ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Asupra recursului în casație de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 71 din 2 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/2018, s-au hotărât următoarele:
În temeiul art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, în formă continuată.
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 60 C. pen., s-a dispus ca pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare să se execute în regim de detenție.
În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) și art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, în formă continuată, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, în formă continuată.
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, în formă continuată.
S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu prevăzut de lege, de o treime din cealaltă pedeapsă (respectiv 8 luni), dispunându-se ca inculpatul B. să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare.
În temeiul art. 60 C. pen., s-a dispus ca pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare să se execute în regim de detenție.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen., s-a dedus, din pedepsele aplicate fiecărui inculpat, perioada reținerii, a arestului preventiv și a arestului la domiciliu, începând cu data de 05.10.2016 și până la 03.04.2017, inclusiv.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-au ridicat măsurile asiguratorii instituite prin:
- ordonanța din 09.11.2016, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, asupra autoturismului x, an fabricație 2016, având seria șasiu x și numărul de înmatriculare x, înmatriculat pe numele martorei C.;
- ordonanța din 11.10.2016, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, asupra pensiunii situate în Câmpulung, jud. Argeș, înregistrată în evidențele fiscale pe numele martorei C. și al persoanei interesate D. (teren intravilan în suprafață de 2.841 mp în acte (2.868 mp măsurat în teren), înscris în CF x (x nr. vechi) UAT Câmpulung sub nr. cadastral x, plus construcții înscrise în CF x (x nr. vechi) UAT Câmpulung sub nr. cadastral x, imobile situate în Câmpulung, jud. Argeș).
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a menținut măsura asiguratorie instituită prin ordonanța din data de 09.11.2016, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, asupra autoturismului marca x, an fabricație 2011, culoare gri, având seria de șasiu x și numărul de înmatriculare x, înmatriculat pe numele lui E.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a menținut măsura asiguratorie instituită prin ordonanța din data de 22.02.2017, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, asupra terenului intravilan categorie pășune în suprafață de 1.520 mp, situat în mun. Câmpulung, str. x, tarlaua x, înscris în CF x UAT Câmpulung, sub nr. cadastral x, pe numele inculpatului A.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 5.000 euro, consemnată la dispoziția organelor judiciare pe numele inculpatului menționat, conform recipisei seria x nr. x, din data de 06.10.2016; s-a confiscat de la inculpatul A. echivalentul în RON al sumei de 200 euro.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) și alin. (5) C. pen. și art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, s-au confiscat de la inculpatul B. următoarele:
- autoturism marca x, fabricație 2011, culoare gri, având seria șasiu x și numărul de înmatriculare x, înmatriculat pe numele lui E.;
- suma de 1.000 euro, aparținând inculpatului B., consemnată la dispoziția organelor judiciare pe numele inculpatului, conform recipisei seria x nr. x, din data de 16.11.2016;
- suma de bani reprezentând diferența dintre valoarea bunurilor anterior menționate și dintre echivalentul în RON al sumei de 17.550 euro; echivalentul în RON al sumei de 8.598 CHF și sumei de 50.905 RON.
În temeiul art. 37 din Legea nr. 656/2002, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, s-a dispus ca aceasta să fie comunicată Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
În temeiul art. 274 alin. (1) și (4) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 3.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală, iar inculpatul B. a fost obligat la plata sumei de 5.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 3.500 RON reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, avocat F., în cuantum de 868 RON, conform împuternicirii avocațiale nr. x/12.12.2019, s-a dispus a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, inculpații A. și B. și persoana interesată C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 255/A din 10 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș împotriva Sentinței penale nr. 71 din data de 2 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/2018.
A fost desființată, în parte, sentința atacată, iar pe fond, s-au decis următoarele:
A fost înlăturată soluția de achitare dispusă față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002.
În baza art. 49 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 129/2019 (fostul art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002), cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, în formă continuată.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1 an închisoare, în total 5 ani închisoare, cu executare în condițiile art. 60 C. pen.
În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.
În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, s-a dispus confiscarea specială, de la inculpatul A., și a următoarelor bunuri și sume de bani:
- autoturism marca x, fabricație 2016, având seria șasiu x și numărul de înmatriculare x, înmatriculat pe numele C.;
- teren intravilan în suprafață de 2841 mp în acte (2868 mp măsurat în teren), înscris în CF x (x nr. vechi) UAT Câmpulung sub nr. cadastral x, plus construcții înscrise în CF x (x nr. vechi) UAT Câmpulung sub nr. cadastral x, imobile situate în Câmpulung, jud. Argeș;
- teren intravilan în suprafață de 1520 mp, înscris în CF x UAT Câmpulung, sub nr. cadastral x, situat în mun. Câmpulung, str. x, tarlaua x.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., au fost menținute măsurile asigurătorii instituite prin: ordonanța din data de 09.11.2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, ordonanța din data de 11.10.2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung și ordonanța din data de 22 februarie 2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului A.
A fost respinsă cererea formulată de petenta C., domiciliată în Câmpulung, jud. Argeș, având ca obiect ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra autoturismului x, fabricație 2016, având seria șasiu x și numărul de înmatriculare x și asupra terenului și construcțiilor situate în Câmpulung, jud. Argeș și restituirea unor bunuri și înscrisuri.
S-a constatat că temeiul condamnării inculpatului B. cu privire la infracțiunea de spălare a banilor, din art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., este cel prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 129/2019 (fostul art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002), cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.
S-a constatat că temeiul confiscării aplicate inculpatului B., din art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. și alin. (5) C. pen., cu referire la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, este cel prevăzut de art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. și alin. (5) C. pen., cu referire la art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/2019.
În baza art. 52 din Legea nr. 129/2019, la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, s-a dispus ca aceasta să fie comunicată Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Au fost menținute, în rest, dispozițiile sentinței atacate.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și B. și de persoana interesată C. împotriva aceleiași sentințe.
A fost obligat fiecare dintre inculpați la plata a câte 400 RON, cheltuieli judiciare către stat.
S-a stabilit ca onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 217 RON, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.
Împotriva hotărârii instanței de apel, cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 435 C. proc. pen., au declarat recurs în casație inculpații A. (la data de 4 aprilie 2022) și B. (la data de 14 aprilie 2022), precum și persoanele interesate C., G. și D. (la data de 12 aprilie 2022).
În cuprinsul căii de atac formulată de inculpatul B., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul a susținut că se impune achitarea sa, în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., faptele ce i-au fost reținute în sarcină nefiind săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege, urmând totodată a se observa că acestea nu întregesc conținutul constitutiv prevăzut de legiuitor.
A arătat că infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen., poate fi săvârșită în trei modalități faptice, respectiv determinarea, înlesnirea ori obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției.
Or, în ceea ce îl privește, acuzarea a reținut că ar fi săvârșit infracțiunea anterior precizată sub forma obținerii de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către numitele H., I. și J., în privința celei din urmă reținându-se inclusiv determinarea, ca și variantă faptică de săvârșire a infracțiunii.
Astfel, s-a solicitat a se avea în vedere diferența obiectivă dintre ceea ce este în mod comun cunoscut și acceptat în legătură cu "proxenetul clasic", personaj cu o largă paletă de însușiri specifice (antecedență infracțională, destine frânte și activitate specifică) și "proxenetul de tip nou", creație a parchetelor, sub numele, fără corespondent în legislația internă și internațională, cunoscut drept "lover-boy".
Recurentul inculpat B. a mai arătat că, în speță, avem de-a face cu persoane majore, ce au decis, de bunăvoie și cu mult timp înainte de a-l cunoaște, să practice cea mai veche dintre meserii, în state cu tradiție în domeniu, perfect încadrate în sistemele sociale ale respectivelor state, plătitoare de impozite și taxe și chiar cu șansa de a se pensiona în urma activităților prestate.
Sub același aspect, a subliniat că, împrejurarea potrivit căreia respectivele persoane de sex feminin și-au dorit relații de familie sau similare acestora, relații în cadrul cărora au decis să-și gratuleze ori să susțină, inclusiv financiar, partenerii, nu poate conduce, de plano, la incriminarea respectivilor parteneri, pentru săvârșirea unor infracțiuni lipsite de latură subiectivă.
În privința infracțiunii de spălarea banilor, a susținut că, potrivit logicii avute în vedere de către acuzare, ori de câte ori am avea de-a face cu cheltuirea oricărei sume de bani ce se presupune că ar proveni din săvârșirea de infracțiuni, am discuta nu doar despre infracțiunea sursă, ci și despre aceea de spălarea banilor.
Recurentul a învederat că, în realitate, spălarea banilor presupune intenția, calificată prin scop și dovedită ca atare, a făptuitorului care, cunoscând sursa nelegitimă și ilicită a fondurilor, le introduce în circuitul civil, însă nu în chip static, printr-o investiție fixă, ci prin "spălarea urmei sursei", de o manieră dinamică, parte a unei întreprinderi comerciale, ce justifică și maschează adevărata sursă a respectivelor fonduri.
Or, în cazul de față, a fost considerat drept spălare a banilor demersul, absolut firesc și fără vreo legătură cu faptele imputate recurentului inculpat B., al tatălui său, de a achiziționa un autoturism ce a fost confiscat, reținându-se că acesta nu a putut demonstra sursa fondurilor, deși s-a făcut o adevărată probatio diabolica, prin dovezi exhaustive ale provenienței fondurilor respective.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac promovate, casarea deciziei penale atacate, precum și desființarea sentinței instanței de fond, cu consecința pronunțării unei soluții de achitare a recurentului inculpat.
Prin încheierea pronunțată la data de 20 octombrie 2022 în Dosarul nr. x/2018, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 255/A din 10 martie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent.
Totodată, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul încheierii anterior menționate, constatând că, cererile de recurs în casație formulate de inculpatul A. și persoanele interesate C., G. și D. împotriva aceleiași decizii penale, nu îndeplinesc cumulativ condițiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., le-a respins, ca inadmisibile.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul B. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Recurentul și-a întemeiat cererea pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., arătând că, în mod greșit, a fost condamnat de către instanțele inferioare, întrucât, raportat la materialul probator, lipsește tipicitatea obiectivă și subiectivă pentru comiterea infracțiunilor de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen. și spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, ambele cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
Înalta Curte reține că, în esență, cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.
Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.
Pe de altă parte, trebuie menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.
Astfel, în cauză, în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită în mod definitiv de către instanța de apel, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen. și spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, constând în aceea că, inculpatul B., în perioada 21.02.2014 - 20.09.2016, a determinat-o pe martora J. să practice prostituția și a obținut foloase patrimoniale, în cuantum de 17.550 euro, 8.598 CHF și 50.905 RON de pe urma practicării prostituției de către martorele J. și I., pe teritoriul Elveției, Italiei și Germaniei, iar, la data de 26.08.2014, a achiziționat pe numele tatălui său, persoana interesată E., căsătorit cu persoana interesată K., auto marca x, an fabricație 2011, culoare gri, seria șasiu x, numărul de înmatriculare x, cu suma de 12.200 RON obținuți de pe urma practicării prostituției de către martora I. și a cărei proveniență era cunoscută de inculpat.
Se observă, așadar, că, deși a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., care vizează condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, din lecturarea cererii de recurs în casație rezultă că, în realitate, recurentul este nemulțumit de modul în care instanțele de fond și de apel au interpretat probatoriul administrat în cauză, situație care nu se încadrează în cazul indicat.
Astfel, prin motivele de recurs în casație nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel, argumentele recurentului inculpat referitoare la faptul că martorele și-au dorit relații de familie sau similare acestora, relații în cadrul cărora au decis să-și gratuleze ori să susțină, inclusiv, partenerii ori că demersul tatălui inculpatului de a achiziționa un autoturism nu are nicio legătură cu faptele imputate acestuia din urmă, constituind veritabile critici în cadrul soluționării cauzei în fond și în căile de atac devolutive integral, care nu pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Totodată, contrar susținerilor apărării privind lipsa de tipicitate a infracțiunii de proxenetism atunci când fapta este săvârșită de o persoană ce are calitatea de concubină/soție a inculpatului, Înalta Curte arată că, potrivit dispozițiilor art. 213 alin. (1) din C. pen., constituie infracțiunea de proxenetism înlesnirea ori obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe persoane, indiferent de calitatea persoanei majore care practică prostituția.
Legiuitorul nu a prevăzut nicio cauză de nepedepsire atunci când infracțiunea este săvârșită de soț/concubin și, de asemenea, nu a circumstanțiat tipicitatea faptei în raport de calitatea persoanei majore care practică prostituția.
Or, acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuia să distingă (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).
În ceea ce privește lipsa tipicității infracțiunii de proxenetism, având în vedere că activitatea de prostituție s-a desfășurat pe teritoriul altui stat în care această activitate este autorizată potrivit legii, invocată de apărare, Înalta Curte arată că infracțiunea de proxenetism subzistă în cazul desfășurării activității de prostituție pe teritoriul altui stat în care această activitate este autorizată, întrucât practicarea prostituției constituie numai o stare de fapt la care se face referire în cuprinsul textului incriminator, iar nu o condiție de legalitate preexistentă acțiunilor de determinare și înlesnire a practicării prostituției ori acțiunii de a trage foloase de pe urma practicării prostituției.
În consecință, chiar și atunci când activitatea de prostituție se desfășoară pe teritoriul altui stat în care această activitate este autorizată potrivit legii, nu lipsește tipicitatea, ca trăsătură esențială a infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 213 C. pen.
Cu privire la criticile formulate de către inculpat potrivit cărora, în cauză nu ar fi întrunite condițiile de tipicitate subiectivă, respectiv lipsa intenției la săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa, Înalta Curte apreciază că susținerile nu pot fi verificate pe calea recursului în casație, întrucât dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. prevăd această ipoteză ca o teză distinctă de cea în care soluția de achitare se dispune pe motiv că "fapta nu este prevăzută de legea penală", cazul de casare analizat preluând doar prima teză a art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Ca atare, din perspectiva dispozițiilor procesual penale, noțiunea de faptă care nu este prevăzută de legea penală include situațiile în care fapta atrage o altă formă de răspundere și pe cele în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, cu excepția laturii subiective, aceasta din urmă circumscriindu-se ipotezei prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.
De altfel, se observă că argumentele apărării invocate în susținerea tezei că, în speță, forma de vinovăție cerută de lege nu este realizată, cu referire la inexistența intenției directe a recurentului în săvârșirea infracțiunilor, vizează chestiuni de fapt și tind la o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă pe baza cărora instanța de apel a concluzionat că atitudinea psihică a inculpatului a fost una specifică intenției directe, însă, așa cum s-a arătat anterior, o atare analiză excede limitelor cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
În aceste condiții, Înalta Curte, raportându-se la situația de fapt stabilită cu caracter definitiv de instanța de apel, constată că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, respectiv ale infracțiunilor de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen. și spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, ambele cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
Pentru considerentele dezvoltate anterior, având în vedere că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. întrucât faptele pentru care a fost condamnat inculpatul B. sunt prevăzute de lega penală, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul în casație declarat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 255/A din 10 martie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 și, având în vedere că recurentul se află în culpă procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în sumă de 680 RON, va rămâne în sarcina statului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 255/A din 10 martie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.
Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2022.