă, că excepția necompetenței teritoriale nu poate fi invocată în orice stare a pricinii.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., privitor la invocarea excepției, "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Referitor la verificarea competenței, alin. (1) al art. 131 C. proc. civ. stipulează în sensul că "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

Înalta Curte constată că, în speță, prima instanță învestită - Judecătoria Satu Mare, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, în baza dispozițiilor art. 131 C. proc. civ. a procedat la verificarea competenței sale și a constatat că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, aspect reținut în încheierea de ședință de la termenul din 22 martie 2018 - dosar Judecătoria Satu Mare.

Cum dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc în mod expres că încheierea prin care instanța de judecată consemnează rezultatul verificării și stabilirii propriei competențe are caracter interlocutoriu, rezultă că asupra celor reținute prin încheierea de ședință din 22 martie 2018 Judecătoria Satu Mare nu mai putea reveni.

Caracterul interlocutoriu este definit de dispozițiile art. 235 C. proc. civ., potrivit cărora "Instanța nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase", și semnifică faptul că ceea ce s-a statuat printr-o asemenea încheiere nu mai poate fi schimbat.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Someș Tisa, în contradictoriu cu intimatul A., având ca obiect "contestație la executare", în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 decembrie 2018.

GGC - GV