ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.01.2018

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 253/2018

HOTĂRÂRE
30.01.2018
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 253/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 271/19 mai 2010 pronunțată în dosarul nr. x/2009, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile; a respins cererea reclamantului de repunere în termenul de introducere a acțiunii; a admis excepția tardivității formulării acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, ca fiind tardiv introdusă.

Această sentință a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 1397/09.03.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a respingerii recursului declarat de reclamant.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/05.05.2017, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 271/29.05.2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 194 pronunțată în data de 22 iunie 2017, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire a sentinței civile nr. 271/19.07.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2009, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării Naționale.

Prin Decizia nr. 3531 din 13 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 194 din 22 iunie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 3531 din 13 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat contesatație în anulare contestatorul A., solicitând anularea acesteia și rejudecând cauza pe fond să se respingă excepția tardivității și să se admită acțiunea.

În cuprinsul motivelor a arătat că:

- i s-a încălcat dreptul la apărare, prevăzut de Constituția României și art. 6 din CEDO, întrucât a primit citația împreună cu întâmpinarea la data de 16 noiembrie 2017 după pronunțarea deciziei;

- instanța de recurs a omis să se pronunțat asupra cererii de îndreptare eroare materială formulată la sentința nr. 194 din 22 iunie 2017;

- nu a putut motiva corect recursul fără să se fi îndreptat eroarea materială. Soluționarea cererii de îndreptare ar fi putut conduce la o altă susținere în cadrul motivelor.

In drept, a întemeiat cererea pe disp. art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 și art. 318 (1) C. proc. civ. (1865).

Examinând cauza și decizia atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită se referă la situația în care procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Textele ce reglementează contestație în anulare au în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății.

Așadar, sunt condiții de admisibilitate ale căii de atac extraordinare a contestației în anulare atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestației în anulare și care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.

În speță, se reține că, primul motiv din cuprinsul contestației în anulare vizează una din neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 317 C. proc. civ. pentru care poate fi retractată o hotărâre irevocabilă, pe calea contestației în anulare, respectiv "când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii".

Înalta Curte constată, contrar susținerilor contestatorului, că procedura de citare a fost legal îndeplinită pentru termenul din data 13 noiembrie 2017, când s-a pronunțat Decizia nr. 3531 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum rezultă din dovezile atașate la Dosarul de recurs nr. x/2017

Prin urmare, în cauză, procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită, dovezile de îndeplinire a procedurii se găsesc la dosarul cauzei și nu a fost încălcat dreptul la apărare al contestatorului, care a depus la dosar la data de 10 noiembrie 2017 concluzii scrise și o cerere de judecare a cauzei în lipsă.

În ceea ce privește punctul 2 al art. 317 alin. (1) C. proc. civ., vizând faptul că "când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență" nici acesta nu este incident cauzei, decizia fiind pronunțată de instanța de recurs - Înalta Curte de Casație și Justiție competentă a o soluționa.

Al doilea motiv de contestație în anulare a fost întemeiat pe art. 318 C. proc. civ., potrivit căruia "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

În practica judiciară, cu referire la noțiunea de "greșeală materială" în sensul prevederilor art. 318 teza I din Codul de procedură, s-a reținut că sunt avute în vedere aspectele formale ale judecății, care să fie de natură a conduce în mod automat, fără excepție, la o altă dezlegare a pricinii în recurs. Sunt asemenea greșeli materiale: - greșita anulare a cererii, ca netimbrată; greșita respingere a recursului, ca tardiv formulat - în absența cărora dezlegarea dată de instanță ar fi fost cu totul alta.

În cauză, Înalta Curte reține că aspectele invocate de contestator nu se circumscriu noțiunii de "greșeală materială" în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., întrucât, în realitate, prin motivele invocate, acesta tinde să obțină o reapreciere a probelor și o nouă judecată sub aspectul aplicării dispozițiilor incidente în raport cu circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, ceea ce excede controlului realizat de instanță pe calea contestației în anulare.

Astfel, contestatorul nu a invocat o greșeală materială, în sensul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., adică o eroare legată de aspectele formale ale judecății în recurs, aceasta solicitând, de fapt, ca instanța să reanalizeze pe calea revizuirii situația acțiunii pe fond ce fusese respinsă ca tardiv formulată, adică să reaprecieze probele și aspectele care țin de situația de fapt și de drept stabilită în cauză în mod irevocabil.

Se reține că, pe calea contestației în anulare nu au fost invocate motive prin care să se susțină "greșeli materiale" în sensul considerentelor enunțate și, în acest context, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 318 teza I C. proc. civ.

Înalta Curte constată că nu sunt incidente nici prevederile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare, întrucât prin decizia pronunțată în recurs au fost analizate toate criticile aduse.

Înalta Curte are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care în mod constant reamintește faptul că nici o parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "apel-recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative. O cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui "defect fundamental". De asemenea, Curtea, permanent subliniază că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive și irevocabile afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenție (cauza Mitrea vs. România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008).

Așa fiind, Înalta Curte constată că cele arătate de contestator prin motivele invocate, nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc. civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare în ipotezele art. 317 C. proc. civ. și în consecință va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

Respinge contestație în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 3531 din 13 noiembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-11-13
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3531/2017
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Circumstanțele cauzei Cadrul procesual Prin sentința civilă nr. 271 din 19 mai 2010 pronunțată în Dosarul nr. x/59/2009, Curtea de Apel Timișoara a respins
ÎCCJ 2017-04-05
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1382/2017
din 24 septembrie 2012 încheiat de Unitatea Militară B. 1.2. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal la data de 1 iulie 2016, sub nr. x/59/2016, revizuentul A. a solicitat, în c
ÎCCJ 2017-10-26
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3228/2017
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin sentința civilă nr. 264 din 24 octombrie 2016, pronunțată în dosar nr. x/2015, Curtea de Apel Timișoara a respins cererile de re
ÎCCJ 2016-04-19
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1228/2016
de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Potrivit art. 323 alin. (1) din C. proc. civ., "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere". Cum
ÎCCJ 2022-02-01
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 536/2022
ri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, ca inadmisibilă; a admis recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 318 din 29 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și f
Sursă