ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.12.2017

ÎCCJ, Decizia nr. 318/2017

HOTĂRÂRE
04.12.2017
CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, Decizia nr. 318/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia civilă nr. 318/2017

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cadrul procesual

La data de 8 mai 2017, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 679 din 13 decembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara.

Prin Sentința nr. 183 din 19 iunie 2017, Curtea de Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara și a Ministerului Finanțelor Publice și a respins și cererea de revizuire.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul A.

Recursul a fost înregistrat spre soluționare pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/59/2017.

În cadrul cererii de recurs, recurentul-reclamant a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea acesteia.

1.2. Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 2890 din 9 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/59/2017, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., s-a respins excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 133 din 4 octombrie 1985 privind trecerea în rezervă și s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței nr. 183 din 19 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte a reținut, în esență, că soluția se impune, deoarece, raportat la aspectele invocate în sprijinul cererii de sesizare a Curții Constituționale rezultă că nu este îndeplinită condiția legăturii normei vizate de excepția de neconstituționalitate cu cauza, prevăzută imperativ de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Împotriva soluției date prin decizia menționată, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, a declarat recurs petentul A.

Prin notele de ședință depuse la dosar la data de 4 decembrie 2017, recurentul a susținut că soluția atacată este netemeinică și nelegală, raportat la Decizia Curții Constituționale nr. 233/2011 și la considerentele pentru care i-a fost respinsă cererea de revizuire.

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce succed.

Fiind învestită de către recurent cu solicitarea de sesizare a Curții Constituționale, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra conformității cu legea fundamentală a dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pentru a da curs unui asemenea demers.

În mod just, instanța de recurs a reținut că, raportat la obiectul cauzei și la cel al recursului, nu este îndeplinită cerința existenței unei veritabile legături între soluționarea excepției de neconstituționalitate și soluționarea căii de atac deduse judecății, ceea ce a învederat efectiv petentul pe calea excepției de neconstituționalitate vizând, practic, problema admisibilității cererii sale de revizuire.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Considerente invocate de recurent în susținerea excepției de neconstituționalitate nu vizează conformitatea textului procedural cu prevederile legii fundamentale, ci constituie, în fapt, critici cu privire la modul concret în care dispozițiile legale respective au fost interpretate și aplicate în speță de către instanța de revizuire, prin raportare la o anume decizie a instanței constituționale sau la anumite norme convenționale, aspecte care nu pot forma obiectul unei excepții de neconstituționalitate și care excedează competența Curții Constituționale.

În realitate, petentul nu a formulat o veritabilă excepție de neconstituționalitate, ci a criticat modul de stabilire de către instanța de revizuire a condițiilor de admisibilitate a cererii sale de revizuire, prin raportare la respectivele dispoziții legale, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale, care poate examina doar constituționalitatea unor texte legale, eventual într-o anumită interpretare, așa cum în mod constant s-a statut în jurisprudența instanței de contencios constituțional.

Nu este îndeplinită, prin urmare, prima condiție de admisibilitate, referitoare la obiectul excepției de neconstituționalitate.

Față de cele ce preced, instanța a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, atunci când a stabilit că nu poate fi primită cererea de sesizare a Curții Constituționale formulate de recurentul-petent, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile de reglementate de lege.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2890 din 9 octombrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/59/2017.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2017.

Procesat de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-11-01
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2891/2016
pronunța această hotărâre, având în vedere prevederile art. 137 C. proc. civ., cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara
ÎCCJ 2022-02-01
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 536/2022
Timiș, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. 2
ÎCCJ 2018-10-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3545/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 23 ianuarie 2018, în cadrul Dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, având ca obiect recursul declarat de reclamanta SC A.
ÎCCJ 2024-12-05
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5798/2024
at decizia nr. 7606/02.06.2015 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș Colectare Contribuabili Mijlocii – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și decizia nr. 1710/02.11.2015 emisă de Direcția Genera
ÎCCJ 2020-07-28
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3941/2020
za a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ, la data de 10.04.2017, sub nr. x/2016*. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 206 pronunțată în data de 29 iunie 2017, Curtea de Ap
Sursă