ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 122/2018

Circumstanțele cauzei 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 08 mai 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara, să se dispună revizuirea Sentinței civile nr. 679 din 13 decembrie 2012 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/325/2011. Prin Sentința nr. 183 din 19 iunie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a DGRFP Timișoara și MFP și s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței civile nr. 679 din 13 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/325/2011. 1.

Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs, în termen legal, revizuentul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul declarat de revizuent s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând aspecte privind nulitatea hotărârii a cărei revizuire a solicitat-o. În cadrul recursului, a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 322 C. proc. civ., solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea acesteia. A invocat și excepția de nelegalitate a Ordinului de trecere în rezervă nr. 133 din 04 octombrie 1985, apreciind că la emiterea acestuia nu au fost respectate condițiile de procedură prealabilă prevăzute de legile speciale și de regulamentele militare în vigoare. 2. Hotărârea supusă revizuirii Prin Decizia nr. 2890 din 9 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 322 alin. (1) C. proc. civ., a respins excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 133 din 04 octombrie 1985 privind trecerea în rezervă și a respins recursul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței civile nr. 183 din 19 iunie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. A reținut instanța de recurs că, în mod corect, prima instanță a apreciat că nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., pentru că revizuentul a invocat un act care nu exista la data pronunțării hotărârii ce face obiectul revizuirii, act care a fost emis urmare a unei solicitări din partea revizuentului, de comunicare a unor date referitoare la trecerea sa în rezervă. Împrejurarea că înscrisul a fost clasificat de către Ministerul Apărării Naționale ca fiind un document secret nu face dovada impedimentului insurmontabil care nu i-a permis accesul la acest act, câtă vreme a fost obținut în urma demersurilor sale, actul nou, Adresa nr. x din 07 aprilie 2017, fiindu-i comunicat la data de 12 aprilie 2017. A mai apreciat instanța că actul nou, invocat de revizuent, nu este apt să conducă la retractarea hotărârii pronunțate.

Cererea de revizuire Împotriva Deciziei nr. 2890 din 9 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a formulat cerere de revizuire de către recurentul-revizuent A., întemeiată pe dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. În motivarea cererii, a arătat revizuentul că respingerea recursului, pe motiv că actul nou emis de Ministerul Apărării Naționale nu face dovada impedimentului insurmontabil de a avea acces la această informație, este inadmisibil. Astfel, a solicitat a se stabili dacă, în perioada de 30 de ani, actul fiind secret, se putea solicita declasificarea acestuia. A mai solicitat a se avea în vedere Decizia nr. 3632 din 17 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din Dosarul nr. x/30/2016, dosar care are legătură cu acest litigiu militar, invocat în toate demersurile sale, în toate dosarele care au fost pe rolul instanțelor judecătorești, raportat la sentințele și hotărârile date de instanțe în Dosarele nr. x/59/2009 și nr. x/325/2011. Pentru aceste motive, a solicitat casarea deciziei și trimiterea Dosarului nr. x/325/2011 la Curtea de Apel Timișoara pentru a se judeca fondul și obiectul cererii de constatare a nulității absolute a Ordinului Ministrului Apărării Naționale nr. 133 din 04 octombrie 1985.

Apărările formulate de intimați Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea revizuirii, ca neîntemeiată. A invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a sa și a Ministerului Finanțelor Publice. Intimatul Ministerul Apărării Naționale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea revizuirii, ca inadmisibilă, apreciind, în esență, că recurentul nu a arătat ce motiv a invocat, dintre motivele de revizuire prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii 5.1. Preliminar analizării cererii de revizuire, Înalta Curte constată că revizuentul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar până la sfârșitul ședinței de judecată, astfel că va respinge excepția netimbrării revizuirii. 5.2. Examinând cererea de revizuire, în raport cu art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuent pentru următoarele motive. Revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit căruia, "(2) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată." Or, în cauză, revizuentul A. își declară nemulțumirea față de modul în care instanțele judecătorești ce au analizat cererea sa, atât pe fond, cât și în căile de atac - revizuire și recurs la revizuire -, s-au pronunțat asupra cauzei. Revizuentul nu aduce nicio critică hotărârii ce face obiectul prezentei revizuiri din perspectiva încălcării dreptului comunitar, ci reiterează aspecte susținute în fața instanței de recurs, privind Adresa nr. x/2017, și aspecte referitoare la alte dosare. Motivul de revizuire invocat, conceput de legiuitor ca un ultim remediu intern menit să asigure preeminența dreptului european, trebuie analizat în contextul reglementării comune a acestei căi extraordinare de atac, care exclude posibilitatea transformării unei căi de atac de retractare într-un veritabil recurs la recurs. Așa fiind, în lipsa unui conflict dintre dreptul intern și dreptul european, nu se pune problema aplicării prioritare a dreptului comunitar și, pe cale de consecință, nici a incidenței motivului de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. 5.3. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepția netimbrării revizuirii și, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., va respinge revizuirea, ca inadmisibilă.