ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3531/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin sentința civilă nr. 271 din 19 mai 2010 pronunțată în Dosarul nr. x/59/2009, Curtea de Apel Timișoara a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile; a respins cererea reclamantului de repunere în termenul de introducere a acțiunii; a admis excepția tardivității formulării acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, ca fiind tardiv introdusă.

Această sentință a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 1397 din 09 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a respingerii recursului declarat de reclamant.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/59 din 05 mai 2017, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 271 din 29 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În susținerea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că înțelege să se prevaleze de înscrisul nou reprezentat de Adresa nr. 1286 din 07 aprilie 2017 emisă de Ministerul Apărării Naționale, prin Unitatea Militară nr. 02405 Pitești - ce i-a fost comunicată la data de 12.04.2017.

Revizuentul a învederat că soluția de respingere a acțiunii sale ca tardivă este nelegală, deoarece după cum rezultă din adresa anterior menționată, nu există nicio consemnare cu privire la trecerea sa în rezervă prin Ordinul MC nr. 133 din 04.10.1985.

În ceea ce privește admisibilitatea cererii sale de revizuire, revizuentul a făcut trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 233 din 15 februarie 2011, prin care s-a stabilit că sunt admisibile cererile de revizuire a unei hotărâri judecătorești chiar dacă nu s-a cercetat fondul.

Prin Notele de ședință formulate pentru termenul din data de 22 iunie 2017, revizuentul a învederat ca față de dispozițiile art. 96 din Regulamentul Disciplinei Militare ce era în vigoare la data de 04.10.1985 și având în vedere adresa M.Ap. N. nr. A2415 din 13 septembrie 2011, soluția de respingere ca tardivă a acțiunii sale este total greșită.

Intimatul Ministerul Apărării Naționale, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Hotărârea recurată

Prin sentința nr. 194 din 22 iunie 2017, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva sentinței civile nr. 271 din 19 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în Dosarul nr. x/59/2009, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării Naționale.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele.

Revizuentul A. urmărește să obțină revizuirea sentinței civile nr. 271 din 29 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1397 din 09 martie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărâre prin care acțiunea sa a fost respinsă ca tardiv formulată.

Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea are ca obiect hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul.

În cauză, revizuentul a solicitat revizuirea unei hotărâri care nu respectă această cerință de admisibilitate, deoarece acțiunea sa a fost respinsă ca urmare a admiterii unei excepții, respectiv, cea de tardivitate, ceea ce înseamnă că hotărârea nu evocă fondul.

Curtea a apreciat că prezenta cerere de revizuire nu poate fi primită, motiv pentru care a respins-o.

De asemenea, Curtea nu a reținut nici susținerea revizuentului referitoare la faptul că prin Decizia nr. 233/2011, Curtea Constituțională ar fi stabilit ca fiind neconstituțional art. 322 alin. (1) pct. 1-9 C. proc. civ.

În realitate, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a decis că dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ. sunt neconstituționale în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătorești prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale, încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Nici invocarea de către revizuent a dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu a fost reținută, întrucât s-a apreciat că, acest text de lege instituie un motiv special de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de codul de procedură civilă, respectiv - pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Împotriva sentinței nr. 194 din 22 iunie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, A. a formulat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, s-a susținut că, soluția de respingere a acțiunii sale ca tardivă este nelegală, astfel că nu poate fi vorba despre tranșarea litigiului de muncă pe fond și mai mult decât atât, excepțiile sunt provizorii și nu definitive.

În ceea ce privește soluția de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă, revizuentul a făcut trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 233 din 15 februarie 2011, prin care s-a stabilit că sunt admisibile cererile de revizuire a unei hotărâri judecătorești chiar dacă nu s-a cercetat fondul.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat urmând a fi respins.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, care poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea se poate cere numai cu privire la hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de instanța de recurs atunci când evocă fondul.

Practica instanțelor de judecată și doctrina au statuat că, de esența căii extraordinare de atac a revizuirii este condiția "evocării fondului".

În ceea ce privește condiția evocării fondului, Decizia nr. 254/2014 a Curții Constituționale arată că:

"

(…) 16. Prin dispozițiile art. 322 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, legiuitorul a impus o condiție ce trebuie îndeplinită pentru a putea promova calea extraordinară de atac a revizuirii. Astfel, revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecații decât cea dată până la acel moment. Hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând astfel obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins. (…)"

În cauza de față, revizuentul a solicitat revizuirea unei hotărâri care nu respectă cerințele de admisibilitate menționate, deoarece acțiunea sa a fost respinsă ca urmare a admiterii unei excepții, respectiv, cea de tardivitate, ceea ce înseamnă că hotărârea nu evocă fondul.

În aceste condiții, o interpretare gramaticală a art. 322 alin. (1) C. proc. civ., ar conduce la inadmisibilitatea căii de atac în această materie, cu excepția hotărârilor pronunțate de instanța de recurs prin care se admite recursul și se rejudecă cauza, ceea ce ar contravine dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 554/2004 și art. 21 din același act normativ, în care se precizează că motivul special de revizuire "se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ.".

Constată Înalta Curte, în acord cu decizia Curții Constituționale mai sus menționată, că stabilirea de către legiuitor a unor condiții de exercitare a unui drept nu trebuie să constituie o restrângere a exercițiului acestora și a accesului liber la justiție.

În susținerea cererii de revizuire, au fost invocate de către revizuent și dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința recurată, Curtea de Apel Timișoara, în mod judicios a aregumentat că prevederile legale menționate nu sunt aplicabile, întrucât prin acest text de lege se instituie un motiv special de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., respectiv - pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Or, în speță, revizuentul nu se află într-o astfel de situație.

În considerarea celor prezentate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 194 din 22 iunie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2017.