ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3526/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Analizând recursul în condițiile art. 496 C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Decizia nr. 2844/12 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins solicitarea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 106 alin. (2) C. proc. civ. și ale art. 521 alin. (3) și (4) raportat la art. 518 și art. 27 C. proc. civ.

S-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 93A din 1 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva deciziei, reclamanta A. a declarat, în termen legal, recurs, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate.

Principala critică dezvoltată în motivele de recurs, vizează faptul că cererea de sesizare a Curții Constituționale îndeplinește condițiile de admisibilitate impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, dispozițiile a căror neconstituționalitate a fost invocată au legătură directă cu soluționarea cauzei deduse judecății, în sensul că privează partea de o cale de atac la care ar fi avut dreptul dacă stabilea valoarea obiectului litigiului mai mare de 1.000.000 RON, încă de la sesizarea instanței de fond sau cel mai târziu la primul termen de judecată.

Interpretarea dată de către instanță sintagmei "să aibă legătură cu soluționarea cauzei" este una restrictivă, fiind contrară, în esență, principiului accesului liber, dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, unicității, imparțialității și egalității, principiului separației puterilor în stat.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte urmează să îl respingă pentru următoarele considerente:

În motivarea hotărârii recurate, instanța a reținut că modificarea câtimii pretențiilor s-a efectuat în fața primei instanțe și nu în calea de atac a recursului, cum susține recurenta și deci, lipsește legătura de cauzalitate impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar dispozițiile art. 106 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză și nu influențează soluționarea acesteia.

Se constată că stabilirea valorii obiectului judecății s-a făcut în fața primei instanțe prin raportare la prevederile art. 100 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care valoarea daunelor materiale și valoarea daunelor morale nu se cumulează, pentru a determina un alt regim juridic al competenței sau al căilor de atac, textul de lege nefiind incident în cauză.

Totodată, instanța a reținut, în mod legal, că solicitarea petentei de sesizare a Curții Constituționale cu referire la interpretarea dată unei dispoziții legale printr-o decizie pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 52/2018, nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât controlul de constituționalitate poate viza numai o lege sau ordonanță.

Se constată că situația invocată, privitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., nu se raportează la un text din Constituția României, ci la un paragraf din Decizia Curții Constituționale nr. 363/2017, cererea de sesizare a Curții Constituționale fiind astfel inadmisibilă.

Mai mult, în susținerea recursului, nu s-au formulat critici de nelegalitate a acestor statuări ale instanței în ce privește condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale din perspectiva dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, legătura cu soluționarea cauzei nefiind suficientă pentru admisibilitatea unei cereri de sesizare a Curții Constituționale, cererea de sesizare fiind condiționată și de raportarea la un text din Constituție și nu la un paragraf dintr-o decizie a Curții Constituționale.

Critica principală a recurentei, în sensul că textele de lege invocate ca fiind neconstituționale, au legătură cu soluționarea cauzei, nu se referă la argumentele reținute de instanță în pronunțarea acestei soluții.

Prin soluția pronunțată nu s-a adus atingere principiilor de drept invocate de către recurentă, condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale fiind prioritare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 2844 din 12 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN