ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4225/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa, prin cererea înregistrată la data de 3 ianuarie 2018 pe rolul Judecătoriei Satu Mare, a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornită la cererea creditorului A. de către Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. x/2017.

Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Satu Mare prin Sentința nr. 2301 din 13 iunie 2018 a invocat, din oficiu, excepția de necompetenței sale teritoriale, pe care a admis-o și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

S-a reținut, în esență, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și ale O.U.G. nr. 107/2002, că are calitatea de debitor entitatea cu personalitate juridică, respectiv Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa, al cărei sediu este în Cluj și nu Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, la sediul căruia au fost efectuate actele de procedură, chestiune care ține de modul de administrare al cauzei.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, prin Sentința nr. 6337 din 09 octombrie 2018, a admis, la rândul său, excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Satu Mare, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în consecință, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța în drept să hotărască asupra conflictului.

S-a reținut, în esență, că excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Satu Mare a fost invocată la cel de-al doilea termen de judecată, cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 130 C. proc. civ.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 133 pct. 2 din cod, Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul dedus judecății are ca obiect contestația la executare formulată de Administrația Națională "Apele Române", Administrația Bazinală de Apă Someș -Tisa împotriva executării silite pornită la cererea creditorului A. de către Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. x/2017.

Executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc B. a fost demarată, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 46/LMA/17.02.2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, prin care Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Someș Tisa - Sistemul de gospodărire a Apelor Satu Mare a anulat măsura modificării unilaterale a contractului individual de muncă privind suspendarea acordării sporului de fidelitate în procent de 15% din salariul de bază și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului sporul de fidelitate în procent de 15% din salariul de bază începând cu 1.08.2015 până la zi, sume actualizate la data plății efective, precum și cheltuieli de judecată.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată dedusă judecății, se reține că, în materia executării silite, sunt relevante pentru stabilirea competenței dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, ia data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Referirea normei legale la domiciliul ori, după caz, sediul debitorului implică raportarea la persoana fizică sau juridică, ce are această calitate în proces, în faza execuțională.

În cauza pendinte, se constată că instanțele între care s-a ivit conflictul negativ de competență interpretează diferit, nu norma de competență cuprinsă la art. 651 din C. proc. civ., ci calitatea de debitor, în funcție de care respectiva entitate are sau nu personalitate juridică.

Potrivit art. 6

1

din Legea nr. 107/1996, Legea apelor: (1) În coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor se înființează Administrația Națională "Apele Române", instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii, așa cum sunt definite în art. 80, prin reorganizarea Administrației Naționale "Apele Române" care funcționa cu statut de regie autonomă, iar potrivit alin. (2), Administrația Națională "Apele Române" are în subordine administrații bazinale de apă, organizate la nivelul districtelor de bazin hidrografic ca instituții publice cu personalitate juridică.

De altfel, prin precizările scrise depuse la 21 mai 2018, Administrația Națională "Apele Române", Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 107/2002, Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare este o unitate fără personalitate juridică, aflată în subordinea Administrației Bazinale de Apă Someș - Tisa.

Prin aceleași precizări, Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa a mai arătat că este ordonator de credite, iar Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare nu are fonduri repartizate de la bugetul de stat, implicit, neavând atribuții pe linia execuției bugetare.

În cauză, contestația la executare a fost promovată de Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală Someș - Tisa, iar calitatea de debitor este deținută de unitatea cu personalitate juridică, respectiv Administrația Bazinală Someș - Tisa.

Împrejurarea că, în Sentința civilă nr. 46/LMA/17.02.2016, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 597 din 30 iunie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, care constituie titlul executoriu, este menționat Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, unitate fără personalitate juridică, alături de Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală Someș - Tisa, care, conform normelor anterior arătate, are personalitate juridică, nu este de natură să atragă consecințe în ceea ce privește competența teritorială, reprezentând o chestiune care ține de administrarea cauzei.

Ca atare, o structură fără personalitate juridică, fără fonduri proprii și fără atribuții pe linia execuției bugetare, nu poate dobândi calitatea de debitor, câtă vreme nu deține atribuții, care să îi permită executarea obligațiilor născute din titlul executoriu, ce face obiectul contestației la executare.

Cum, sediul Administrației Bazinale de Apă Someș - Tisa, entitatea cu personalitate juridică, se află în municipiul Cluj-Napoca, instanța competentă teritorial a soluționa pricina este cea de la sediul societății debitoare, potrivit art. 651 din C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Someș Tisa, în contradictoriu cu intimatul A., având ca obiect "contestație la executare", în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 decembrie 2018.

GGC - GV