ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1138/A din data de 07 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca nefondată, contestația în anulare, formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 467 din data de 03.05.2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2014.

A fost obligat contestatorul la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al apărătorului din oficiu în cuantum de 130 RON s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că prin decizia penală nr. 467/A din data de 3 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, împotriva sentinței penale nr. 315 din 19 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2014, intimați-inculpați fiind A., B. și C.

S-a desființat în parte sentința și, rejudecând, s-a înlăturat soluția de achitare a inculpatului A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., iar în baza art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 5 ani, cu executare în condițiile art. 60 C. pen. și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 112 alin. (1) lit. d), raportat la art. 289 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a imobilului teren curți construcții în suprafață de 1569,81 mp, situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, strada x nr. 69, județul Vâlcea și construcțiile aflate pe acesta respectiv: clădire D+P+E cu suprafața construibilă desfășurată de 596,68 mp, clădire P+E cu suprafața construibilă desfășurată de 246,48 mp, clădire cu suprafața construibilă desfășurată de 63,02 mp, clădire cu suprafața construibilă desfășurată de 44,46 mp.

S-a menținut sechestrul asigurător dispus asupra imobilului clădire P+E cu suprafața construibilă desfășurată de 246,48 mp prin ordonanța nr. 60/P/2013 din 19.11.2013 emisă de DNA - Serviciul Teritorial Pitești.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 7.000 RON, cheltuieli judiciare către stat (cheltuieli urmărire penală și fond), restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu în apel pentru inculpat, în sumă de 65 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare condamnatul A.

Examinând decizia supusă contestației în anulare, din punct de vedere al motivelor invocate, Curtea de apel a constatat că prin hotărârea atacată s-a soluționat corect cauza penală în care a fost implicat petiționarul și care a format obiectul dosarului nr. x/2014 al Curții de Apel Pitești. Curtea de apel a constatat că aspectele invocate de contestator au fost analizate și cu prilejul soluționării cauzei de instanța de apel și s-a constatat că sunt respectate drepturile subiective și interesele legitime ale contestatorului, inclusiv dreptul constituțional la apărare. De altfel, s-a reținut că petiționarul a beneficiat de asistență și reprezentare la toate termenele de judecată din partea unui avocat.

În consecință, Curtea de apel a constatat că nu există niciunul dintre cazurile de admisibilitate a contestației în anulare prevăzute de art. 426 C. proc. pen.. și a respins, ca nefondată, calea extraordinară de atac.

Împotriva acestei decizii penale a declarat apel condamnatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 21 februarie 2019, acordându-se termen, aleatoriu, la data de 26 martie 2019.

Contestatorul condamnat A. a fost reprezentat de apărător din oficiu, întrucât a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 364 alin. (4) C. proc. pen.

În dezbateri, a fost ridicată de către reprezentantul Ministerului Public excepția inadmisibilității căii de atac.

Examinând cauza de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că apelul formulat de condamnatul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În speța dedusă judecății, se constată că prin decizia penală nr. 467/A din data de 03 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești a fost soluționat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești privind pe intimatul A. ș.a.

Împotriva acestei decizii, pronunțată în apel, condamnatul a formulat contestație în anulare, respinsă, ca inadmisibilă pentru că nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de admisibilitate a contestației în anulare prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

Conform art. 408 alin. (1) C. proc. pen.. sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen.. sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziții reglementând procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile și anume, admiterea în principiu, prevăzută de art. 431 C. proc. pen.

În această cauză, prin decizia apelată, Curtea de apel a examinat admisibilitatea în principiu a contestații în anulare promovate împotriva deciziei de condamnare, iar în dispozitivul acestei hotărâri s-a menționat faptul că aceasta este definitivă.

Astfel, cum s-a statuat prin Decizia nr. 5/2015 publicată în Monitorul oficial din 10 aprilie 2015 Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului. Așadar, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.

Prin urmare, se constată că apelantul contestator condamnat A. a formulat cerere de apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea căii ordinare de atac a apelului, în privința deciziei penale atacate de contestator (nr. 1138/A din data de 07 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie), definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Având în vedere dispozițiile art. 129 din Constituție care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii, precum și dispozițiile art. 21 din legea fundamentală privind liberul acces la justiție, se constată că în C. proc. pen.. sunt reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Apelul declarat de condamnat nu poate fi admisibil nici prin prisma aplicării directe a dreptului la două grade de jurisdicție în materie penală, stabilit de art. 2 din Protocolul nr. 7 al CEDO. În speță, se constată că apelul declarat de A. împotriva deciziei penale mai sus menționate nu are suport nici în legislația internă și nici în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Legiuitorul român, în virtutea puterii sale de apreciere, a acordat deplină jurisdicție în judecarea unei persoane trimise în judecată, atât primei instanțe cât și instanței de apel, în virtutea efectului devolutiv al căii de atac, însă a limitat posibilitățile în anumite cazuri, cum este cel prevăzut de art. 432 alin. (4) C. proc. pen., fără ca aceasta să constituie o încălcare a prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la CEDO. De asemenea, statele au o putere discreționară pentru a decide modalitățile de exercitare a acestui drept (cauza Nielsen c. Danemarca).

Așadar, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. (1) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1138/A din data de 07 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 100 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1138/A din data de 07 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 100 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2019.